Iubire Sau Rațiune

Capitolul 16.

Pentru câteva momente, am așteptat ca acea voce să mă îndemne din nou, dar ea nu își făcea apariția, asta era decizia mea, acea ghicitoare îmi răsuna din nou în minte, iar inima mă înțepa la gândul că îl voi părăsi pe singurul bărbat care s a purtat frumos cu mine.

În aceste momente mă uit în jur și ochii îmi cad pe Melek, acel copilaș plin de veselie era acum speriat și plângea, nu pot să le fac așa ceva, nu pot să îi implic într-un război pe care ei nu trebuie să îl poarte, Patrik este rănit, Rareș este încolțit iar Nath încearcă să protejeze copii...

- Haide prințesă, este timpul să decizii, care va fi soarta ta?

Vocea lui  mă face să mârâi la el și în același timp să mă gândesc la binele persoanelor pe care le iubesc, preiau controlul asupra corpului meu și mă transform din nou în trupul meu mic și firav, deși nu a mai durut la fel de tare ca data trecută, tot îmi simt corpul străbătut de mii de cuțite, mă gândesc imediat la Rareș și el trebuie să fi simțit asta, dar el pare bine, adică nu pare să îl supere, nu mai înțeleg nimic, dar știu că acum trebuie să fiu puternică, să fiu tare, îmi îndrept spatele și îmi dreg vocea...

- Bine! Voi veni cu tine.

- O alegere înțeleaptă prințesă, spune cu zâmbetul pe față

- Promite mi că nu îi vei răni! vocea mea este un dură și sigură

- Asta nu pot prințesă, nu depinde de mine...

Mă uit la Rareș care părea confuz și îi puteam citi durerea din suflet, îl durea așa cum mă durea și pe mine. Nath și Patrik strigau la mine să nu fac asta, cei din haită nu se așteptau ca eu să renunț...

El se apropie de mine, își pune mâna după umeri mei și începe să mă tragă spre pădure. Mă smucesc de lângă el și îl privesc în ochii

- Dăi drumul mamei acum! Și eliberează haita.

- Nu ești în măsură să dai ordine prințesă.

- Am spus că vin cu tine, nu că mă ofer pe tavă și dacă nu vrei să te sfâșii le dai drumul.

- Ca să nu spui că nu țin la tine, o să îi dau drumul mamei tale, dar Alpha trebuie să plătească pentru că a atins ce este al meu.

- Atingete de el și o să regreți! țip la el amenințândul

În acel moment matahalele care îl țineau pe Rareș îl târăsc lângă noi. El i a un cuțit și se apropie de el...

- Nu pot să te omor din cauza pactului, dar am să te fac să regreți că iai atins și ultimul fir de păr din cap...

- Este sufletul meu pereche, pactul are efect și aupra ei, Damian!

- Taci! Nu mă face să rup pactul și să te fac să mă implori să te las în pace!

Mă uitam confuză la ei, rămăsesm blocată, ce pact? Damian? De unde îl cunoștea Rareș?

- Hmm, mă scuzați, îmi explicați și mie ce se întâmplă aici? Se comportau de parcă eu nu eram de față, începeam să mă întreb dacă nu cumva m-am evaporat între timp

- Gata! țip căt pot de tare. Este deajuns, am spus că vin cu tine, lasăi în pace și hai să plecăm, nu mă face să regret ce am ales, mai este o opțiune prin care să nu trebuiască să aleg.

- Ai dreptate prințesă, am câștigat deja, nu mai are rost să îmi irosesc timpul.

Se întoarce spre mine și vrea să mă apuce de mână, mă feresc în timp ce îi spun să nu mă atingă și îmi întorc capul spre Rareș trimițândui mental un mesaj " Îmi pare rău!" în timp ce o lacrimă îmi brăzdează obrazul.