Viața lui Scarlet pare perfectă. Este o femeie frumoasă, face parte dintr-o familie înstărită și este logodită cu moștenitorul unui mic imperiu, un bărbat chipeș și râvnit de majoritatea femeilor.
Însă viața ei este pe departe de a fi p...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
În doar un minut deschide cu cardul apartamentul matrimonial și mă trage înăuntru. Fieb nu alta. Mă proptesc calumea pe picioare și îl privesc cum încuie ușa.
― Înțeleg că ești nervos, dar gesturile tale lasă de dorit. Te poți calma?
Privirea pe care mi-o aruncă în grabă este un răspuns mai mult decât grăitor. Sau este mai bine să nu se calmeze? Nici măcar nu știu ce aș prefera ― să mă lovească sau să facă sex cu mine. Recunosc, tânjesc după satisfacere, doresc să fiu sărutată în toate locurile posibile, Bandon m-a făcut să simt dorința asta. Însă, în ciuda acestui lucru, nu simt pentru Silas ce ar trebui să simt. Nu îmi trece prin vene nevoia disperată de a rupe hainele pe el. În schimb, lângă Bandon simt atât de multe lucruri și nevoi încât nici nu știu cum să le interpretez. Îmi sunt străine.
Gândindu-mă la asta, îmi dau seama cât de greșit este față de Silas. Trebuie să găsesc o cale pentru a mă despărți de el. Așa ar fi corect, dar nu pot în nici un caz să-i spun despre Bandon. Nu doresc să-l pun și pe el în pericol.
Imaginea zâmbitoare a fratelui meu îmi apare în gând. Dar ce se va întâmpla cu el? Pot avea încredere în Silas că nu va încerca să-mi facă rău prin el? Da, cred că pot. Trebuie!
Aproape că pufnesc. Hotărârea mă lasă instantaneu. Nu sunt suficient de puternică și nu am destulă încredere în Silas. Este un om vulcanic. Un om care atacă la furie. Răzbunător.
― Scarlet!
Tresar cu putere. Mă uit în jur ca să constat că Silas nu mai este lângă mine, ci este așezat pe canapea. Cred că vrea să pară relaxat, dar nu prea reușește. Oftez, știind că nu va fi o zi prea ușoară. M-am băgat într-un rahar cât mine de mare.
Îmi dau jos adidașii, știind că nu voi pleca prea curând de aici și mă îndrept spre locul în care se află el. Dau să mă așez pe un fotoliu, cât mai departe de el.
― Vino aici!
Îmi face semn spre locul de lângă el și tot trupul mi se chircește. Rahat.
― Nu te mușc.
― Nu sunt atât de sigură de asta, oftez, dar fac cum spune și mă las pe canapea, la un cot distanță de el. Nu mă uit în direcția sa, dar el o face. Îi simt privirea insistentă.
― Poți încerca să mă asculți de acum înainte? întreabă pe un ton enervant de calm, fals.
― Silas, sunt logodnica ta, nu copilul tău, îi răspund la fel, cu o calmitate extrem de falsă.
― Ai dreptate, încuviințează. Ești logodnica mea, dar nu te-am văzut goală, punctează, dându-mi senzația că a ținut această nemulțumire de mult timp pe limbă. Nu te-am atins, nu cu adevărat și nu am făcut dragoste cu tine.
