Îi urmăresc cu privirea silueta ce părăsește baia, încă sunt în stare de șoc și cred că mă aflu într-un vis ce devine coșmar, dar durerea de burtă mă face să realizez că totul chiar s a întâmplat...
Cuvintele lui îmi răsună în minte de parcă le-ar rosti în urechea mea în continuu...
Acum puțin timp voiam să aud acele două cuvinte, dar acum îmi este teamă de ele..
Simt brațele Selenei ce mă trăg afară din baie, se oprește brusc în dormitor și mă zgâlțâie ușor..
- Ariana, nu mai ești o copilă, nu te mai lăsa condusă de frică, nu mai pune pe alt cineva pe primul loc, iați inima în dinți și măcar pentru o dată în viață gândeștete la tine, punete pe tine pe primul loc. Ai avut destul timp să fugi, să plângi, să te ascunzi după degete... Acum e timpul să te oprești și să lupți cu zâmbetul pe buze pentru ce este al tău....
Vocea ei trezea în mine o neliniște și mii de întrebări fără răspuns, să lupt? Pentru ce ar trebui să lupt? Sau pentru cine?...
- Selena, pentru cine ar trebui să lupt? Nu mai cunosc pe nimeni, nici măcar pe mama... ei toți m au mințit și s au folosit de mine! Nu mai știu cine mă vrea aproape sau cine vrea să mă folosească... Toată viața mea a fost un haos total, mai ales în ultima lună când se pare că toate persoanele de care m-am atașat m-au rănit pe la spate...
- Înainte să îi judeci pe alți, judecăte pe tine, tu cum te vezi? Tu cine ești cu adevărat?
- Nu știu bine? Nu sunt sigură de ceea ce simte inima mea, nu stiu cum să îi răspund la acele două cuvinte, nu știu pe cine să mai cred, nu știu dacă sunt Ariana sau Amra, nu știu cine este mama, nu știu cu cine aș vrea să fiu, nu știu nici măcar ce rost mai am eu aici...
- Uite, îmi ești simpatică, dar trebuie să te avertizez, dacă îl vrei pe Damian, rămâi, daca nu, pleacă și nu te mai întoarce niciodată, nu te juca cu inima lui, nu merită asta, doar gândeștete în ochii cui vrei să te vezi...
- La ce te referi?
- În ochii cui te-ai văzut pe tine cea adevărată, pe tine cea puternică, frumoasă, deșteaptă, pentru că ești Ariana, tu nu ești Amra, tu ești tu, cine te iubește pentru ceea ce ești?
- ....
- Oricum, hai să te pregătești acum, vom avea timp să vorbim mai târziu.. spune când vede că nu mai răspund.
Și așa am făcut, două ore și jumătate am stat pe un scaun și am reflectat la tot ce sa întâmplat, la cine eram eu si la cine am devenit... M am judecat singură pentru faptele mele, dar undeva în adâncul inimi mele ceva se infiltra...
- Derek? Am nevoie de tine..
Trebuia să aflu adevărata poveste din spatele celor întâmplate, profeția la cine se referea oare? Cine este sufletul meu pereche cu adevărat? Și de ce atunci când sunt nervoasă simt atingerea acelui demon?
Atât de multe întrebări și nici un răspuns, înainte să iau o decizie, vreau să știu cine sunt eu cu adevarat..
- Derek!
- Da prințesă, s a întâmplat ceva?
- Unde putem vorbi fără a fi ascultați și să avem acces la cărți despre profeții și demoni?
- Prințesă, cărțile sunt la subsolul biblioteci din castel, dar sunt păzite non stop...
Mă uit la ceasul de pe noptieră ce indica ora 15:17, mai aveam timp până la ora 19 când trebuia să fiu la Cristian pentru a face ultimele retușuri ale rochiei..
- În 10 minute în fața biblioteci.
Am ieșit val vârtej din cameră și mă îndreptam spre bibliotecă, instinctul îmi spunea că sunt pe drumul bun, că în curând voi afla ceva ce va schimba toată situația, dar oare o va schimba în bine sau în mai rău?
Nu știu sigur ce trebuie să fac în viitor sau între ce trebuie să aleg, până acum nu am dat sau nu am vrut să dau importanță întâmplărilor din jurul meu, însă acum am de gând să aflu ce se întâmplă în spatele lor, a viselor, a profeției...
