Era vineri seara, mama gătea liniștită paste în timp ce eu încercam să îmi pun o mască pe față. Tocmai ce ieșisem de la duș, plănuiam o seară relaxantă în care să lenevesc cu mama la televizor în timp ce mâncam prăjituri și comentam cât de prost jucau actorii.
Mama asculta ceva muzică în spaniolă, m-am chinuit puțin să îmi dau seama în ce limbă era melodia, am ajuns să zâmbesc gândindu-mă la cât de romantică putea fi mama uneori.
Mi-am tras mai bine halatul pe mine și am ieșit spre bucătărie, inhalând aromele puternice ale ierburilor aromatice care își găseau locul într-un sos roșiatic și absolut delicios. Ah, trebuia să îmi aduc aminte că trebuia să mănânc mai puțin sau nu mai încăpeam în hainele mele în curând.
— Te ajut cu ceva? i-am dat târcoale mamei în timp ce aruncam câteva priviri spre tigaia cu sos. Mă chinuiam pe mine însumi, dar nu mă puteam abține.
— Tu ai grija de masca ta, mă certase amuzată în timp ce dansa ușor pe muzica suavă și lentă. Adoram să văd că era fericită, cel puțin așa arăta la suprafață, speram că în interiorul ei era fericită măcar pe jumătate. Nu mai suportam să văd bărbați care s-o facă să sufere prin preajma ei, deși nu negam că i-ar fi prins bine un partener care s-o facă să se simtă iubită măcar o dată.
— Mai am una, îți pun și ție mai târziu. Trebuie să ai tenul hidratat, am glumit cu ea în timp ce derulam printre notificările de pe ecranul telefonului. Îmi oprisem privirea asupra câtorva mesaje de la Valentino.
~Te iubesc!!!
Vin mai târziu la tine.
Am zâmbit fără să vreau, amintindu-mi cât de dulce fusese Valentino în ultimele zile, deși nu am avut ocazia să petrecem foarte mult timp împreună. Într-adevăr, nici eu nu eram genul de fată cară să simtă nevoia de a-și avea iubitul lângă ea în orice oră a zilei.
Deși nu avea un loc de muncă stabil, îmi povestise că se apucase de reparat din nou mașini și motociclete. Eram bucuroasă pentru el, deși îmi doream să lucreze ceva mai bun. Speram ca în viitor brunetul să-și găsească un loc de muncă mai puțin epuizant.
Te aștept!!
Am abuzat la rândul meu de semnul exclamării în timp ce îmi întindeam mai bine masca tip șervețel pe față. Simțeam că mi se scurge în ochi și pe buze. Oare cum ar fi fost dacă aș fi apărut așa în fața brunetului? Probabil s-ar fi speriat destul de tare.
Câteva minute mai târziu am aruncat masca în coș și mi-am întins restul de substanță pe față după care am alergat spre bucătărie pentru a servi cina alături de mama. Am discutat chestii mărunte și am râs, după multă vreme mă puteam considera fericită în deplinul sens al cuvântului.
Craiul de Valentino își făcuse apariția când eu și mama eram prinse adânc într-o telenovelă de dragoste. Trebuia să recunosc că eu aproape salivam după un actor frumușel și că nu mă interesa povestea de fapt.
— Întrerup ceva important? Valentino ni se adresase amuzat în timp ce pășise ezitant în sufragerie. I-am aruncat o privire pe furiș după care m-am rezumat la a o privi pe mama. Aceasta îi făcuse loc lui Valentino pe lângă fotoliul de lângă ea și chiar îl invitase pe Valentino să se uite alături de noi la film. Probabil se simțeam incomod și căuta o modalitate prin care să se scuze și să nu o facă pe mama să se simtă prost în același timp.
— Valentino, puiule. Nici nu știi cât de bine arată actorul principal, mama îi vorbise entuziasmată, iar brunetul își dăduse ochii peste cap. Hmm, competiția masculină avea efecte negative asupra ego-ului lui? Mă amuza teribil reacția lui și nu o spuneam într-un sens rău.
— De acord, am pus și eu sare pe rană, obținându-i privirea asupra mea atât de repede și de fulgerător încât m-am cutremurat ușor. Ceva îmi spunea că Valentino devenea gelos atunci când aduceam în discuție frumusețea altor bărbați.
— Arată mai bine decât mine? Valentino glumise cu amândouă, neezitând să își afișeze zâmbetul larg și absolut contagios.
— Hm, puțin mai bine! mama îi răspunsese la fel de glumeață, iar Valentino se prefăcuse rănit, ducându-și mâinile în zona inimii.
— Dacă tot m-ați supărat în halul ăsta, pot să o răpesc puțin pe Madena? Nu mai mult de zece minute, promit! devenise foarte respectuos și elegant în felul în care i se adresase mamei. Am zâmbit impresionată în timp ce m-am prefăcut că îmi aranjez părul pe jumătate uscat.
— Hmm, să mă gândesc... mama îi intrase în joc, iar eu m-am rezumat la a-i privi pe amândoi fericită. Mama îl cunoșteam mai bine pe Valentino și cred că știuse din prima secundă motivul pentru care brunetul se afla aici. Doar zece minute, în regulă? mama luase alura de femeie serioasă, iar Valentino dăduse din cap fericit.
— Să-mi povestești ce am ratat, am rugat-o pe mama în glumă în timp ce mi-am grăbit pașii pentru a-l prinde pe brunetul frumușel din urmă. Mă apucase de mână fără să mă privească în timp ce mă trăgea după el în drumul spre camera mea.
Imediat ce a închis ușa în urma mea, mi-a sărutat buzele tandru și răbdător în timp ce mâinile lui s-au pierdut prin părul meu jumătate ud și încălcit. I-am răspuns la sărut în aceași manieră liniștită, chinuindu-mă să îi cuprind obrajii cu degetele mele. Înghițise în sec când mi-am trecut degetele peste obrajii și barba lui nerasă, întrerupând sărutul pentru câteva secunde.
— M-am pregătit pentru tine și tu îmi spui că actorul ăla tâmpit arată mai bine? rânjetul de pe chipul lui mă făcea să-l trag de urechi și să-i spun că e prea credul, dar știam prea bine că brunetul cu păr creț nu era nici pe de parte credul, ci mai degrabă oportunist.
— Ar fi trebuit să mai depui puțin efort, l-am tachinat și mai tare, obținând din partea lui o încruntare amuzantă. Arăți foarte bine, am recunoscut cu glas mic, obținând din partea brunetului un zâmbet larg. Adora să fie apreciat.
— Dacă tot am reușit să obțin zece minute în preajma ta, te anunț că în seara asta ieșim cu prietenii mei la un fel de picnic și tu ești invitată, Madena! mă anunțase serios, iar eu m-am bosumflat imediat. Îmi era atât de greu să îmi târăsc picioarele până la pat, darămite să-l urmez pe Valentino cine știe unde.
— Acum? mi-am trecut degetele prin păr, căutând o modalitate prin care să-l refuz frumos și să nu-l supăr.
— Petrecem puțin timp împreună, singuri, ochii lui căprui și strălucitori m-au fixat într-un mod atât de pătrunzător încât am înghițit în sec și am oftat zgomotos.
— Ce nu fac eu pentru tine? l-am privit deloc frumos în timp ce m-am îndepărtat de el și m-am prăbușit pe scaunul de la măsuța de machiaj. Trebuie să fac ceva cu fața mea și cu părul dezastruos pe care îl aveam de la dușul de mai devreme. Privindu-mă în oglindă și realizând în ce hal arătam, mă întrebam cum putuse tipul de lângă mine să mă privească cu atâta admirație în ochi.
— Să știi că te apreciez pentru asta, Madena. Îl auzisem dezbrăcându-și jacheta de piele ca mai apoi să se poziționeze în spatele scaunului și să se sprijine de acesta. Ochii lui erau în tot acest timp fixați asupra mea, a mâinilor mele și a feței mele.
Furasem o privire scurtă asupra unei părticele infime de piept dezgolit, omul ăsta era în stare să-mi pună capăt zilelor numai cu felul în care arăta. Gata, Madena. Revino-ți sau nu mai pleci niciodată din camera asta.
— Nu mă mai privi așa, l-am certat amuzată în timp ce zâmbetul de pe buze îi pierise într-o clipită. Știam că nu-i plăcea să îi interzic să facă astfel de gesturi, însă nici eu nu mă simțeam prea comod când arătam ca naiba lângă el.
— Mă enervezi, îmi rostise înapoi fără nicio ezitare în timp ce se îndepărtase de scaunul pe care eram așezată. Zău că nu am cunoscut fete care să se subestimeze mai tare decât o faci tu, vorbise aproape șoptit în timp ce se așezase pe marginea patului. Subtil îmi acceptase rugămintea, însă simțeam că nu era fericit cu asta.
