ÎNCREDERE

Capitolul 15

Dedic acest capitol, tuturor celor, care cu răbdare, au asteptat postarea lui.

Capitolul 15

Anna

Îl urmez pe Michael prin iarbă, către casă, în timp ce amurgul lasă urme ruginii pe cer şi ultimele raze ale soarelui, aruncă umbre difuze peste tot în jurul nostru.

Mergem încet fără să ne spunem nimic, ținându-ne de mână, mâna lui mare cuprinzând-o total pe a mea, potrivindu-se perfect.

Ne apropiem de casă, trecând prin terasa acum goală şi intrăm prin ușa larg deschisă ce stă sprijinită de un ghiveci de lut, în care se află o floare galbenă, cu petale mici, care nici nu ştiu cum se numește. Nu că mi-ar păsa de asta în acest moment!

Intrăm în livingul puternic luminat, de o lustră mare din fier forjat, vopsită în negru becurile inconjurate de abajururi de culoare albă, mată, opt la număr, pe care ca să fiu sinceră nici pe ea nu o observasem.

În momentul în care intrăm în casă toate privirile se îndreaptă către noi.

Sarah şi Simon, sunt pe canapeaua plină de perne mici, ea stând picior peste picior, mișcând ritmic vârful piciorului de deasupra. Simon este întors aproape total către ea şi vorbesc pe un ton foarte jos, chestii numai de ei știute.

În partea opusă canapelei, Laura şi Danna, stau relaxate pe câte un fotoliu, vorbind între ele, iar băieții Paul şi Brian sunt lângă barul din lemn masiv fiecare având în mână câte un pahar cu băutură.

Michael stă lângă mine ținându-şi o mână pe spatele meu, într-un mod foarte posesiv. Pășim împreună către grupul animat de discuții iar Danna este prima care ne vede şi îşi ridică privirea către noi.

- Hei Michael, spuse ea pe un ton vesel, ai reușit să vii, până la urmă?

- Bună seara! spuse Michael uitându-se la ea, apoi mutându-și privirea către băieții de lângă bar, salutându-i cu o mișcare a capului.

Aceștia vin către noi şi dau mâna cu Michael, care la rândul lui le zâmbește.

- Eu sunt Paul, spuse acesta întinzând o mână către Michael.

- Michael, spuse şi el strângându-i mâna.

Laura zâmbește şi spuse pe tonul ei moale. Arătând către Simon şi Sarah.

- Îţi amintești de Simon, Michael? Fratele meu mai mare, mai adăugă ea, iar aceasta este Sarah prietena lui.

Sarah îl fixă pe Michael analizându-l de sus până jos, în mod apreciativ, apoi îşi mută privirea mirată la mine, apoi iar la el. Nu am idee ce poate fi în capul ei, dar clar nu e de acord cu alegerea lui Michael în ceea ce mă priveşte. Nu că aş avea nevoie de aprobarea ei pentru ceva.

Michael stă lângă mine privindu-l fix pe Simon, ingorând-o total pe Sarah care încă nu-și poate lua ochii de la el.

- Acum că mi-ai spus, îl aud pe Michael spunând, îmi aduc aminte de Simon.

Continuă să se uite la Simon în timp ce îşi mută mâna pe talia mea şi mă trase ușor lângă el.

Simon nu spuse nimic, doar privi calm către noi, ca şi cum abia atunci ne-am fi întâlnit prima dată şi dădu din cap către Michael într-un salut discret. Michael îi răspunse în același fel, apoi îşi întoarse privirea către Laura care stătea în fotoliul ei şi privea cu atenție schimbul de priviri dintre cei doi bărbați.