Atunci vine şi doctorul.
-Domnule doctor,cum se simte Emma?
-Băieţi,nu am sa vă mint.Ea e in comă iar copilul,ei bine....l-a pierdut.
-Acum nu mai e important copilul.Important e ca ea să trăiasca.(Zayn)
-Zayn,ai dreptate dar să nu uităm ca va suferi după acest copil.(Eric)
-E adevărat dar mai întâi să îşi revină şi apoi o să vedem cum o liniştim.(Ryan)
-Ai dreptate.(Zayn şi Eric)
-Zayn,eu trebuie să plec.Mama nu se simte prea bine si nu vreau să am surprize neplăcute.(Ryan)
-Bine,rămân eu şi cu Eric.
Ryan pleacă iar Eric şi Zayn asteptau pe holul spitalului.
-Zayn?
-Ce vrei?
-Eşti supărat pe mine si pe Ryan?
-Puţin dar pe Emma sunt cel mai supărat.M-a dezamăgit profund.
-Zayn,şi eu sunt supărat pe ea dar trebuie să o întelegi.Cu mine s-a culcat pentru că era beata si cu Ryan,ei bine tot din cauza asta probabil.Acum tot ce contează cu adevărat este ca ea să se faca bine.
-Ai dreptate.Nu trebuie să fiu supărat pe ea.Sunt supărat pe mine.
-De ce?
-Dacă nu o părăseam atunci în Londra nu era aici acum.
-Zayn,lasa.O să vezi că o să fie bine.Daca era numai insărcinată nu a pierdut multe.
Atunci apare doctorul cu un raport în mână.
-Băieţi,avem o problemă.
-Care?(Z si E)
-Emma are şi cancer si asta complică mult situaţia.
-CANCER!?(ambii băieţi)
-Da,nu ştiaţi?
-Nici nu aveam idee.(Zayn)
-Păi băiatul celălalt,Ryan parcă,a venit şi i-a luat analizele.Probabil nici el nu ştie.
-Zayn,rămâi aici.Eu mă duc sa vorbesc cu Ryan.
-Bine.
Eric pleacA iar Zayn vorbeste cu doctorul.
-Domnule doctor,dar cu ce complică situaţia faptul ca are cancer?
-Pai fiind in comă este în pericol şi faptul că are cancer îi face
corpul sa îi slăbească.Dacă nu găsim repede un donator de sânge cu grupa ei nu o mai putem salva.
-Care este limita de timp în care putem găsi un donator?
-Cam 4-5 ore.
-Puteţi verifica dacă sunt compatibil cu ea?
-Sigur.Hai.
Merg cu doctorul să îmi facă nişte analize apoi ies pe hol.Mă pun pe scaun şi încep să îmi curga câteva lacrimi.De ce nu mi-ai spus adevărul Emma,de ce?Acum tot ce mai puteam face era să astept veşti de la doctor.Acum dacă se va face bine nu o să o mai supăr cât trăiesc.
--------------------------------------------
-Ryan,stai!
-Ce e?
-Vroiam să te întreb ceva.
-Zi.
-De ce ai plecat de acolo?
-Nu vroiam să îl mai văd pe Zayn.Nu îl suport din clasa 1.
-Oh,fie.Auzi.
-Ce mai e?
-Tu ştiai că Emma are cancer?
-Eu......ştiam.
-De când?
-De cănd i-am luat analizele.
-Şi de ce mama naibii nu ne-ai zis si nouă?
-Păi am mers la ea acasă si i le-am dat apoi a mers in camera ei plângănd.Am încercat sa o liniştesc dar nu m-a lăsat deloc.
-Eşti un prost Ryan.De ce nu ai stat cu ea?Chiar dacă nu te-a lăsat puteai să stai acolo să te asiguri că nu face ceva prostesc.
-Nu ştiam ce avea de gănd sa faca.
-În fine,hai la spital.