— Nu e nimic frumos de văzut la mine în momentul de față, Valentino! am murmurat serioasă în timp ce îmi puneam câteva farduri pe ochi. Știam că nu era tocmai elegant din partea unei domnișoare să se machieze în fața iubitului, însă în momentul de față nu aveam încotro.
— Aș vrea ca într-o zi să mă poți lăsa să te iubesc cu toate defectele tale, Madena! murmurase obosit în timp ce își trecuse degetele prin barba lui nerasă. Care era diferența dintre felul în care se implica Valentino față de mine în relația asta? Ei bine, brunetul se implica cu atât de mult patos, iubea sincer și intens, în timp ce eu mă situam undeva la polul opus, luând totul în glumă și trăind momentul ca atare.
— Eu... am oftat greoi atrăgându-i atenția brunetului. Ochii lui păreau pregătiți pentru vești rele, însă nu aveam nicio intenție să-l rănesc. Eu... știi cum arată fetele din Orășelul ăsta... și cum arăt eu...
— Ce treabă ai tu cu ele, Madena? Care e legătura? Nu înțeleg. Îmi pusese întrebări pe un ton răbdător și totuși intrigat de ce aveam să îi spun în continuare.
— Nu am vrut să mă vezi arătând așa, i-am mărturisit sinceră, lăsând un oftat greoi să îmi părăsească pieptul.
— Madena, îmi rostise numele contrariat. Nu mai suntem în primele zile când încercăm să ne impresionăm unul pe altul, ok? Crezi că îmi voi schimba vreodată sentimentele pentru că arați nu știu cum? Mă dezamăgești dacă te gândești la așa ceva. Ochii lui au stat asupra mea în tot acest timp. Nu era vorba despre sentimentele care s-ar fi putut pierde în timp, era vorba de realizarea că nu am fost cea mai bună alegere pe care a putut-o face.
— Nu mă gândesc la așa ceva, doar că... crezi că sunt cea mai bună alegere pe care ai făcut-o? m-am oprit din a mă da cu fond de ten, întorcându-mă spre el. Știam că suna stupid, dar uneori nu mă puteam abține să nu mă întreb dacă Valentino se așteptase la un alt fel de relație.
— Dumnezeule, l-am auzind șoptind pentru el exasperat. Fix exclamația asta mă făcea să cred că sunt o durere de cap pentru el și că poate și-ar fi dorit o astfel de relație, cu tot felul de dulcegăreri și clipe trăite cu totul diferit.
Nu știam cât de tare m-am pierdut în gândurile mele, însă m-am trezit sărutată deloc tandru de tipul care stătea acum aplecat spre mine. Disperarea și intensitatea cu care încerca să îmi arate contrariul spuselor mele mă copleșea atât de tare, încât m-am găsit incapabilă să-l sărut înapoi.
— Pentru numele lui Dumnezeu, încetează să te mai îndoiești de tine, Madena! îmi șoptise peste buze în timp ce mă mușcase ușor de buza de jos. Mă iubești? vocea lui joasă îmi traversase fiecare colț al corpului meu.
— Normal că te iubesc, Valentino! m-am găsit capabilă să-i mărturisesc sentimentele mele în timp ce îmi săruta cast buzele la intervale mici de timp.
— Mă iubești, te iubesc, care e problema atunci? Te rog să îți scoți din cap toate chestiile despre care am vorbit în seara asta, ne vor distruge relația mai târziu, Madena! ochii lui strălucitori căutau atent în ai mei un semn prin care să îi dau de înțeles că nu voi mai cădea în viitor în astfel de gânduri. Ce puteam face? Așa eram eu. Gândeam prea mult unele detalii uneori.
— Îmi pare rău, nu știu ce m-a apucat așa dintr-o dată! m-am bâlbâit amuzată, încercând să fac abstracție de cât de apropiați eram unul de altul și mai ales de felul în care mă privea brunetul frumușel.
— Abia ce ai ieșit din duș, Madena. Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai vrea să arăți? mă întrebase amuzat probabil gândindu-se în continuare la cât de vulnerabilă devenisem în fața lui mai devreme. Oare ce gândea acum despre mine?
