Capitolul 14

9.9K 509 102
                                    

Capitolul 14

Michael

Deschid ochii instantaneu, îmi ridic capul şi privesc încruntat la femeia blondă, aflată în genunchi între coapsele mele.

― Tu, ce pula mea cauţi aici?

Mă ridic pe coate şi o privesc cu atenţie, aşteptând un răspuns.

Cu un gest studiat, femeia îşi ridică o șuviță de pe față și lent, îngrozitor de lent, își șterse cu un deget, colțul gurii până la jumătatea buzei de jos, apoi îşi umezi ambele buze cu limba.

― Am pus o întrebare, futu-i! Ce crezi că faci aici? zic din nou.

― Mi s-a părut că aveai nevoie de ceva distracție, zise ea, uitându-se la mine cu o privire seducătoare.

― Ți-am zis că nu am nevoie de nimic, de la tine.

― Hm, nu asta se părea că ziceai acum câteva minute.

― Nu ziceam asta.

― Dar ți-a plăcut!

― Nici nu știam cine ești. Dormeam!

― Aha! Cine e Anna?

― Nu e nevoie să știi!

― Prietena ta?

― Nu te interesează!

― Sigur, că mă interesează! E vreo dorință neîmplinită?

― Ți-am zis că nu e treaba ta!

― Ah, dar vreau să fie treaba mea! Te vreau pentru mine!

― Ei bine, nu vreau să fiu al tău!

― Dar poate te răzgândești! spuse ea întinzând mâna către scula mea şi mângâindu-mă prin cearșaf.

― Nu mă răzgândesc, zic apucând-o de încheietură şi îndepărtându-i mâna de mine. Îmi place să-mi aleg singur femeile. Şi acum ieși afară din camera mea!

― A, ce păcat! Ne-am fi simțit foarte bine împreună! Îţi garantez. Ți-aș îndeplini toate fanteziile.

― După cum ți-am mai zis, nu mă interesează oferta! Şi acum pleacă!

― Bine, plec! zise ea. Dacă tot insiști atât! Știi, eu sunt aici, dacă te răzgândești!

Se ridică de pe pat încet, cu mișcări leneșe, apoi cu paşi mici, se îndreptă spre ușă mișcându-și șoldurile. Deschise ușa, îşi întoarse capul către mine şi îmi zâmbi.

― Eu sunt mereu aici! Te aștept!

― Ieși!

Susan începe să râdă, în timp ce iese din cameră, apoi închide ușa în urma ei.

Futu-i!

Ce dracu tocmai s-a întâmplat? A intrat peste mine în timp ce dormeam şi mi-a supt-o. Futu-i! Nu m-am gândit nicio clipă că se va întâmpla aşa!

Arunc așternutul într-o parte şi merg la baie, dezbrăcându-mi hainele din mers. Le arunc pe toate pe pat, intru în cabină de duș şi dau drumul la apă. Apa curge peste capul meu şi eu îmi trec mâinile prin păr udându-l.

Mi-a supt-o. Da şi? Sunt bărbat. Chiar dacă nu am recunoscut în fața ei aveam nevoie de asta. Ce naiba m-a apucat? Niciodată nu am refuzat un oral, de ce acum am rețineri? În sufletul meu, s-a strecurat ceva ce nu am mai simțit până acum, sentimentul de vină. Mă simt vinovat față de Anna, deşi nu eram conștient când s-a întâmplat, deşi am visat că eram cu ea.

ÎNCREDEREUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum