Povestea Emmei

Capitol 25

Mă întorc şi rămân mască.

-Zayn!?

-Chiar eu. M-am întors baby!

Mă duc şi îl strâng în braţe. Încep să plâng.

-Emma, gata. Ce ai pâţit de plângi?

-Zayn, l-am găsit pe Xander cu Mira.

-A, deci asta era...

-Zayn, te rog să mă ierţi. Nu ştiu ce am avut în cap.

-Nu îţi face griji. Am venit pentru tine.

-Dar de ce ai plecat?

-Mama m-a târât în New York cât eram încă slăbit. 

-Îmi pare rău, Zayn.

-Nu ai de ce. E vina mamei. Are ceva împotriva noastră probabil.

-Zayn, cum de ai venit înapoi?

-Ştii că te iubesc, nu?

-Da.

-De aceea am venit.

-Ştii, Zayn...

-Ce?

-Şi eu te iubesc. M-am gândit tot timpul la tine.

-Şi eu.

Atunci începem să ne sărutăm. Mi-au lipisit buzele lui. Mi-au curs câteva lacrimi şi el a observat asta.

-Emma, de ce plângi?

-Mi-ai lipsit mult. Ştii cât am plâns când am alfat că scorpia aia te-a luat de lângă mine?

-Ştiu, Emma. Nici eu nu am fost mai prejos. 

-Zayn, mai ai lănţişorul?

-Sigur.

Atunci a luat lănţişorul şi mi l-a pus la gât apoi el şi l-a pus pe al lui.

-Mergem şi noi undeva?

-Da, dar după ce trecem pe la Lisa.

-De ce?

-Să vedem copilul. Are un copil.

-Cu cine?

-Cu Chris!

-El e acolo?