— Știu că am reacționat prost, am încercat să-mi scuz faptele. Eram conștientă că îl supăram constant pe Valentino, dar știam că încă mă mai putea suporta. Gata, trebuie să mă aranjez repede dacă vrem să ajungem la timp, m-am retras la timp din brațele brunetului și m-am așezat înapoi pe scaunul din fața măsuței pentru a mă termina de aranjat. Nu făcusem nimic special, însă am folosit un ruj roșu pe buze pentru a părea că sunt vie și nu leșinată de somn.
Valentino se plictisea lângă mine, în unele momente îmi lua de pe masă rujul și pudra pentru a le privi cu mai multă atenție, în alte momente își aranja cămașa în oglinda cea mare din colțul camerei, iar alteori avea chef de dulcegării cu mine.
Zece minute mai târziu era gata, îmi uscasem părul rapid și îl lăsasem pe Valentino să îmi aleagă o rochie pe care s-o port. Nu fusesem mulțumită în totalitate cu alegerea lui pentru că era cu umerii goi, dar măcar era o rochie vaporoasă și cu o lungime destul de potrivită, până la genunchi. Mama nu avusese nimic de obiectat atunci când Valentino îi povestise despre intențiile noastre căci avea încredere în brunet și știa că nu mi se pot întâmpla prea multe în prezența lui.
Drumul a fost de groază, Valentino se jucase cu inima mea când a ales să conducă cu viteză. Aveam impresia că motorul pe care eram urcați amândoi avea să se facă una cu pământul la cât de repede ne deplasam. La un moment dat am refuzat pur și simplu să mai deschid ochii. Și el și Jane mă terorizau cu motoarele lor, probabil amândoi știau că îmi era frică de viteză, însă continuau să se joace cu mine și nu era tocmai în regulă.
— Dacă mai mergeam zece minute, vomitam! i-am mărturisit brunetului focos din fața mea, ținându-mă de motorul lui. Simțeam că totul se învârte cu mine în jurul meu.
— Ești ok, iubire? Valentino îmi cuprinsese umerii cu mâinile lui în timp ce mă privea ușor speriat. Aveam impresia că fața lui se întinde și se trânge la loc, cred că eram puțin mai mult decât amețită?
— Mhm, am murmurat, cuprinzându-i mâna cu forța. Dacă nu mă ții de mână, s-ar putea să merg în altă direcție! am murmurat încă amețită în timp ce Valentino încerca să mă ghideze după el.
— Nici măcar nu am condus prea tare, se scuzase el, iar am ales să tac. Poate eram eu prea slabă de înger și nu voiam să mă fac de râs în fața lui.
Mi-am revenit destul de repede încât să surprind locul frumos în care ne aflam și alte motoare mult mai scumpe parcate pe lângă câțiva copaci înalți. Urcasem destul de tare pe unul din dealurile din apropierea orașului, iar acum ne aflam într-o zonă în care aveam o vedere superbă spre oraș. Apusul soarelui era superb, iar câteva râsete zgomotoase îmi aduceam aminte de cât de frumos e să fi înconjurat de prieteni.
Spre supărarea mea, deși avem bani suficienți și o casă frumoasă, în ceea ce privește prietenii simțeam o lipsă dureroasă în piept. Eram norocoasă că îl aveam pe Valentino lângă mine și că încercam să mă împrietenesc cu Jane și Carl, însă pe ei îi aveam datorită brunetului. Pe de cealaltă parte, Valentino era mai împlinit, avea prieteni și oameni pe care să se bazeze chiar dacă nu era cel mai avut tip. Partea cu banii nici nu era importantă pentru mine, întotdeauna voiam să îl ajut din punctul ăsta de vedere, însă modestia lui acționa întotdeauna și nu accepta niciun bănuț de la mine.
— Ooo, cuplu nou la orizont! îi auzisem pe prietenii lui Valentino strigând vizibil încântați în timp ce eu încercam să nu mă gândesc la cât de aiurea mă simțeam acum. Brunetul din dreapta mea îmi strânsese mâna și mai tare între degetele lui. Ah, la naiba. Stomacul meu nu era în regulă în seara asta, mai întâi din cauza motorului brunetului și mai apoi din cauza prietenilor lui.
Carl fusese primul care se ridicase de pe un fel de pătură de culoare închisă și care venise spre noi, zâmbetul de pe chipul lui părea puțin obraznic și speram ca se va abține din a face glume cu subînțeles.
