Din perspectiva lui slendy:
Ok...anul nou a trecut,si locgic si craciunul iar eu nu am fost in stare sa ii spun lui Raven. Slendy...frate...esti varza!
Din perspectiva lui Raven:
A fost minunat...totul...perfect! Mai mult de atat. Desi tata nu a fost aici...m-am simtit foarte bine. Asa as vrea sa fie mereu. Dar acum va trebui sa ii spun kaylei ca tata...e mort. Va fi greu...dar voi reusi...nu?...nu?
-Kayla!
-Da...*coborand scarile*(kayla)
-Trebuie sa vorbim! E important!
-Ce sa intamplat surioara?*se aseaza pe fotoliu ,eu asezandu-ma langa ea*
-E vorba de tata...
-Tata? Ce sa intamplat? E bine?
Vedeam agitatia si ingrijorarea din ochi ei,la fel de bine ca lacrumile...imi pare rau kayla!
-Tata...e mort! A murit intr-un incendiu. Imi pare rau...Si in acel moment kayla ma ia in brate si incepem sa plangem impreuna. Urasc cand cineva plange...
Din perspectiva Kaylei:
Nu poate fi posibil! Nu poate fi real! Nu...tata...
Din perspectiva lui Offender:
Huh? Intru in casa si le vad pe Raven si scumpa mea kayla plangand.
-Ce sa intamplat?*spun si ma pun langa kayla,aceasta luindu-ma in brate si plangand mai departe*
Nu stiam ce se petrece asa ca i-am citit memoria...o nu...
-Kayla...gata e bine...*si ii mangai incet parul*
Atunci Raven se ridica si pleaca in bibloteca.
Din perspectiva lui Raven:
Vad ca kayla e ok asa ca plec la slendy. Vroiam alinarea lui...e asa perfect cand face asta! Ma simt in siguranta.
-Slendy?*ciocan usor*
-Da Raven? Intra!(slendy)
Intru si Slendy ma bombardeaza cu intrebari cum ar fi ,,esti bine?" sau ,,ce sa intamplat?"
Ii povestesc totul si ma ia in brate si incepe sa ma linistrasca spunand ca totul va fi bine,ca se va termina si ma saruta pe frunte. Imi ridic privirea la el si ma apropi incet de el. El ma saruta si eu adancesc sarutul. Era asa perfect! Totul. Sarutul. Desi vestea asta nu a fot chiar vestea cea mai buna.