când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
╭⋟────────────────────────╮
Împotriva lor
Deschizându-mi ochii, sunt nevoit să clipesc de câteva ori înainte de a putea înțelege ce se află în fața ochiilor mei. Mintea-mi era în ceață. Îmi era greu să înțeleg unde sunt sau cum am ajuns aici. Camera era înecată într-o lumină slabă de la lampa de pe noptieră, iar tot corpul îmi era pisat de o durerea vagă. Cu excepția genunchiului — el mă durea cât se putea de tare.
Coborându-mi privirea spre sursa de durere, îngheț câteva secunde văzându-l pe Aaron. Privirea îi era concentrată asupra genunchiului meu, simțindu-i degetele apăsate în coapsa mea, ținându-mi ridicat piciorul. Tampona o bucată de vată îmbibată în jurul a ceea ce părea o julitură urâtă. Înghit nodul din gât, privind tăcut scena. N-aveam idee de unde aveam julitura aia.
Dar cert era că nu îmi păsa câtuși negru sunt unghie. N-aveam idee cum am ajuns aici, mintea-mi era încă încețoșată, dar era chiar ultima mea problemă.
Aaron purta ochelari.
De când Aaron purta ochelari?
Ramele subțiri îi cădeau ușor peste puntea nasului. Părul, ușor încă jilav, îi curgea peste frunte, chiar peste ochi. Privirea îi cădea moale asupra genunchiului meu, fără să realizeze că m-am trezit. Purta o cămașă neagră peste umerii săi fermi, făcându-mă să realizez cât de bine arăta îmbrăcat în modul acesta. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcat așa — deși când să-l văd?
Dar totuși, ochelarii îmi atrăgeau cel mai mult atenția. Nu aveam pic de habar că el purta așa ceva. Cumva, chiar arătau bine pe el. De fapt, chiar subliniau faptul cât de atrăgător era el ca bărbat în mod general. Suficient de atrăgător, încât să trezească ceva în mine.
Fără să realizez, îmi întind degetele spre linia maxilarului său. El își întoarce privirea spre mine, ușor uimit de faptul că eram treaz. Îmi ridic buricele degetele peste pomeții săi, prinzându-i rama ochelarilor între doua degete. Șatenul scăpă un chicotit scurt.
— Nu știam că porți ochelari, murmur abia auzit, luându-i ochelarii de pe față.
De curiozitate îi duc spre ochii mei, strâmbându-mă în momentul în care îi pun la față.
— Port lentile mai des.
— Nu pot vedea nimic cu ei. De ce e așa mare diferența dintre lentile?
— Pentru că am minus trei la un ochi și minus șapte la celălalt.