— Se pare că dădăceala de acum câteva luni a dat roade, rânjetul lui arogant mă făcuse să îi dau un pumn în coaste fără să mai stau pe gânduri. Al naibii bărbat!
— Să vezi ce dădăceală primești tu, Carl! l-am certat prefăcându-mă supărată. Carl știa bine cum să împace fetele așa că sfârșisem presată de pieptul lui fierbinte și parfumat. Putea avea orice fată la picioare cu atitudinea asta, însă uneori era prea enervant și mult prea vorbăreț pentru gusturile mele.
— Gata, gata! Nu vezi că o lași fără aer, vocea unei fete se auzise din spatele lui și în momentul acela am realizat că și Jane ni se alăturase, deși brunetul îmi spusese că bruneta nu putea să ajungă în seara asta.
O îmbrățișasem rapid pe bruneta frumoasă din fața mea și după de am avut timp să mă dezmeticesc mai bine, mi-am plimbat ochii pe corpul lui Carl care arăta cam prea bine. Abdomenul lucrat i se contura frumos printr-un tricou alb ușor transparent și acoperit cu o jachetă de piele așa cum purta și Valentino.
Ah, nu era momentul să mă holbez la băieți. Nu când aveam unul la fel de frumos lângă mine. De ce eram atât de distrasă și de euforică azi?
Ne-am alăturat și celorlalți prieteni ai lui Valentino. Toți băieți frumoși, cu priviri deloc discrete și cu zâmbete care ar fi putut ucide inocență fetelor în câteva secunde. Aveam o slăbiciune pentru părul lor voluminos și ușor încrețit.
— Plec să îi salut pe băieți și mă întorc în câteva secunde, Valentino mă anunțase în timp ce ochii lui cădeau asupra buzelor mele într-un mod neîntrerupt. Ah, mă simțeam atât de ciudat să ne arătăm afecțiunea în public, însă încercam din toate puterile mele să nu-l fac să se simtă aiurea.
— E în regulă, i-am zâmbit ușor, cuprinzându-i ochii cu ai mei. Mă omora cu felul în care arăta, deși nu am avut ocazia să îi spun, arăta grozav astăzi.
Ne-am sărutat cast preț de câteva secunde după care am rămas singură, încercând să-mi găsesc locul printre atâtea fețe cunoscute și necunoscute în același timp. Suferisem un șoc când îl zărisem și pe Jose aici, tipul care îmi făcuse avansuri în fiecare moment al interacțiunii lui cu mine. M-am mișcat destul de rapid, întorcându-mă cu spatele în așa fel încât să nu mă zărească.
Locul cel mai sigur era lângă Jane și Carl, pe brunetă nu o găsisem prin preajmă, însă pe Carl da, șatenul scria câteva mesaje pierdut și ca să nu pară că mă simt singură și în plus printre ei, i-am luat telefonul dintre degete într-o clipită. Șocul de pe fața lui mă amuza destul de tare semn că ori flirta cu vreo domnișoară, ori ascundea lucuri dubioase.
— Pentru cine te-ai pregătit așa, scumpule! l-am tachinat amuzată, plimbându-mi telefonul prin fața ochilor lui. Mă privea ca un prădător și știam de ce. Își voia telefonul neapărat.
Probabil i-am subestimat puterea căci am am ajuns și eu și telefonul în brațele lui. Al naibi cuceritor, știa cum să aducă fetele la picioarele lui.
— Madena, ai grijă ce faci, căci s-ar putea ca lui Valentino să nu-i placă ce va vedea! vocea lui nu arăta decât că bărbatul care mă ținea în brațele lui nu avea niște intenții tocmai cuminți.
— Relaxează-te, pe ăsta îl vrei oricum? i-am fluturat telefonul în fața ochilor, jucându-mă cu răbdarea lui. Știam că nu era tipul care să se enerveze așa că îmi permiteam să îi testez puțin răbdarea.
— S-ar putea să-mi schimb opțiunile dacă tot te am în brațele mele, domnul Carl flirta cu mine mai ceva ca un puștan la prima dragoste. Am râs zgomotos și i-am înmânat telefonul, simțind că trebuie să pun stop lucrurilor înainte de a sări calul.
— Când facem și noi cunoștință cu tipa aia drăguță cu care vorbești, văd că te-ai îmbrăcat frumos! l-am tachinat iar, lovindu-i abdomenul în glumă. Îmi prinsese mâna și mă ținuse de încheietură, țintuindu-mă cu privirea pentru câteva secundă. Oare ce-i trecea prin cap?
