Înfumuratul și nesuferitul, Xander Black.
★
–Iubitule, ascultă-mă bine, asta e ultima noastră șansă!
–Starr...
–Poți să o faci! Concentrează-te!
Trag aer în piept, expirând silențios, în timp ce-mi țineam pumnii strânși, având privirea ațintită spre brunet.
Examina atent mulțimea de sticle din fața sa, alegându-și "victima", iar în următoarea secundă aruncă cercul roșu, nimerind ținta.
–Da! Țip fericită, sărindu-i în brațe. Ai reușit! Spun și îi umplu fața cu săruturi, simțindu-mă ca un copil mic.
–Ai avut vreo îndoială? Rânjește, fiind mult prea plin de sine, dar asta era unul dintre lucrurile care îmi plăceau la el.
–Niciodată! Zâmbesc.
–Alege-ți premiul, iubito!
Mă întorc și privesc îngândurată mulțimea de plușuri. Erau o grămadă. Mușcându-mi buza, încercând să mă decid, un leu îmi atrage atenția. Era în întregime negru, avea ochii aurii și poate puțin cam prea expresivi pentru o jucărie.
–Leul negru.
–Leul? Întreabă Xander surprins.
–Mhm! E superb și îmi reamintește de Kamari.
–Iar șobolanul ăla?
–E o felină! Îl corectez.
Devenisem deja sătulă de această "ură" dintre cei doi, deoarece Kamari experimentează același comportament când Xander e prin preajmă. Deși e doar un animal, e suficient de deștept să-și dea seama cine îl place și cine nu. Bine, Kamari nu place pe nimeni, înafară de Klaus și Jackson!
–Tot aia! Vocea lui Xander îmi atrage atenția.
–Hei! Strig ofensată. Tu îmi spui pisicuță zilnic! Îmi strâng brațele la piept, așteptând un răspuns din partea să.
–Leul negru! Se întoarce spre tipul de la tarabă.
Acesta îi înmânează lui Xander premiul, murmurând un "felicitări", fără să se mai sinchisească să zâmbească și își întoarce privirea la ceilalți copiii.
Brunetul îmi așează plușul în brațe și Doamne! E imens! Dar rânjesc mulțumită și trec pe lângă brunet, strângând la piept jucăria câștigată de acesta.
–Unde te duci? Chestia aia deja ți-a luat mințile?! Îl aud strigând din spatele meu.
–Ține pasul, Black!
–Serios?
În următoarea secundă, mâinile îi sunt în jurul taliei, oprindu-mă pe loc.
–Ce spuneai? Rânjește și îmi dau ochii peste cap.
Înfumuratul!
–Hopa sus, iubito!
–Ce?! Nu apuc să mă dezmeticesc căci simt cum mă ridică de la sol, ajungând în câteva clipe pe umerii săi. Xander! Strig speriată când plușul îmi scapă din mâini.
–Nu-ți face griji, pisicuțo, ți-am prins, eu, leul afurisit! Ține-te bine!
–Unde mergem? Întreb, în timp ce-mi așez mâinile pe capul său.
–Să ne giugiulim în "Tunelul iubiri"! Exclamă, făcându-mă să râd din nou.
–Hei, unde vă duceți? Fratele meu ne strigă și îl apuc de ureche pe brunet, îndemnându-l să se întoarcă.
–Auch! La dracu! Ți-am spus eu, leul îți afectează mintea! Se vaietă.
–Xander, copiii!
–Black ți-a câștigat aia? Întreabă Akim, făcând semn spre pluș.
–Nu-i minunat?
–Xander sau leul?
–Leul, nu e evident? Zâmbesc, știind că asta o să îl scoată și mai tare din sărite.
Iubitul meu bolborosește niște înjurături la adresa jucăriei și mă ciupește de coapsă.
–¿Adónde vas? (Unde vă duceți?)
–Ky, frate, am mai discutat despre asta, nu vorbim cu toții spaniolă!
–Cine te-a ajutat să treci la spaniolă? Eu! Așa că cállate la boca!
–M-a înjurat, nu-i așa? Akim își întoarce privirea, așteptând un răspuns din partea mea.
–Puțin. Rânjesc, mușcându-mi buzele ca să nu râd de cei doi adolescenți.
