când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
— Ai acceptat deja oferta? Îmi arcuiesc o sprânceană, ridicându-mi privirea spre chipul său.
Pufni lung, fără să își îndrepte atenția înspre mine. După reacția sa, puteam deja zice că da.
— Am vorbit cu fata și i-am zis că voi rezolva problema. N-am știut că tu îl știi. E mică lumea asta. N-am luat încă banii, dar pot să o refu–
— Vreau să-mi vadă fața când îl omor. Nu l-am suferit niciodată.
Pierdu câteva secunde privindu-mă debusolat. Îmi dreg glasul și înghit nodul din gât, lipindu-mi spatele de speteaza scaunul.
— Am fost prieten cu fiica sa când era mic, dar am crezut că era doar rușinoasă. Nu vorbea niciodată de ea. Iar el zicea nonstop că fiica sa niciodată nu-l ascultă. Dumnezeule, nu m-am gândit niciodată la asta. Îl uram pentru că era un ciudat și jumătate, tot încerca să vorbească cu mine.
— Fata a început a plânge când am vorbit cu ea la telefon. Era fericită că în sfârșit scapă de el.
— Atunci s-o facem cât mai repede.
Pufni amuzat, ușor luat prin surprindere.
— De obicei oamenii când știu pe cineva, ezită.
— Nu prea am timp să ezit. Am mâine un examen. Și deja știu că nu-mi place de el, de ce să pierd momentul?
Trage o gură adâncă de aer, pieptul urcându-i și coborându-i lung. Mă examină cu privirea pentru câteva secunde, înainte să își ridice privirea în gol.
— Ce zici de a îl droga?
— Faci asta des?
— E mai curat. Și cu mult mai sigur. Mai ales dacă are gărzi de corp.
— Nu stă tot timpul cu ele, îl enervează și pe dânsul.
Maxilarul îi juca încordat — obicei pe care am observat că îl face de fiecare dată când se gândește.
— Da, dar va fi cu mult mai greu din a îi examina rutina zilnică. Mai ales că nu ne putem apropia foarte mult de dânsul. Are camere pe el, a intrat într-un scandal de curând.
