Viața lui Scarlet pare perfectă. Este o femeie frumoasă, face parte dintr-o familie înstărită și este logodită cu moștenitorul unui mic imperiu, un bărbat chipeș și râvnit de majoritatea femeilor.
Însă viața ei este pe departe de a fi p...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu, ochii îmi joacă feste. Este imposibil să se uite la mine cu părere de rău după ce m-a violat. Da, așa voi numi ce mi-a făcut. Pentru că dacă l-a început nu m-am opus, la un moment dat am făcut-o, dar el a continuat să mi-o tragă.
― Scarlet... Eu...
Îmi feresc privirea, detestând să-l văd împleticindu-și limba în gură, întins pe burtă și cu o mână în direcția mea, de parcă aș mai putea suporta vreodată să mă atingă. Expresia lui și părerea de rău pe care o afișează îmi face scârbă. Dorința de a mă îndepărta de el și de a mă acoperii de ochii lui îmi dau putere și tremurând pe picioare reușesc să mă ridic și să fac câteva pași. Mă uit după hainele mele dezorientată și mă reped spre ele când le observ aruncate pe jos, lângă prosop. Nu-mi pot da seama care este mai dureroasă ― durerea fizică sau cea sufletească.
― M-a luat valul, îl aud vociferând, parcă din îndepărtare.
Urechile îmi țiuie și mai nu sunt sigură de nimic. Nici nu știu cum ajung în hainele mele, dar simt privirea lui Silas asupra mea neîncetat. Nu-mi mai spune nimic în timpul ăsta, oricum nu ar primi nici un răspuns. Când sunt gata nu știu ce se fac, în ce direcție să o iau. Dormitorul se învârte cu mine și simt nevoia să vărs.
― Scarlet, îmi pare rău! Mi-a fost imposibil să mă opresc.
Silas apare în raza mea vizuală și îl privesc cu ochii mari. Din piept îmi răsare un hohot de râs sfâșiat, fără pic de amuzament sincer.
― Îți... îți pare rău? reușesc să rostesc uimită, cu o voce întretăiată, aproape isterică. Ești diavolul în persoană!
Își trece mâinile peste față, expirând adânc. Este încă gol pușcă și o urmă a erecției îi ține penisul ridicat. Trebuie să folosesc toată stăpânirea de sine ca să nu apuc primul obiect dur pentru o lovitură în cap.
― Scarlet, a fost doar o ieșire. Te-am dorit prea mult și când te-am avut... a fost copleșitor. Nu aș mai face niciodată așa ceva, clătină din cap.
De parcă v-a mai exista altă dată. Alte hohote de râs mă cutremură și îl face pe Silas să mă privească cu ochii mult prea deschiși.
― Am simțit mereu că este ciudat ceva la tine, că ai o parte dată naibii. Trebuia să-mi ascult instinctele, rostesc rănită, dezamăgită de mine însumi. Este doar vina mea, din cauza mea s-au întâmplat toate astea, murmur destul de tare ca să mă audă și el.
Silas își îndreaptă spatele, iar expresia lui devine dură. Până aici cu părerea de rău, pufnesc în sinea mea.
― Controlează-ți cuvintele, scumpo, rostește tăios. Am făcut o greșeală, dar asta nu mă face un nenorocit sau un diavol.
Dă să se apropie de mine. Instantaneu inima mi-o ia ranza, înnebunește între coastele mele, lovindu-se puternic de plâmâni, și respirând cu putere mă dau înapoi, pregătită să fug. Observă că-mi este teamă și se oprește imediat. Oftează cu putere. Se apleacă și apucă prosopul de jos sub atenta mea supraveghere. Neluându-și ochii de la mine își înfășoară mijlocul cu el înainte de a-mi vorbi.