— Tu nu faci cunoștință cu ea, ochii lui m-au secerat cu un soi de seriozitate care nu i se potrivea lui Carl. Hm, ciudat.
— Te răzbuni pe mine pentru că ți-am ruinat conversația cu ea? mi-am împreunat brațele la piept în timp ce îl priveam cum se încorda cu fiecare secundă trecută.
— Hai s-o lăsăm așa, Madena! mi-a șoptit serios la ureche în timp ce mi-a atins obrajii cu buzele lui, totul petrecându-se doar în decursul unei îmbrățișări mai strânse decât orice altă îmbrățișare primită vreodată de la el.
În felul ăsta am rămas singură și înconjurată de o grămadă de necunoscuți, întrebându-mă ce naiba se întocmai se întâmplase cu prietenul lui Valentino? Mi se adresase foarte ciudat și dacă analizam întreaga discuție, ajungeam să cred că era supărat pe mine. L-am deranjat cu ceva fără să-mi dau seama?
Am luat o gură zdravănă de aer și am revenit la locul în care trebuia să-l întâlnesc pe Valentino. Spre dezamăgirea mea, scumpul de el încă era prins adânc în discuții cu vreo câțiva tipi frumoși. M-am rezumat la a privi orașul și a face câteva poze apusului superb, trebuia să recunosc că ziua de azi era extrem de ciudată și de ghinionistă, speram că nimic rău să nu se întâmpla în continuare.
— Madena? o voce bărbătească îmi atrase atenția, îmi suna familiar, însă nu puteam să disting unde anume mai auzisem vocea aceasta. M-am rotit pe vârful picioarelor, dând cu privirea de ultimul tip pe care m-aș fi așteptat să-l văd aici.
— James? l-am întrebat ezitant, presupunând că tipul din fața mea era nimeni altcineva decât primul băiat de care fusesem îndrăgostită în liceu, dar la care am renunțat datorită caracterului său.
— Încă mă recunoști? mă întrebase amuzat, cuprinzându-mă în brațele lui. Am zăcut câteva zeci de secunde în brațele lui, inspirându-i parfumul puternic. Tipul din fața mea devenise un adevărat cuceritor de inimi, lăsând deoparte look-ul de adolescent de pe Tumblr.
— Normal, ochii ăia ai tăi nu se uită! am glumit cu el, simțindu-mă ciudat să port o discuție cu el.
— Ești foarte frumoasă, Madena! mă complimentase cu un zâmbet tâmp pe față în timp ce ochii lui mă analizau atent din picioare și până sus. Trebuia să recunosc că mă simțeam inconfortabil, dar mă rugam să scap de el repede.
— Mulțumesc, i-am zâmbit fals în timp ce în sinea mea căutam un subiect previn care să închei discuția cât mai rapid și în același timp să nu se simtă penibil. Cine mi l-a dat pe cap și pe colegul meu din liceu de care fusesem îndrăgostită?
— Nu știam că te-ai întors în state, vorbise el curios. Eu, în schimb, îi analizam corpul lucrat. Hm, alt frumușel la orizont. Sau poate vedeam eu prost și toată lumea arăta bine în ochii mei.
Am dat să deschid gura pentru a-i răspunde, însă am fost în stare doar să zăresc din colțul ochilor cum brunetul meu se îndrepta spre mine și cum aveam să dau de naiba.
Nu știam dacă Valentino ne văzuse vorbind, însă primul lucru pe care îl făcuse fusese să-mi sărute buzele cu multă pasiune. Hm, voia să dovedească cuiva ceva. Eram sigură.
— Valentino, iubitul Madenei. Cu cine am onoarea? i se adresase tăios lui James, întinzând mâna spre acesta. Tensiunea dintre cei doi se simțea atât de tare încât speram că seara asta avea să se desfășoare în normalitate.
Hei, hei! Ce faceți? Sunteți bine?
Vreau să vă anunț că sfârșitul cărții se apropie si ca vreau sa alcătuiesc un fel de playlist pentru aceasta carte. Dacă va place muzica în spaniola puteți sa-mo recomandați câteva melodii care va plac voua și pe care le-as putea adauga.
Va aștept părerile și va pup. Știu ca acest capitol nu a fost prea interesant, dar ajuta foarte mult pentru a face puntea de trecere spre ce va urma. Weekend frumos va doresc! ❤️