Viața lui Scarlet pare perfectă. Este o femeie frumoasă, face parte dintr-o familie înstărită și este logodită cu moștenitorul unui mic imperiu, un bărbat chipeș și râvnit de majoritatea femeilor.
Însă viața ei este pe departe de a fi p...
Oops! Bu görüntü içerik kurallarımıza uymuyor. Yayımlamaya devam etmek için görüntüyü kaldırmayı ya da başka bir görüntü yüklemeyi deneyin.
― Ce nemernic, strâng din dinți, întorcându-mă cu fața către el. Ascultă, nu ai vrea cumva să dansezi? îi zâmbesc strălucitor.
Se uită impasibil la mine, clătinând de două ori din cap.
Doamne, este pur și simplu ca o capșună învelită în ciocolată. De-li-cios! Acum, de aproape, pot vedea cât de minunată este culoarea ochilor lui. Un fel de verde cu irizații negre. Sunt absolut convinsă că la lumină culoarea este și mai spectaculoasă. Felul pătrunzător în care mă privește, probabil gândindu-se la întrebarea mea, mă face să torc de plăcere. Mă rog, să-mi imaginez că sunt o pisică care toarce. Drace', drogul ăla mă face să mă gândesc la tot felul de prostii.
Și de ce nu-mi pasă atât de tare de asta? Ar trebui să mă înfurie cumplit, dar sunt indiferentă în proporție de optzeci la sută. Este ca și cum ai avea o pată pe tricou. Ceva peste care poți trece cu ușurință, dar care te deranjează puțin. Poate că mâine voi fi îngrozită de ceea ce mi s-a întâmplat, dacă îmi voi aminti. Nu am mai fost drogată până acum, așa că habar nu am ce influențe are asupra mea.
― Ce ar fi să te duc acasă? alege să mă întrebe în schimbul unui răspuns la întrebare.
Oh. Nu. Nu acasă. Îmi vine să mă arunc pe jos doar când mă gândesc la asta. Clatin din cap, și pentru că nu vrea să danseze cu mine, îi întorc spatele, pregătindu-mă să abordez pe altcineva. Amețesc iar scurt, ceea ce mă face să-mi duc mâinile la tâmple și să mă opresc în loc. Îmi revin destul de repede și, deși mă tulbură, ignor senzația. Nu mai pot face nici un pas, că el se pune în fața mea.
― Îmi pare rău, petrecăreațo, dar trebuie să pleci acasă! Nu poți să te plimbi pe aici în starea asta.
Îmi dau ochii peste cap, zâmbind strâmb.
― Nu pari genul care să se sustragă de la distracție. De fapt, pari exact opusul.
Mă opresc în loc, împingând un deget în pieptul lui. M-am așteptat să fie tare, dar dar nici chiar așa. Îmi place atât de mult senzația! Îmi pun toată palma în mijlocul pieptului său și îl simt cum trage adânc aer în piept. Apoi, brusc, mâna lui o prinde destul de tare pe a mea. Mă aștept să mi-o respingă, dar el o apasă și mai tare pe mușchii lui. Acum este rândul meu să trag cu nesaț în piept aerul încărcat cu fum, simțind brusc o presiune în piept. Nu ajută nici fierbințeala plăcută pe care o simt pe dosul pălmii, acolo unde pielea noastră se contopește. Este o senzație senzațională. O pun pe seama băuturii și a drogului.
M-aș droga zi de zi, oră de oră, dacă aș putea simți mereu această plăcere divină. Este ca și cum m-aș înfrupta dintr-un pom interzis, într-o zi de post negru, doar printr-o simplă și banală atingere.
