Pentru că e Xander și îi place să joace murdar!
★
–Ce era atât de important încât trebuia să mă târăști până la periferie la ora 2, Bree?
–Xander știe unde ești?
–Un Morir Soñado. Îi cer barmanului. Ai noroc că au cele mai bune cooktail-uri! Mă întorc spre prietena mea, luând o gură din băutura mea. ¡Es perfecto! Exclam mulțumită și iau loc lângă ea la bar. Nu, doar ce am reușit să scap de el, dar nu pentru mult.
–Bine.
–Deci...ai de gând să-mi spui despre ce e vorba? Întreb, când observ că se foiește pe scaun.
–Umblă zvonurile că ai fost în Long Beach, e adevărat?
–Cum? Nici gând! Toată săptămâna am fost sub supravegherea lui Xander! Doar ce am reușit să fug! Râd.
–Nu trebuie să mă minți, Avril!
–Nu mint, Bree, de ce aș face-o?
–Poate pentru că nu vrei să aflu că te-ai întâlnit cu Alek?
Mă înfurii când cuvintele ei ajung la urechile mele.
–Ce dracu?! Ai luat-o razna, Bree?!
–Îți spun doar ce am auzit. O brunetă s-a întâlnit cu Alek în Long Beach, azi. Încerca să se justifice, dar nu puteam să cred că mă acuză de așa ceva.
–Am fost la școală de dimineață și apoi am plecat cu Xander și Klaus.
–Te-a văzut cineva când ai fost la școală?
–Bree, începi să mă calci pe coadă! Da, m-am întâlnit cu Mark la vreo două ore după ce Xander m-a adus!
–Ușor, pisicuțo!
–Termină! Mă răstesc.
–Atunci, spune-mi că nu ești tu în poza asta!
Aruncă nervoasă poza pe bar și la naiba, chiar seamănă cu mine de la spate, doar că ceva îmi atrage atenția.
–Nu, nu sunt eu! Uite, părul ei e mai scurt decât al meu! Îi arunc poza înapoi, iar ea rămâne câteva momente pe gânduri.
–Ok, îmi pare rău că te-am acuzat pe nedrept!
Pufnesc pe nări și mai iau o gură din băutura mea, în timp ce mă holbez curioasă la poză. Ce pune Alek la cale? Dar un mic detaliu îmi atrage atenția. Un tatuaj. Un șarpe negru încolăcit pe un trandafir alb.
–Hei, privește! Întind fotografia spre prietena mea. Acolo! Arăt spre tatuajul de pe brațul fetei. Ăla nu cumva seamă cu-
–Tatuajul lui Lucy.
–Doar nu crezi? Întreb, iar amintirea fetei de azi-dimineața îmi apare în fața ochilor.
–Nu! Nici gând!
Mă fâstâcesc câteva secunde, meditând asupra problemei.
–Trebuie să-ți mărturisesc ceva, dar nu poți spune nimănui!
–Avril...
–De dimineață, în parcarea facultății, am avut avut impresia că o văd.
–E imposibil! Lucy e moartă. Am fost cu toții la înmormântare.
–Dar ați văzut-o?
–Nu. Nu e ca și cum erau prea multe de văzut!
–Ce vrei să spui?
–Ai măcar idee cum a murit Lucy de fapt?
–În perioada aia eram la corecție, Brynn a fost cea care mi-a spus că a murit. Nu am cerut și alte detalii.
–Ei bine, Lucy a lăsat o scrisoare în care ne-a povestit tot ce s-a întâmplat, cum Alek a violat-o și cum nu poate trăi cu acea traumă. Ne-a spus că se simte scârbită de corpul ei, că nu se poate privii nici în oglindă fără ca amintirile să nu o copleșească. I-a spus lui Xander că nu îl învinovățește și că îl roagă să o ierte. A fost oribil, Avril! După ce am găsit scrisoarea, Xander și-a pierdut mințile și a plecat să o caute, dar tot ce a găsit a fost mașina ei în flăcări și un cadavru. Așa că e imposibil ca Lucy să trăiască. Sunt o mulțime de persoane cu același tatuaj.
–Bree...
–Poate Lucy a fost sărită de pe fix, dar nu și o psihopată!
–Doar gândește-te puțin, de ce ar crede cei din Long Beach că eu sunt cea care s-a întâlnit cu Alek? Are același tatuaj! Și cum rămâne cu fata pe care am văzut-o în parcare? Sunt prea multe coincidențe, Bree!
–Avril, de ce ar face Lucy așa ceva? De ce și-ar înscena propria moarte? De ce i-ar face una ca asta lui Xander?