–Ok, derbedeilor, luați aici 100 de dolari și nu ne deranjați timp de o oră, decât dacă vreunul dintre voi e rănit sau arestat!
–Xander! Îmi lovesc iubitul cu piciorul în coaste. Trebuie să fim niște exemple pozitive pentru ei!
–Exact! Ăsta sunt eu, fiind un exemplu pozitiv și spunându-le să se care!
Cei doi puști își dau ochii peste cap și o iau la goană, făcându-se pierduți în mulțime.
–Ai văzut? Acum să mergem, "Tunelul iubirii" ne așteaptă, iubito!
***
–Xander! Îmi strâng panicată iubitul de mână, încercând să nu privesc în jos.
–Nu ai de ce să-ți faci griji, steluțo!
Afurisitul reușise să mă convingă să ne dăm în roată. Dar lucrurile nu decurgeau atât de bine pe cât și-ar fi dorit el, deoarece roata se blocase cu noi la 80 de metri înălțime.
–Au spus că o să dureze 15 minute până o repornesc, așa că între timp, concentrează-te pe peisaj.
–Nu sunt sigură că pot să fac asta, am altceva de făcut!
–Ce?
–Să mă panichez! Aproape strig și încerc să nu mă mai hipervenitlez.
–Starr, deschide-ți ochii! Mă mustrează.
–Nu.
–Iubito...
Adoram când îmi spunea așa. Cuvântul acesta parcă era poezie pe buzele sale.
Mâna sa îmi cuprinde obrazul, mângâindu-l încet cu degetul, trimițându-mi fiori pe șirul spinării. Oh, la naiba!
–Lasă-mă să-ți văd ochii, iubito!
–I-ai mai văzut, nu s-au schimbat de atunci!
Încă eram pe poziții, deși nu sunt sigură pentru cât timp, mai ales dacă continua să mă atingă.
–Știu că nu s-au schimbat, dar asta nu înseamnă că nu îmi e dor de ei!
La naiba, din nou!
–Nț! N-am de gând să-ți cedez!
–Nu e cam târziu pentru asta? Tocmai mi te-ai topit în brațe acum 10 minute când eram în "Tunelul iubirii"!
–Nu știu ce să zic, iubitule, tu ești cel care și-a dorit să mergem acasă după aceea!
–Afurisito!
–Degeaba încerci, n-am de gând să-mi deschid ochii.
–Ești sigură de asta?
–Da. Cuvintele tale n-au efect asupra mea!
–Serios? Puteam simții provocarea din glasul său.
–Mhm!
–Îți aduci aminte prima noapte? În Miami? La hotel?
–Nu că aș vrea să-ți rănesc orgoliul, dar sunt câteva momente în ceață.
Mințeam cu nerușinare. Aia era o noapte pe care nu aveam să o uit vreodată, dar voiam să văd ce are de gând. Până la urmă, ador provocările, în special ale lui!
–Ei bine, atunci lasă-mă pe mine să-ți readuc aminte! Șoptește, în timp ce mâna i se mișca alene pe coapsele mele. De la mirosul de tutun ieftin din taxi, până la muzica jazz ce răsuna încet la radio și șoferul ce o fredona ușor melancolic. Îmi aduc aminte gustul de căpșuni, alcool și vicii de pe buzele tale rujate, îmi aduc aminte de felul în care mă priveai. Îți era teamă că m-aș putea trezi la realitate și că totul avea se năruie, deși puteai citi cu ușurință dorința arzătoare din ochii mei, la fel de bine, cum eu...o vedeam pe a ta. Îmi aduc aminte de micile jocuri de plăcere din lift, cum te-ai panicat când n-am putut găsi cheile, deoarece ochii mei erau mult prea preocupați să se piardă în oceanele tale.
Face o pauză, așteptând o reacție din partea mea, dar tot ce fac e să răsuflu greu, încercând să îi ignor mâna, ce avea să mă facă să-mi pierd mințile din cauza atingerilor sale, iar cuvintele, oh, Doamne! Începea să-mi fie atât de cald!
