când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
N/A: scuze ca atât de greu am postat, apreciez că aveți răbdare cu mine, nu sunt cea mai harnica persoană <\3 Si scuze daca e cam confuz capitolul lol, nu aveam idee cum să-l scriu, deci unde e scris tot cu italic, pai e perspectiva autorului, iar unde nu, e perspectiva lui Damian lol sper ca se înțelege.
As fi putut nota fiecare parte din ce perspectiva e în parte dar probabil ar fi fost mai confuz decat este lol
ALSOOO DE CE E WATTPAD ASA DE GLITCHY I SWEAR fiecare capitol pe care îl scriu trebuie practic sa ma cert cu wattpad ca ma tot exaspera frate cu "problems with the story" singura problema de aici esti tu ahh
Also acum realizez că scriu prea des smut lol Nu e intenția mea, dar dacă iese asa deja ce sa i fac
╭⋟────────────────────────╮
POV. Damian
Temă pentru acasă.
"Nume: Anthony Gibson
Vârstă: 45 ani
Înălțime: 187 centimetri
Greutate: 72 kilograme
Culoare păr: brunet
Culoare ochi: căprui
Profesie: (?)"
— Dorești să jocul rolul unui profesor? Întrebă bărbatul pe un ton serios, ridicându-și privirea.
— Da.
— Știi, nu fac asta des, Aaron. Nu îmi place să mă bag în astfel de lucruri.
— Anthony, știi foarte bine ce vreau eu să obțin. Nu o să fie periculos, nu o să te implic mai mult decât este necesar. Dar am nevoie de Damian și fără tine, nu o să-l pot scoate de acolo.
Anthony servește o gură din ceașca de ceai, calculând în minte toate opțiunile. Chiar dacă era evident că o să accepte— altfel nici nu ar fi venit la cafenea. Nu era genul de om căruia îi plăcea să piardă timp degeaba.
— Câte faci tu pentru Damian, râde.
— Aș face-o singur, dar chiar nu pot.
— Bine, o fac. Dar numai pentru că îi fac o favoare lui Richard.
