Iubire Sau Rațiune

Episodul 20.

- Ariana!

- Prezentă! răspund sec

- Cum ai reușit să ieși? spune ridicând tonul cu câteva octave

- Chiar credeai că mă poți ține închisă? pufnesc amuzată și mă ridic în picioare, ridic capul pentru ai vedea expresia confuză și continui. Nu uita că am venit de bună voie aici și am fost tratată ca o prizonieră deși nu am încercat nici măcar o secundă să fug... mă îndrept cu pași mici spre lac voiam să plece, să mă lase să îmi pun gândurile în ordine

- Eu ți-am dat un ordin, tu trebuia să îl asculți! Nu ai voie să faci nimic fără știința mea. țipă și îmi prinde încheietura mâini strângând o

Mă smucesc puternic și reușesc să scap din strânsoarea sa, mă dau un pas în spate și îl privesc cu dispreț

- Ia un loc și așteaptă să îmi pese de ordinele tale... spun ironic, cumva știam că nu mă va răni, instinctul îmi spunea că  sunt în siguranță. A și apropo, dacă așa crezi că mă vei face să fiu de partea ta, te înșeli amarnic.

Rostesc ultimele cuvinte încercând să par cât mai sigură pe mine și încep să pășesc încet prin apă.

- Nu intra acolo! Este foarte rece. țipă  în spatele meu, decid să nu îl bag în seamă și mai fac câțiva pași

- Privește mă! spun și mă arunc în apă, abia când tot corpul meu a facut contact cu apa, am simțit întradevăr cât de rece este, corpul începând să îmi tremure și dinți să îmi clănțăne

- Ce crezi că faci?

Vocea lui groasă îmi face inima să sară peste o bătaie, nu mă așteptam să intre în apă, crede am că o să facă o criză pentru că nu l'am ascultat și o să plece, dar cum nu am crezut nici că apa este înghețată se pare că m am înselat amarnic.

Două mâini mă prind de talie pe la spate făcându mi pielea să ardă, dacă este posibil așa ceva și simt respirația sa în ceafă, transmițând furnicături pe tot gâtul meu

- O să răcești! murmură lângă urechea mea

- Atunci tu de ce m ai urmat? îl întreb încercând să nu mă bâlbâi din cauza senzațiilor ce mi le provoacă

Simt cum corpul i se încordează și se îndepărtează rapid

- Acum că ți-ai făcut numărul vrei să ieși din apă? spune sarcastic

- Ești liber să pleci, mie îmi place aici. Spun în timp ce trag aer puternic în piept și mă scufund..

Simt presiunea în urechii și mă las mai grea în apă, lăsând câte puțin aer să îmi părăsească plămâni formând mici balonașe ce se ridicau spre suprafață, pentru câteva momente mă gândeam să rămân aici, să nu mă mai ridic la suprafață, să îmi las plămâni să se umple cu apă și să închid ochii pentru tot deauna, deschid ochii leneș încă îngânam cu acele gânduri, când o mână mă trage brusc în sus..

- Să nu mai faci asta niciodată!

Deschid ochii la auzul voci sale, eram lipită de pieptul lui simțindui inima ce bătea frenetic și respirația ce îmi lovea obrajii făcându mă să simt și mai tare frigul.

Îi analizam fiecare părticică a feței, buzele ce erau strânse într-o linie dreaptă și acei ochii în care pur și simplu m am pierdut, eram atât de aproape unul de celălalt, ne priveam în ochii de parcă voiam să ne devorăm reciproc, ochii săi erau plini de îngrijorare și furie...

- Ai auzit? Să nu îndrăznești să mai faci asta!

Murmură micșorând și mai mult distanța dintre buzele noastre, fruntea lui era lipită de a mea...