ÎNCREDERE

Capitolul 8

Dragii mei , vă rog să nu vă supăraţi pe mine, dar am facut o restructurare a carţii!Sper ca acest lucru sa nu va deranjeze foarte tare!

 Mulţumesc, pentru înţelegere!

Ancaspiri

Capitolul 8

Michael

Am lăsat-o pe Anna în faţa casei, după ce am sărutat-o chiar acolo, ca un obsedat posesiv, fără să-mi pese dacă ne vede cineva. Am vrut să le arat tuturor că e a mea. Acest lucru îmi dă un sentiment de siguranță, acum că merg să mă întâlnesc cu primul meu client, mă simt chiar plin de încredere în mine.

Am străbătut cele o sută douăzeci mile, dintre Kalispell şi Missoula, în mai puţin de două ore, fără să mă grăbesc.

Ca de fiecare dată, am putut să mă bucur de plăcerea pe care mi-o dă mersul cu Harley-ul meu, de libertatea dată de viteza amețitoare, de adrenalina ce îmi fuge prin vene şi integrarea între elementele naturii.

Simt vântul cum îmi bate în faţă, iar asta mă face să fiu contopit cu forţa motorului meu, să-i simt puterea şi totuși eu să fiu cel care controlează această forţă.

Secvenţe de imagini îmi trec rapid prin colţul ochilor, verdele crud al începutului de vară, mă înconjoară peste tot.

Intru pe autostrada nouăzeci şi trei şi priveliştea dată de conturul munților, cu crestele încețoșate, care se văd în depărtare, mă fac să mă întorc cu gândul la Ana.

Îmi vin în cap imagini ale curbele rotunjite ale trupului ei, ale părului ei răvășit de după somn, iar chestia asta, îmi întărește scula mai rău ca niciodată, futu-i. Trebuie să fac ceva, cu abstinența asta, că mă face să mă urc pe pereţi.

Intru în Missoula din nord, încercând să mă strecor printre străduțele înguste și cochete ale orașului până la The Keep Restaurant, locul în care urmează să am întâlnirea.

Reușesc să ajung, fără efort, în partea de sud a orașului, unde este situat restaurantul, în cadrul Clubului de Golf, complexul din cadrul căruia face parte.

Clientul, o firmă de securitate din Missoula şi-a trimis doi reprezentanţi la întâlnirea cu mine. Unul dintre managerii firmei, împreună cu avocatul lor, Toni Anderson, cel care a stabilit întâlnirea.

Îi privesc pe cei doi bărbaţi, în timp ce mă apropii de masa lor. Avocatul, pare a avea în jur de treizeci de ani, iar celălalt bărbat ceva mai puţin. Ambii sunt îmbrăcaţi impecabil, în costume de firmă şi sunt foarte relaxaţi. Mă gândesc la ţinuta mea neconvenţională şi gândul că vor fi deranjaţi de ea mă face să zâmbesc.

— Buna ziua, domnule Campbell! îmi spune avocatul ridicându-se şi întinzând mâna către mine, fără să-i pese cum sunt îmbrăcat. Mă bucur că aţi reuşit să ajungeţi. Acesta este John Barett, directorul executiv al firmei Safe Guard. 

— Îmi pare bine, zic şi eu strângându-le pe rând mâinile.

— Vă rog să luați loc, spune John Barett, arătând către unul dintre scaunele libere, de la masă.

Mă așez pe scaun, lăsându-mi geanta cu laptopul, pe un altul din apropierea mea.

O chelneriță, îmbrăcată cu o uniformă perfect întinsă cu fierul, se apropie de masa noastră, ne salută şi ne oferi trei meniuri.

— Doriți ceva de băut? întrebă femeia cu glas subțire plimbându-și privirea de la unul la altul.

— Apă, zic zâmbindu-i, apoi încep să-mi studiez meniul primit.

Îi aud cum îşi comandă şi ei băuturile, apoi o linişte se aşternu între noi. Eu aștept să înceapă ei discuția.

— Domnule Campbell, aud glasul lui Tony Anderson, ne-am uitat peste ce ne-aţi trimis săptămâna trecută.

— Şi ce părere aveți? întreb precaut.

— Suntem impresionați de sistem, este ceva unic şi se pare că se potriveşte şi cu aşteptările noastre. Firma pe care o reprezentăm aici, este relativ noua în branșă şi ne-ar interesa o colaborare cu dumneavoastră pe viitor.

— Doriți să revedeți proiectul? zic întinzând mâna după laptop. Sau vreţi informaţii şi explicaţii suplimentare, privind modul de funcţionare? Sincer nu prea înțeleg unde vrea să ajungă.

— Nu este necesar, spune John Barett dând din mână. Ne-am convins de acurateţea şi siguranţa sistemului. Pe noi ne interesează altceva de fapt.

— Știm, spuse Tony Anderson, că aveți contacte cu multe persoane pregătite şi de încredere, care ar putea să lucreze ca agenți. Am putea să ne adresăm unei firme de recrutare, dar preferăm să mergem pe intuiția și legăturile dumneavoastră.

Nu zic nimic şi îl las să continue.

— Am putea colabora în această direcție, suntem convinși că vom aveam numai de câștigat, în ambele sensuri. Şi noi şi dumneavoastră domnule Campbell.

— Da, zic, aș putea să iau legătura cu niște persoane, care pot face această muncă. Va trebui să-mi lăsați câteva zile pentru asta.

— Desigur, oricât timp doriți.

Am continuat discuția în timp ce am luat prânzul, parcurgând detalii, privind paşii pe care urmează să-l facem mai departe, aspectul legal al colaborării şi altele asemănătoare. Concluzia finală, toate părțile sunt mulțumite pentru moment.

Ne-am despărțit în termeni amicali, deși îi văd clar cum se uită la mine. Ştiu că un motociclist de genul meu, nu inspiră prea multă încredere. Dar legat de ceea ce fac şi seriozitatea mea pot să garantez. Rămâne să cooperez în afacere şi partea umană de care au ei nevoie, ca această relaţie să se finalizeze, să fie fructuoasă şi să fie de lungă durată. Pe asta, se bazează tot elanul meu viitor.

Drumul de întoarcere a fost o plăcere, ținând cont de faptul că întâlnirea a avut un succes deosebit, din punctul meu de vedere, unul la care sincer, nu mă aşteptam.

E ora patru după amiază. Am tot timpul să ajung acasă, să-mi fac un duș şi să mă schimb, apoi să trec pe la Anna s-o iau la şapte, aşa cum am promis.

Anna.

De când viața mea a devenit aşa legată de a ei? Habar nu am, dar ştiu sigur că vreau să fiu cu ea. Şi asta o să şi fac. Voi face tot ce pot să fiu cu ea.