Viața lui Scarlet pare perfectă. Este o femeie frumoasă, face parte dintr-o familie înstărită și este logodită cu moștenitorul unui mic imperiu, un bărbat chipeș și râvnit de majoritatea femeilor.
Însă viața ei este pe departe de a fi p...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ies din club tremurând pe picioare, ca drogată. Paznicul își îndreaptă spatele când trec pe lângă el și nici nu vreau să știu ce gândește. Probabil sunt ciufulită. Bandon m-a strâns de păr, m-a trântit în pat și a reușit să-mi deranjeze părul, dar și sufletul. Mă opresc în loc și încep să mi-l aranjez cu mâinile, folosind niște gesturi nervoase care trădează toate emoțiile care încă mă trec și care habar nu am dacă îmi vor dispărea vreodată.
― Să vă chem un taxi, doamnă Scarlet?
Tresar. Cel care m-a întrebat este paznicul. Am nevoie de unul, așa că încuviințez.
În cinci minute urc în mașină și îmi scot telefonul din gentuță.
― Numai puțin, vă rog, îi arunc o privire rapidă. Trebuie să sun pe cineva, apoi vă spun unde trebuie să mergem.
Bărbatul, unul tânăr de această dată, mă privește în oglindă.
― Sigur, doamnă.
Accesez numărul lui Silas și pun telefonul la ureche. Trebuie să știu unde să merg. Este încă devreme, dar nu vreau să mă duc acasă, ca apoi să plec din nou. Vreau să merg acum la el, să terminăm odată cu asta.
Răspunde după trei apeluri:
― Da, Scarlet.
După zgomotul din fundal îmi dau seama că nu este acasă. Se aud câteva voci de bărbați.
― Scuză-mă, te deranjez?
― Sigur că nu, mă asigură. Am luat cina cu câțiva prieteni.
― Ah. Voiam să vin la tine mai repede, dar dacă ai treabă...
― Unde ești? mă întrerupe.
― Într-un taxi, îi răspund vag pentru că nu vreau să-l mint și să-i spun că sunt acasă.
― Spune-i să te aducă la restaurantul Brazil. Te aștept și mergem împreună spre casă.
― În regulă. Ne vedem.
Termin apelul cu inima bubuind în timpane. Câte sentimente îmi mai poate suporta inima înainte de a-mi exploda? Mă simt plină, gata oricând să fac bum.
Îi comunic tipului răbdător unde trebuie să ajung și mă las pe spate, extenuată. Încerc să mă calmez. Nu are rost să mă agit. Nu este mare lucru. Iar ce s-a întâmplat cu Bandon... Dumnezeule! Nu am nici o scuză, nici măcar nu pot inventa una. M-am săturat să mă mint singură, oricum nu rezolv nimic.