Până acum am fost slabă, m am lăsat purtată de sentimente, influențată de inimă, însă de acum vreau să găsesc adevărul întreg, nu să rămân doar cu jumătăți. De acum voi gândi înainte de a simți...
Derek mă aștepta ascuns după un colț aproape de bibliotecă, nu înțeleg cum ajunge mereu așa de repede când îl chem...
- Prințesă, pentru siguranță eu cred ca ar trebui să vorbim telepatic.
- Bine! Câți sunt înăuntru?
Întrebarea mea l a pus pe gânduri, trage aer în piept și închide ochii simțind parcă prezența celor din biblioteca.
- În biblioteca mare 2 și la intrarea în subsol 2. Crezi că îi putem doborâ?
- Nu vreau să atrag atenția, așa că ne trebuie alt plan...
- Ce zici să încercăm să ne strecurăm pe lângă ei?
- Pe lângă cei din bibliotecă putem, dar cei de la intrare? Și oricum nu avem mult timp la dispoziție..
- Atunci ce spui de puterile tale, fa o vrajă de camuflare..
Aprob și trag aer puternic în piept, închid ochii și mă las purtată de dorință. Câteva înțepături mici îmi brăzdează corpul și simt un val de aer rece ce îmi înconjoară trupul, din amalgamul de cuvinte ce începuse să se audă în capul meu, dau glas singurelor ce cred că mă vot ajuta..
Cu trei fire suntem legați
De ei să ne scăpați
Al patrulea fir în leg
Prezența să neo șterg
- Gata, dar să știi că doar imaginea noastră nu o vor vedea, dacă ne ating ne vor simți..
- Bine prințesă, haide acum, am ceva să îți arăt.
Deschidem încet ușa de la intrare și pășim în biblioteca uriașă, inima îmi pulsa cu putere și pumni începeau să mă doară la cât de tare strângeam, nu eram sigură că vraja funcționa, nu știam daca chiar pot să fac vrăji, sau nu conștientizam asta încă..
Am reușit să trecem cu ușurință de cei doi paznici din bibliotecă, însă de cei de la intrarea în subsol ne dă bătăi de cap, stau în stânga și în dreapta ușei închise..
- Și acum ce facem?
Îl întreb pe Derek și mă uit strânb la ușa. Nu am idee cum am putea să deschidem ușa fără ca ei să ne simtă..
- Pregăteștete să fugi prințesă.
Spune în timp ce se îndepărtează de mine și îmi face cu ochiul. Se apropie de un raft mai mic de cărți și dărâmă câteva pe jos, când atenția bărbaților a fost îndreptată spre el, trântește raftul jos și îmi face semn să mă duc la ușa.
Am trecut milimetric pe lângă mâna unuia dintre paznici. Derek a încercat să deschidă ușa, dar aceasta era încuiată. Panica începea să îmi cuprindă corpul, iar cei doi bărbați păreau că si au dat seama că aceea era o diversiune și se întorceau.
Îmi doream atât de tare să intru mai repede acolo, încât am început să învârt de clanță în toate direcțiile până am auzit un zgomot și ușa sa deschis..
Am pășit amândoi repede înăuntru și am închis ușa lipindu mă cu spatele de ea, respirând sacadat din cauza frici. Simt din nou valul ăla rece ce mă înconjoară...
Derek a coborât primul scările înguste săpate în piatră, subsolul era întradevăr un loc sobru, câteva făclii luminau rafturi pline cu cărți vechi. Un miros de mucegai îmi umplu plămâni și îmi dădea senzația de vomă.
O masă mare ovală se afla în mijlocul încăperi, Derek se face nevăzut pentru câteva secunde, ca mai apoi să se întoarcă cu o carte groasă și prăfuită cu copertă din piele.
- Prințesă, asta este cartea pe care voiam să ți o arăt, cred că are legătură cu visul tău.
Spune și îmi întinde cartea, era mai grea decât îmi imaginasem, iar pe prima pagină se afla un simbol ciudat.
În mijlocul paginei era simbolul yin și yang în exteriorul cărora se conturau două aripi de înger... Ce mi sa părut și mai ciudat era culorile ce se amestecau și păreau că se schimbă în continuu.
