Demonul din mine(creepypasta)

Volumul 2- capitolul 6:Nebunia din înaintea furtunii

Arahia. O persoana necunoscuta, o persoana înaripata, care este strigata "inger", cu un trecut întunecat.
Gândirea ei de obicei prea peste corpul ei,ajungând într-o stare de hipnoza și concentrata pe propriile gânduri. După recuzarea răspunsului lui Offender și ieșirea ei, nu putea permite sa facă ceva nechibzuit. Nefiind în state sa părăsească o anumita raza de distanta și sa asigura siguranța alteței sale, singura opțiune de a fi singura era gradina cu trandafiri. Printre frumoasele flori ,care parca nici nu simțeau acest război, înflorite și cu un parfum  puternic , îngerul nostru a hotărât sa își pune gândurile la locul lui pentru a nu mai fii deranjata de ele.
,,Informațiile pe care mi le cere sunt imposibil de dezvăluit. Este inutil în situația data. Dat dacă totuși își amintește.  Asta ar putea duce la un dezastru. Încrederea lor și asa,atârnata de un fir de ață firava, s-ar distrama în câteva secunde. Nu. Nu pot permite asa ceva. Jurământul trebuie respectat. Mai bine îmi rup aripile,arunc coroana și ma predau iadului de cat sa rup Jurământul. Trebuie. Trebuie. Trebuie."

Fiind una din puținele ființe existente care nu știu ce înseamnă a simți sau a tine la cineva, care nu știe ce e îngrijorarea sau părerea de rău, nu ca nu ar fi capabila sa simtă, ci pentru ca nu a fost învață să simtă, descoperirea trecutului ei ar fi dezastruos. Sau poate i se pare ei? Poate totul e în capul ei?

Slender însă o duce din ce în ce mai rău. Era 24/7 treaz, cu ochii pe Raven, deșii Soraka și Arahia erau acolo, nebunia și trăirile nu îl puteau lasă să aibă încredere oarba oricât ar spune Raven sau ar dezvălui fetele. Pierderea încă o data a lui Raven ar fi distrugerea pentru el. Căci de data asta știe sigur ca dacă Raven moare,nu se mai întoarce. Știe inamicul,îl cunoaște prea bine. Știe de ce este capabil iar asta ii cauzează și mai multe coșmaruri și scene de groaza în cap.
-Slender?se aude vocea lui Raven din pat.
Slender,care stătea la masa lui de ,,studiu " ,se întoarce ușor către cea ce el considera existenta lui în sine.
-Da draga? Te doare ceva? Nu te simți bine?
-Nu e asta...au trecut deja câteva zile în sir de când nu ai mai dormit. Nu este bine! Îmi fac griji.
Slender chicoteste ușor obosit de aceasta convorbire purtata din nou și din nou.
-Ți-am spus draga mea,nu sunt afectat atât de tare de asta ca și oamenii. O sa fiu bine. Stai liniștită.
Amândoi știau ca mint. Se mint reciproc și pe sine. De la întâlnirea cu Soraka și cu ,,Îngerul" cum o strigau mai toți din casa, atât personalitatea cat și fizicul lui Raven se schimbau. Devenea mai puternica la exterior,dar interiorul se prăbușea. Exact ce Slender încerca să oprească dar nu reușea. Toți erau disperați.
Disperare. Un cuvânt cheie, de mare impact. Ceva ce duce la nebunie și distrugere.
Liniștea se așterne iarăși în camera. Slender oftează. Se lasă învins și se așează leagă Raven.
-Te rog nu te m-ai îngrijora pentru mine.
Slender o mângâie pe cap și o ia în brate. Se simțea inutil,nefolositor. Orgoliul lui era rănit. Nu știa ce sa facă și era zăpăcit. Sperat. El,marele Slederman, speriat ca o sa piardă pe cineva. Lumea lui e cu susul în jos și totuși se tine cu dinții strânși de pieire. Putea sa o lasă să moară și totuși refuza cu încăpățânare.
În schimb, Raven era conștientă. Știe lucruri pe care Slender nu le știe. Știa adevărul. Atât despre ea cat și despre sfârșitul acestei batalii. Știe totul. Totul.

Au trecut luni în sir într-o liniște apăsătoare. Multi s-au calmat,dar unii își făceau mai multe griji. Morții se adunau în jurul pădurii. Criminalii, într-o încercare disperata de a ameți nebunia, omoară cu sânge rece. Tot. Oamenii și-au dat ușor seama de un pericol,iar masuri au fost luate ca atare. Totul era un haos. Atât orașul cat și casa lui Slender.
Haos. Foc, sânge,moarte. Unde a ajuns familia asta? De unde începeau?
Raven se prăbușea, Slednder suferea, dar o suferință mai mare se ascunde în sufletul celei ce nu scunoaste suferința. Arde. Tot corpul ei arde. Și totuși...
Soraka se antrena fizic cu Raven. Îngerul în schimb, o antrena psihic.
Raven discuta des cu Îngerul. Se închideau în camere unde știau ca nu pot fi auzite. Erau foarte prudente și vorbeau numai anumite chestii de fata cu ceilalți. Toți erau suspicioși mai ales pe Inger. Dar pe moment nu aveau de ales,trebuia încredere. Știau ca Raven e conștientă. Se bazau pe ea.  Toți se bazau pe ea. Raven știa.  Îngerul știa. Ele doua știau totul.

Cat despre Soraka. Trecutul ei este întuneric. Prezentul este lumina. Viitorul este ceata. Singurul scop pentru o persoana ca ea era Raven. Atât. Nimeni nu știe cine e, ce e, unde trăiește(sau mai bine zis trăia). Ea era un mister. Dar ce se știe despre ea e ca e o antrenoare de excepție. A dovedit asta.
Treceau săptămâni și ea încă rezista fără probleme. Nu tu somn,nu tu mâncare. Apa. Atât. Era puternica. La fel ca ea.
Săptămâni...săptămâni.
Moarte...moarte.
Haos...Haos...
Nebunie...nebunie...

Mai exista o familie? Mai exista iubire? Mai exista speranța? Ce provoacă nebunia?
Cine ne v-a ajuta?

Buuuuuun. Nu e mult. Nu e grozav. Am întârziat și îmi pare rău. Timp puțin dar nu am scuza. Sper sa va placa...mulțumesc pentru suport.  ^-^