Iubire Sau Rațiune

Capitolul 28.

Îmi simțeam corpul mișcându se și auzeam vag vocea lui Derek cum mă striga, dar nu vedeam decât negru, întuneric...

Un miros înțepător îmi invadară plămâni și o răcoare se înfășura în jurul meu, făcându mă să îmi trag mâinile mai aproape de corp.

Cunoșteam locul ăsta din visul meu, dar acum nu visam și asta mă înspăimânta și mai rău...

Așteptam să apară din nou acea făptură angelică ca și în vis, dar aceasta nu apărea, doar se făcea din ce în ce mai rece, corpul începuse să îmi tremure, am încercat să fac un pas, dar nu îmi puteam muta picioarele.

Un zgomot puternic se aude și dintr-o dată din depărtare se auzeau pași și în câmpul meu vizual apare silueta unui demon, sau cel puțin asta cred că era...

Avea pielea arsă și roșie, ochii săi erau complet negrii, iar în prelungirea degetolor i se întindeau ghiare lungi.

Corpul îmi tremura și tresălta cu fiecare pas pe care acesta îl făcea spre mine, din ce se apropia, i se vedeau mai bine trăsăturile și devenea și mai înspăimântător.

Am închis involuntar ochii când era la o distanță de doar 4 pași și am strâns puternic din ei, așteptând să îmi primesc sentința la moarte, căci doar la asta m am gândit din momentul în cate l am văzut...

Îi simt mâna încolăcinduse în jurul gâtului meu, iar semnul lăsat de demon pe mâna mea în acel vis începe să mă ardă...

Începe să mă strângă de gât, încerc să mă zbat, dar nu reușesc decât să mă rănesc singură și mai mult arzându mi o bucată de piele, când l am atins.

Deschid ochii și îl privesc exact când una din ghearele lui îmi intră în gât.

Mă trezesc pe stânca rece întinsă pe spate și cu un Derek îngrijorat la capul meu.

Pentru câteva secunde, am crezut că am leșinat și m am lovit la cap, întâmplarea fiind rodul imaginației mele.

Dar o voce răsuna în capul meu " Nu mai căuta, ceea ce te va afecta", și durerea din gât mă făcea să frec locul în speranța că se va ameliora...

- Esti bine? Ce sa întâmplat?

Îl priveam pe confuză și nesigură pe mine, nu știam ce se întâmplă, doar mă bucuram ca sunt în viață..

Am tras aer puternic în piept, încă simțeam răcoarea și mirosul acelui loc sinistru, după câteva clipe în care mi-am potolit tremuratul și am început să respir normal, m-am ridicat și l-am privit pe Derek...

- Sunt bine, cred că ar trebui să plecăm acum, încoronarea trebuie să înceapă și cred că Selena mă caută prin tot castelul ...

- Cum doriți prințesă.

Am aruncat o ultimă privire biblioteci și cu părere de rău, m am întors și am început să urc scările. Am avut noroc și am găsit intrarea în bibliotecă liberă, am alergat practic până în dormitor și am trântit ușa în spatele meu...

Mirosul lui Damian încă persistă în cameră, imagini cu momentele de acum câteva ore îmi apar în fața ochilor și încep să zâmbesc involuntar...

Îmi arunc ochii spre ceasul de pe perete și oftez, mai sunt 2 ore până când începe încoronarea...

O bătaie în ușă sparge liniștea camerei și nu așteaptă un răspuns, ci intră val vârtej în cameră, măcar a avut bunul simț să bată...

- Ce sa întâmplat? vocea îmi era una inexpresivă

- Ariana... vocea sa era pierdută și am putut observa tristețea din ochii săi