O parte din simbol era roșie sângeriu, iar cealaltă un galben verzui, pe când într-o aripă domnea negrul închis, iar în cealaltă un alb imaculat, contrastul cu pagina îngălbenită îi dădea o notă și mai înfricoșătoare.
- Ce este asta?
Îl întreb mai mult confuză decât curioasă, în timp ce mai răsfoiesc câteva pagini ale cărți.
- Asta este cartea familiei tale, a fost scrisă acum mult timp de o vrăjitoare ce putea vedea viitorul. Se spune că a murit imediat după ce a terminat de scris, ia consunat prea mult din putere.
- Ce legătură are cu familia mea? Defapt care dintre familii?
- Adevărata ta familie, cea din care se trage sângele tău, uite citește aici.
Îmi deschide cartea pe la sfârșit și îmi indică un paragraf pe la jumătatea paginii. În partea de sus a pagini era trecut un C si un E cu litere întortocheate.
Aveam o stare de neliniște și un nod în gât, am înghițit în sec de câteva ori sperând să înghit și nodul, mi am dres vocea și am început să citesc..
" Se spune că adevărul din spatele bibliei este altul decât vor ei să credem. Povestea aceasta este despre Caine, fiul lui Adam și al Evei. Toți știu că a fost blestemat pentru că și a omorât fratele pe Abel, dar oare știu ei care este adevăratul test la care este supus acesta?
Caine a cutreierat pământul încă de la începiturile sale, dar într-o zi, din marea de oameni ce treceau pe lângă el a apărut ea, o fată extrem de frumoasă și bună la suflet.
Dragostea lor înflorea cu fiecare minut ce trecea, Caine își găsise în sfârșit rolul pe acest pământ, îi mulțumise lui Dumnezeu crezând că este o minune din partea sa.
Dar știți cum se spune, o minune nu ține mai mult de trei zile și Evelin a căzut în capcana morți...
Sfâșiat de durere, Caine s a sacrificat pentru prea iubita lui pereche.
Și s a lăsat pradă demonilor, s a lăsat pradă unei vieți plină de tortură și agonie, căci nici Lucifer în persoană nu îi putea rupe blestemul dat de Dumnezeu...
Rugăciunea lui Evelin și sufletul ei pur, l au făcut pe Dumnezeu să își întoarcă fața spre ei, iar când a văzut sacrificiul făcut de Caine, la ridicat din mocirla demonilor, deasupra oamenilor...
Ceea ce nu au știut ei, a fost că adevărata minune se afla defapt în pântecul lui Evelin, copilul celor doi se va ridica din mocirla demonilor exact ca și tatăl său și va avea sufletul pur al mamei sale...
La puțin timp după nașterea micuței Iris, Evelin s a ridicat la ceruri și de atunci îi călăuzește viața micuței sale."
- De ce crezi că e despre familia mea?
Această poveste a adâncit și mai tare confuzia din mintea mea, Caine, îngerul din biblie să fie tatăl meu, dar asta este imposibil...
- Citește aici, prințesă!
Spune în timp ce dă pagina cărți și îmi indică alt paragraf.
" Iris va fi reâncarnearea celor mai de temut specii din lume, va avea abilitatea tatălui său, nimic nu o va putea omorâ, va primi forța și rapiditatea unui monstru cu sânge rece, va primi forma și istețimea supușilor luni, și va poseda cea mai mare cantitate de magie din lume, dar cu toate asta, va moșteni sufletul pur și frumusețea mamei sale. "
Când termin de citit paragraful, vocea îmi era pierdută și corpul îmi tremura.. Încercam să fac legături între fata din poveste și mine, dar haosul din mintea mea nu reușea să le găsească...
- Gândeștete prințesă, când a venit Damian să te ia, te-ai transformat în cel mai mare lup pe care l-am văzut în toată viața mea, când am atacat castelul, ai avut forța și rapiditatea unui vampir, m ai subjugat și să nu uităm de vrăjile pe care le ai făcut...
Imagini din acele monente mi se plimbă prin fața ochilor, cu cât acestea treceau mai repede cu atât o ceață începea să îmi acopere ochii, valul de aer cald începea să mă învăluiască și îmi simțeam corpul moale, înainte să apuc să mai spum ceva, am simțit cum am început să cad și să mă afund în întuneric tot mai mult...
Ceva straniu se întâmplă...