Viața lui Scarlet pare perfectă. Este o femeie frumoasă, face parte dintr-o familie înstărită și este logodită cu moștenitorul unui mic imperiu, un bărbat chipeș și râvnit de majoritatea femeilor.
Însă viața ei este pe departe de a fi p...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Îmi închide. Las telefonul de la ureche, simțind cum mintea mi-o ia razna. Ce am încercat să fac și ce a ieșit! Am vrut doar să-mi păstrez păcatele în spate, să rămână un secret, dar am reușit să mă afund și mai mult în toată problema asta care-mi amenință traiul.
Mă cutremur din rădăcini și-mi dau seama că este rece, iar rochia de pe mine nu mă protejează prea mult de vântul care s-a pus subit. Sunt prea răscolită pentru a da ochii cu Silas, dar deja lipsesc de ceva timp și devine ciudat. Pun repede cartea de vizită și telefonul în buzunar și mă pregătesc să merg spre ușa din față când de după colț se aud pași. Înțepenesc. În curând apare și o umbră, urmată de un trup. Răsuflu ușurată când observ că este un unul prea mic pentru a fi a lui Silas. Când devine mai vizibilă văd și părul roșcat, tuns bob.
Mă observă și ea, iar fața mohorâtă se schimbă puțin, devenind mai luminată, deși ochii îi sunt lipsiți de viață. Este afectată de mica neînțelegere, de faptul că trebuie să plece de aici împreună cu Callum.
― Ce faci, Stella? o întreb preocupată, băgând și telefonul în plic.
Îl închid rapid sub ochii ei cercetători.
Încă continuă să se uite la mine ca și cum ar ști ceva ce alții nu au aflat. Nu înseamnă nimic bun, din contră.
― Fumez, ridică țigara pe care o ține în mână. Ce? face când îmi vede încruntătură. O fac când sunt stresată. Dar tu ce faci aici?
Privește subtil spre plicul din mâna mea. Îmi mușc buza de jos, brusc tensionată. În ultimul timp a trebuit să mint des, prea des. Am ajuns o mincinoasă, iar asta mă dezgustă.
― Nimic, murmur, spunându-mi că mai bine nu dau nici un răspund clar decât să mint. Ce face Callum? schimb subiectul.
― Doarme. Ascultă Scarlet, se uită rușinată în pământ. Nu știu dacă Callum ți-a spus situația mea, dar el m-a adus aici ca să mă scape de viața pe care am dus-o. Locuiam cu tatăl meu bețiv, agresiv și insuportabil.
Pupilele mi se măresc și când mintea mea îi prelucrează cuvintele încep să simt compasiune pentru ea. Am crezut că eu am avut o viață de rahat, dar văd că ea, cea zâmbitoare, a dus o viață și mai nașpa. Asta dacă spune adevărul. Of, ce motiv ar avea să mintă? Cred că de la atâtea minciuni pe care le-am spus am ajuns să fiu paranoică și să cred că toată lumea este mincinoasă și ascunde lucruri, asemenea mie.
― Să nu crezi că mă plâng pentru a te sensibiliza. Îți spun doar că de asta am dat năvală în casa voastră atât de brusc.
O studiez cu atenție. Mi se pare incredibil felul în care a trecut de la figuri la... asta. Ce o vrea să fie.
― Callum vrea să plecăm, continuă să vorbească. Dar eu nu vreau să-l târăsc de aici. Își ridică capul spre cer, expirând puternic pe nas. Am avut o viață grea, nu vreau ca și el să o ducă ca mine. Voi pleca fără el, mâine la prima oră.