-Vin când pleaca fătălăul ăla de acolo.
-Bine,dacă nu vrei rămâi singur dar fi sigur că Emma va fi supărată pe tine.
-Bine,vin,dar mai tarziu că vreau să fac un duş.
-Bine,ne vedem la spital.
-----------------------------------------
-Alo?Mamă nu pot vorbi acum.Emma e la spital în stare gravă.
-Trebuie sa vi acasă urgent.Tatăl tău si cu mine vrem să îţi spunem ceva.
-Bine,vin acum,dar îmi rămâneţi datori.
-------------------------------------------
-Dacă stateam lângă ea poate acum nu eram aici,acum eram acasă sărutându-ne.De ce trebuie săfiu mereu aşa prost?Atunci vine doctorul la
mine.
-Zayn,am două veşti bune.
-Care?
-Emma nu are cancer.a fost doar o eroare si a doua,esti compatibil cu ea.
-Super!
-Vin peste cateva ore să te anunţ cum se simte.
-Bine.
Doctorul pleacă iar eu răsuflu puţin mai uşurat la aflarea veştii că Emma se va face bine.Merg sa îmi iau un ceai şi aştept în continuare cu sufletul la gură.
-------------------------------------------
-Mamă,am venit.
-Vino aici scumpule!
-Mamă,ce era aşa de urgent încât nu mai putea astepta?
-Eric,ne vom muta în Londra.
-Ce?
-Da,compania tatălui tau se mută în Londra aşa că nu avem ce face.
-Of.Bine mamă.Când plecăm?
-Mâine.
-Bine,merg să îmi fac bagajele.
Urc sus cu o tristeţe profunda.Acum s-au trezit si părinţii mei că vor să ne mutăm cand Emma are nevoie de mine?Halal decizie.
----------------------------------------------
-Zayn?
-Da doctore?
-Vino cu mine până în salonul Emmei. Mă duc cu doctorul puţin
speriat.Intru si ce să vezi?Păpuşa mea stătea în fund şi se uita la mine.
-Emma?
-Zayn!
Mă duc la ea şi o strâng în braţe.Mă bucuram nespus sa o vad.
-Emma,îmi pare rău că nu am stat lângă tine.
-Nu trebuie să îţi ceri scuze.Te iert.
-Mulţumesc mult.
O sărut şi o străng puternic în braţe.Mă îndepărtează puţin şi îmi zice.
-Mai uşor cowboy.Încă mă doare.
-Scuze.
-Nu mai spune scuze.
-Bine,scuze.
-Zayn!
-Bine,gata.
*Peste câteva zile Emma a fost externata.De Eric si Ryan nu mai ştia nimic.Dupa cum aţi vazut,Eric s-a mutat In Londra iar Ryan a plecat în Germania alături de parintii lui.*
**-Emma?
-Hm....
-Nu vrei să vi înapoi în Londra?
-Zayn....nu ştiu.
-Te rog.Pentru mine.
-Bine.
-Avem biletele deci mâine plecăm.
-Dar de unde ştiai că o să accept?Poate spuneam nu.
-Păi cum l-ai putea refuza pe tipul ăsta?
Incep să răd de figura pe care o făcea.
-Bine,gata.M-ai convins.
-Hai să facem bagajele.
Am făcut bagajele apoi am adormit împreună.De dimineaţă ne-am trezit si am servit micul dejun.Ne-am luat la revedere de la mătuşa,de la unchiul şi de la Jacob.Ne-au condus pâna la aeroport apoi au plecat.Am urcat în avion si asa am plecat înapoi în locul unde mă născusem.
Peste câteva ore
In sfărşit am ajuns.Sforăitul lui Zayn devenea enervant.Coborăm din avion si iesim din aeroport.Ne uitam după un taxi când suntem întampinaţi de cineva nedorit.
-Măi,măi,măi.Ia te uita cine a venit.
Era...