–Îmi aduc aminte de cât pe perfectă erai, deși încercai să-ți acoperi cu rușine cicatricile. Dar ele nu erau doar niște simple semne sculptate pe corpul tău. Erau cusute cu aur și presărate cu praf de stele, ce aveau rolul de-ați reaminti că la sfârșit de drum, suntem cu toții doar niște simpli muritori. O parte din mine știa că e greșit, dar pentru prima dată, m-am lăsat pradă fericirii. Și la dracu, dacă nu mi-a plăcut! Am primit-o ca pe un vechi prieten, lăsând-o să pătrundă până în cele mai întunecate colțuri ale sufletului meu. Tu, Starr, m-ai făcut să uit de toate păcatele comise și să mă simt ca-n Rai!
–Oh! Am suspinat, dar nu destul de silențios, deoarece buzele sale s-au presărat peste ale mele în următoarea secundă, făcându-mă să-mi pierd complet capul, uitând unde mă aflam.
Mi-am așezat mâinile peste obrajii săi, dorindu-mi-l cât mai aproape. Cu Xander, totul era nou. Alek nu-mi făcuse niciodată genunchii să tremure și nu simțisem nici acei fluturi enervanți în stomac. Cu Xander, îmi doream totul sau nimic. El juca. Eu jucam.
Ne desprindem din sărut și din instinct, îmi deschid ochii, iar primul lucru pe care îl văd sunt safirele sale. Le-aș putea privi pentru o veșnicie și tot nu m-aș plictisi. Erau captivante. Un albastru electrizant.
–Uită-te în jur, Starr. Lumea e la picioarele tale!
–Wow! Am paralizat șocată.
Avea dreptate, lumea se afla chiar la picioarele mele! Sentimentul era de nedescris, mai ales că el era lângă mine. Era de parcă timpul se oprise pe loc. Dacă nu m-ar ține de mână, aș putea să jur că visez!
–Promite-mi că nu vei uita niciodată momentele petrecute împreună! Glasul brunetului mă trezește din transă, făcându-mă să-mi îndrept atenția către el.
–Cum aș putea? Au fost singurele care mi-au adus bucurie după o lungă perioadă de suferință!
–Atunci, promite-mi că nu vei uita de mine!
–Promit!
Nu mai era loc de alte întrebări sau explicații. Teama lui pornea de undeva, iar dacă nu era pregătit să-mi dezvăluie sursa, nici eu nu aveam de gând să îl presez cu alte întrebări inutile.
Dar nu am mințit. O să-mi amintesc de el. Cum aș putea să nu o fac?! Mi-a pus nenumărate zâmbete pe buze. M-a alinat. M-a ridicat. M-a făcut să mă simt, în sfârșit, vie!
Și în acea secundă, de mână cu el, pentru prima dată, m-am bucurat că trăiesc. Eram entuziasmată și abia așteptam următoarea zi, pentru că știam...știam că el o să fie lângă mine.
–Xander Black, ai reușit ceea ce nimeni nu a putut, nici măcar eu! Dau glas cuvintelor mele și nu regret.
–Despre ce vorbești, pisicuțo?
–Nu asta e important!
–Atunci? Ce e important?
–Noi. Dezastrele.
–Dezastrele frumoase!
–Așa-i! Zâmbesc.
Când i-am simțit buzele presându-se de ale mele, pământul parcă s-a cutremurat și timpul s-a oprit în loc. Doar simțeam. Pe el. Pe mine. Pe noi. Ăla a fost momentul în care am știut că m-am îndrăgostit de stele, de lună și de înfumuratul și nesuferitul, Xander Black.
Încă îmi era teamă că mă va părăsi într-o bună zi, dar acum, când ochii mei întâlneau ochii lui, ce sclipeau mai tare decât luna atunci când mă priveau, atunci puteam să jur că nu sunt singura care se îndrăgostește. Îi puteam simții inima, care bătea nebunește și îmi plăcea să cred că o făcea doar pentru mine, pentru că îmi doream un loc în inima lui. Îmi doream să bată numai și numai pentru mine. Îmi doream să mă vadă doar pe mine. Îmi doream să mă iubească.
Oamenii ca noi, cei continuu dezamăgiți, cei răniți și distruși, noi iubim altfel. Noi iubim cu pasiune și foc, fără să ne pese de consecințe. Pentru noi, iubirea este un joc fără sfârșit, plin de obstacole și premii.