când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
╭⋟────────────────────────╮
POV. Damian
Felicia.
În răceala dimineții, singura sursă de căldură era fierbințeala reciprocă a unui altuia. Îi găsesc trupul printre cearșafuri, înconjurându-mi mâinile în jurul său. Îmi chipul în scorbura gâtului său, înecându-mi plămânii cu parfumul slab de șampon din părul său. Îi simțeam bătăile inimii vag, vibrându-i în întreg trupul, răsuflările noastre contopindu-se în unison.
Cumva, mă simțeam atât de liniștit. Pierdut în fierbințeala corpului său, răceala încăperii mângâindu-mi neplăcut pielea. Afară ploua în continuare, sunetul picăturilor lovind geamul trezindu-mă ușor, ușor din starea mea pe jumătate adormită.
— Taci în morții tăi, mârâi răgușit, întinzându-mi mâna spre alarma absurd de enervantă, scăpând fără de cenzură înjurături printre buze.
Aproape că trântesc telefonul din mână când îl iau și îmi trebui multă răbdare ca să mă abțin. Tot capul mi se învârtea.
— Ce oră e? Murmură șatenul încă adormit, foindu-se printre cearșafuri.
— Nu mult trecut peste 8, îi răspund, așezând telefonul pe noptieră, prăbușindu-mă printre perne.
Nu aveam nici cea mai mică intenție de a mă ridica din pat, chiar dacă trebuia. Căldura patului se simțea mult mai primitoare decât ploaia de afară. Aaron trage pătura peste el, mai mult furând jumătatea mea, scufundându-și chipul în pernă.
— Am luat camera asta până la patru, eu mai dorm până atunci, se foi, ducându-și mâna după cap.
— Agh, Aaron, mă faci să vreau să rămân aici, mă strâmb.
Surâde scurt.
— Trimite-l dracului pe tatăl tău și dormi cu mine.
— Tentant. Dar am făcut suficiente păcate noaptea asta încât să-mi trebuiască alibi.
Își întredeschide ochii, privindu-mă printre gene. Smaraldul irișilor săi străluceau în bătaia luminii, a razelor de soare ce se strecurau printre perdele. Îi îmbăiau trupul într-o lumină angelească, ce se contopea printre așternuturile albe.
Înghit nodul ce se formase în gât. Ajunsesem iarăși să mă holbez la el.
— Știi, credeam că atunci când te vei trezi, vei regreta ce s-a întâmplat noaptea.