–Chiar, tu ai spus-o, tipa era sărită de pe fix!
–Ce ai de gând să faci?
–Prima dată? Să te conving că nu-mi pierd mințile!
Ceva nu era în regulă. Erau prea multe semne de întrebare. Prea multe lucruri care nu se legau.
–Scumpo, dar nu cred asta. Ai avut o perioadă dificilă și totul s-a întâmplat prea repede, iar tu nu ai avut timp să te obișnuiești.
–Moartea Sarei nu are nimic de-a face cu asta!
–Ești sigură? Adică ea și Lucy-
–Termină, Bree!
Ceva nu era bine, iar eu aveam de gând să aflu. Cele întâmplate cu Sara nu aveau nici un fel de influență asupra mea...sau cel puțin, așa speram.
–Bine. Iartă-mă! Spune-mi ce ai de gând să faci?
–De ce? Ca să poți fugii la Xander?
–Ca să te pot ajuta! Dacă tu crezi că ceva nu e în regulă, o să aflăm ce. Nu mai ești singură acum!
–De ce?
–Pui cam des întrebarea asta. Ești prietena mea, normal că o să te ajut!
–Nu crezi că îl voi distruge pe Xander?
După cele întâmplate cu Zayn, intrasem în defensivă. Aveam să le arăt tuturor că nu eu sunt personajul negativ aici.
–Îl faci alt om. Pentru prima dată, după o lungă perioadă de timp, e fericit. Nu e din nou același Xander care era odată, dar nu a fost niciodată atât de aproape de a revenii. Și Zayn crede asta, doar că e mult prea idiot ca s-o vadă! Iar, venind vorba de Zayn, ar trebui să mă simt trădată că mi-ai amenințat iubitul cu un briceag, dar cred că avea nevoie de asta.
–Mă bucur să aud că gândești asta!
–Nu schimba subiectul, domnișoară!
–Și el mă face pe mine alt om, Bree, mă face să mă simt...mai puțin distrusă.
–Îl iubești?
–Oh, nu! Conversația asta necesită câteva shot-uri!
–Dacă asta te face să recunoști că am avut dreptate de la bun început, s-a făcut! Barman, tequila!
***
–Nu știu ce să spun, Bree, nu cred că roz e culoare ta! Râd când prietena mea lasă șuvița albastră din mână și oftează.
–Ce spui dacă te-ai face tu? Se repede entuziasmată spre mine.
–Roz? Zic pas!
–Nu, prostuțo, albastră!
–Îmi place părul meu așa cum e! Ce e în neregulă cu el? Răspund indignată și îmi pun mâinile în sân.
–Nimic, dar așa am putea fi gemene!
–Ce spui de tatuaje asemănătoare? Întreb, sperând că o să renunțe la ideea de a mă vopsi.
–Da! Ar fi uimitor! Nu am avut niciodată o prietenă cu care să-mi fac tatuaje asemănătoare! Aprobă fericită și sare să mă îmbrățișeze.
Am uitat că Bree beată poate fi foarte lipicioasă.
–Ce spui de acum?
–Nu, domnișoară, tu îmi ești datoare cu o conversație despre un anumit brunet nesuferit.
La naiba! Speram să uite de asta!
–Aici ai nimerit-o, Bree! Uneori Xander poate fi atât, dar atât și atât de nesuferit! Nu ai idee! "Stai cuminte, Starr!" "Treci în spatele meu, Starr!" "Ai grijă, Starr!" Îl imit, folosind un ton gros. Mă scoate din sărite că nu vede că mă pot descurca și singură! Cine crede că sunt? O prințesă la ananghie care are nevoie de un cavaler care să o salveze?
–Xander e doar protectiv. Toată viața lui a trebuit să aibă grijă de cineva. Prima dată a fost mama lui, după aceea Brynn, apoi Lucy. Ți-am mai spus, nu-l poți schimba.
–Nici nu vreau să-l schimb, Bree, dar simt că el e cel care încearcă să facă asta cu mine. Simt că vrea să fiu mai puțin eu și mai mult Lucy.
Fără să gândesc, am lăsat ultima frază să-mi părăsească gura, regretând instant.
–Avril...de ce nu discuți asta cu Xander? Cred că el ar fi cel mai în măsură să îți explice.
–Nu! Nu vreau, de fapt, uită ce am spus! Sunt beată și nu gândesc foarte clar!
–Nu mi-o lua în nume de rău că îți spun și știu că e prietenul meu, dar Xander e cel mai deștept, cel mai atrăgător, cel mai periculos și cel mai letal! Iar întâmplarea a făcut ca tu să-l alegi, dintre toți, tocmai pe el.
