ÎNCREDERE

Capitolul 7

 

Capitolul 7

 

Anna

O rază de soare jucăușă îmi atinge fața, luminându-mi colțul ochiului și mă trezește. Mă dezmeticesc treptat, încercând să deschid ochii. O mână mare, de bărbat, îmi înconjoară talia și căldura emanată de trupul lui îmi încălzește spatele.

”Ce naiba? Unde sunt?” Asta e tot ce îmi trece prin cap acum.

A, da!

Îmi amintesc. Am rămas peste noapte la Michael și sunt în patul lui. Uriașul lui pat. Brațul care îmi înconjoară mijlocul este chiar al lui. Mi-e teamă să mă întorc să mă uit la el. Sper că doarme încă. Așa, pot să mă strecor și să plec acasă.

Încerc să mă ridic, cât de ușor pot, să nu mă simtă. Îmi scot ambele picioare de sub așternuturi și mă trag încet de sub mâna lui. Îmi dau picioarele jos din pat, peste margine și mă ridic ușor de pe acesta.

Deodată, simt cum o mână mă cuprinde, mă trage înapoi, întinzându-mă pe spate, lipindu-mă de saltea. Michael se întinde deasupra mea, ţinându-mă sub el cu propriul corp.

— Bună dimineața. Plecai undeva?mă întrebă el zâmbind.

— Bună, răspund eu uitându-mă la el. Voiam să…

— Mda! Știu ce voiai. Să o ștergi rapid, fără să-mi spui și fără să iei micul dejun. Înțeleg.

— Ai zis ceva despre micul dejun? întreb eu.

— Da. De ce întrebi? Te oferi să-l pregătești tu?

— N-aş avea încredere. Nu știu să fac decât omletă.

— Perfect. Facem o încercare. Să vedem ce iese.

Îmi aplică un sărut rapid pe buze și se ridică din pat. Eu rămân pe loc între așternuturi.

— Merg să-mi fac un duș în baia de la parter, spuse el îndreptându-se spre ușă. Te las pe tine să o folosești pe aceasta dacă vrei.

— Da, mulțumesc, zis eu uitându-mă după el.

Poartă doar o perechea aia  de boxeri care stau întinşi pe fundul lui musculos, iar eu mă holbez la el ca un copil retardat. Doamne, sunt culmea!

— Cobori în bucătărie, când ești gata, spuse Michael zâmbind. 

Apoi iese din cameră și închide ușa în urma lui. Pot să pun pariu că ştie că i-am admirat posteriorul.

Rămân în pat și privesc în jurul meu. Camera e frumoasă, luminată de razele soarelui și mult mai spațioasă decât părea să fie aseară.

Descopăr ușa băii pe peretele de lângă pat şi dintr-o mişcare cobor din pat. Mă îndrept ţopăind către baie. Intru şi mă privesc în oglindă. Părul îmi este răvășit și desfăcut din toate agrafele. Nu îmi amintesc să-l fi desfăcut înainte de culcare. Probabil Michael a făcut-o în timp ce eu dormeam. Îl adun pe tot în mână și răsucindu-l la spate, îmi fac un nod la baza cefei.

Îmi dezbrac rapid hainele și îmi fac un duș, ștergându-mă cu prosopul albastru și pufos de pe stativ.

Mă îmbrac, din nou cu tricoul lui, care îmi ajunge până la jumătatea coapselor.

Cobor desculță scările din lemn și ajung la bucătărie. Michael stă la masă și își bea cafeaua.

— Cafeaua am făcut-o eu, zise el arătând către cana plină de cafea de pe masă şi trăgând un fum din țigara aprinsă o aşază apoi în scrumieră. De omletă te ocupi tu.