–Ce vrei să spui?
–Spun că o să te distrugă, Avril! Exact ca pe o floare pe care o zdrobești în palmă și totuși, o să te iubească atât de tare, încât îți va pune lumea la picioare. Asta face el! Te distruge, ca mai apoi să-ți lingă rănile! De ce? Pentru că e Xander și îi place să joace murdar! Asta e el. Un dezastru.
Am rămas fără cuvinte. Ce ar mai fi de spus după această mărturisire? Poate că Bree e beată, dar nu fost niciodată mai sinceră.
–Îl iubești?
–Da.
–Atunci, spune-i până nu e prea târziu!
–Adică? Mă încrunt.
–Înainte să vii aici, Xander a făcut o prostie...mare, iar singura lui șansă pentru a-și răscumpăra greșelile este ca tu să-i spui ce simți.
–Ce prostie? Bree, despre ce vorbești?
–Spune-i ce simți, Avril, asta dacă vrei să salvezi ce abia ați început!
–Și cum ai vrea să-i spun, Bree? Xander, îți aduci aminte când ți-am promis că nu mă voi îndrăgosti de tine? Ei bine, am mințit! Mi-ai dat viața peste cap atât de mult, încât ca o idioată am început să te iubesc! Nu am curajul necesar să-i mărturisesc toate astea, în timp ce îl privesc în ochii! Răbufnesc la albăstrica, lovind cu pumnii barul.
Când mă transformasem într-o fricoasă?
–Nu cred că mai e cazul să-ți faci griji! Rânjește.
–Ce tot spui? Mă încrunt la ea.
–Întoarce-te, Avril! Zâmbește, în timp ce ridică sugestiv din sprâncene.
–Hei, steluțo! Glasul brunetului mă face să mă înec și să-mi simt ochii cum sunt pe cale să-mi iasă din orbite.
Ce dracu tocmai am făcut?
–Oh, nu! Nu! Nu! Nu! Nu am de gând să fac asta! Strig și prind curaj să mă întorc spre el.
Stătea la 2 metri distanță de noi și mă privea, zâmbindu-mi cald. Își schimbase tricoul negru cu unul alb, în timp ce alesese să-și păstreze blugii negri, rupți. Nu avea geacă, un motiv ca brațele sale să mă facă să salivez. La dracu! Trebuia să mă concentrez la greșeala făcută, nu la cât de bine arăta!
–Să faci ce? Întreabă și face câțiva pași spre mine, dar îmi întind brațul, semn să se oprească.
–Nu am de gând ca prima dată când îți mărturisesc ce simt, să fie într-un bar de la periferia orașului, cu mine beată și cu cele mai mari șanse ca a doua zi să nu îmi amintesc! O s-o facem ca la carte!
–Credeam că ți-am demonstrat de nenumărate ori că știu să o fac ca la carte, Starr! Gestul lui obraznic de a-mi face cu ochiul, mă înnebunește.
Nemernicul!
–Xander, lasă prostiile! Îl dojenesc.
–Vrei să uit ce am auzit? Ok. Vrei să-mi aduc aminte? Ok. Facem cum vrei tu, steluțo!
–Nu ești de ajutor! Murmur îmbufnată.
–Bree, Zayn te așteaptă afară. O informează brunetul fără să-și ia privirea de pe mine, semn că era vremea ca albăstrica să se care.
–Stai, voi doi ați venit împreună? Se bagă mulatra în discuție.
–Da.
–Și nu v-ați omorât pe drum?
–Prioritatea mea era să vă găsesc, nu să mă iau la harță cu Zayn! Noroc că Jimmy m-a sunat și m-a anunțat că sunteți aici! Face semn din cap spre barmanul care ne-a servit toată seara.
–Da, mersi, Jimmy! Se înfoaie furioasă albăstrica spre barmanul mulatru, care îi face cu ochiul.
–Oricât de mult mi-ar plăcea să te servesc, fato, nu mă pun rău cu băieții lui Ross! Se scuză Jimmy, ridicându-și brațele în defensivă.
–Mda, să nu te aștepți la bacșiș din partea mea! Murmură supărată și iese din bar, lăsându-ne pe noi în urmă.
–Să mergem, mai am o surpriză pentru tine.
–Ești cam plin de surprize, domnule Black! Ai și una care implică anatomie? Bolborosesc, în timp ce acesta mă apucă de mână, trăgându-mă după el.
–Oh, ador când ești beată! Surâde.