Tu, singur, te-ai transformat într-un monstru!
★
Xander
–A trecut testul!
–Nu înțeleg de ce trebuia să o supunem la un test de loialitate!
–Oh, haide, Ezra, recunoaște că îți doreai să vezi dacă avea de gând să te abandoneze acolo sau nu!
La dracu! Avea dreptate, chiar îmi doream să știu dacă avea de gând să fugă. Îmi doream să știu dacă pot avea încredere deplină în ea.
–Și în plus, voiam să fiu sigur de ea înainte să iau o decizie.
–În legătură cu ce? Am mai discutat despre asta, Klaus, să nu îndrăznești să o implici pe Starr în afacerile tale! Mă răstesc furios, ridicându-mă în picioare.
Toată chestia cu "partenerii care ne trag pe sfoară" a fost doar o șaradă ieftină. Klaus a vrut să o testeze pe Starr, ca să vadă dacă e de partea noastră sau nu. Iar steluța nu ne-a dezamăgit, a ascultat atentă și a tradus fiecare cuvânt, spre încântarea nemernicului.
–Calmează-te, Ezra!
–Nu-mi spune să mă calmez!
Eram sătul de acele cuvinte. "Calmează-te!" "Stai cuminte!" "Nu acționa!" "Potolește-ți demonii, Xander!"
De parcă ar fi atât de ușor! Sunt bântuit de furie încă de când eram un copil. Furia a fost unul dintre puținele lucruri care m-a ajutat să supraviețuiesc, deși, din cauza ei am ajuns la nebunie. M-am hrănit cu venin până am ajuns dependent, iar Klaus știe asta. Știe asta încă din momentul în care m-a adus în casa asta. Sunt convins că asta a și fost motivul pentru care m-a ales.
–Tu chiar ții la fetișcana asta! A constatat, privindu-mă surprins.
Încă mai speram ca un tâmpit că nu o să mă îndrăgostesc de ea.
–Nu știu! Simt...ceva. E cea mai enervantă și încăpățânată femeie din lume, dar să dea dracii dacă nu o vreau lângă mine, chiar și atunci când mă scoate din minți!
Dar nu am avut nici o șansă în fața brunetei.
–Cum rămâne cu planul?
Oftez, trântindu-mă din nou pe fotoliu, sprijinindu-mi capul de spătar. Asta era subiectul pe care încercam din răsputeri să-l evit.
Planul. Nu avem nici o idee. Voiam ca lucrurile să decurgă cum am stabilit, dar nu o mai voiam pe ea implicată. Voiam să mă răzbun, dar nu voiam să o distrug.
–Nu te înțeleg, Ezra! Ai fost de acord ca Brynn să meargă în Miami și să stea pe lângă Alek-
–Încetează! Știi foarte bine de ce am fost de acord să o las pe Brynn în orașul ăla!
–Dar Sara e moartă.
–Și ce vrei să fac, Klaus?!
Am fost de acord să-mi trimit sora în Miami pentru verișoara brunetei. Nu am idee cum s-au cunoscut cele două, dar soră-mea a devenit rapid obsedată de roșcată, pot spune chiar că a iubit-o, deși erau amândouă prea tinere. Așa ajuns Brynn în cercul lui Alek, unde a și rămas după moartea iubitei sale, susținând că ne poate ajuta. Dar nu sunt prost, știu că singurul motiv pentru care stă acolo este că îi reamintește de Sara.
–Xander? Glasul brunetei mă readuce cu picioarele pe pământ.
Stea cu capul băgat pe ușă. Era neliniștită, iar faptul că îmi puteam da seama de asta doar privind-o, îmi demonstrează încă odată cât de mult ajunsesem să o cunosc.
–S-a întâmplat ceva?
–Meciul băieților?
–La dracu, am uitat! Mergi la mașină, vin și eu imediat!
–Bine. Spune și iese.
–O lași pe Starr în pace, Klaus, m-am făcut înțeles? Ea nu e ca noi.
–Ai grijă, Ezra, asta ai spus și despre Lucy!
–La dracu, Klaus, nu te atingi de ea! Răbufnesc, lovind cu pumnii în biroul său.
Am strâns din dinți, simțind cum o venă era pe cale să-mi explodeze din cauza nemernicului. Nu o voiam pe Starr băgată în rahaturile noastre și punct! Poate era și teama că în cele din urmă va afla, dar îi era de ajuns prin ce a trecut.
–Încă nu mi-am dat seama de ce ești atât de îndrăgostit de fata asta! Vorbește și în momentul acela, am simțit ca și cum aș fi fost lovit în moalele capului.
–Nu sunt îndrăgostit. Neg, iar el începe să râdă.
–Continuă să spui asta și o vei pierde! Ea nu e Lucy. Nu se teme de lumea noastră și cu siguranță nu se teme de monștrii tăi încătușați!
–Știu și eu că ea nu e Lucy!
Și nici nu o să fie vreodată. Nimeni nu o să-i poată lua locul. Pe cât de mult se aseamănă cele două, pe atât sunt de diferite. Când sunt cu Starr, demonii mei se liniștesc, se simt în siguranță. Lucy îi agita, îi făcea să fie mereu în alertă, de parcă era o amenințare continuă în jurul meu.
–Foarte bine, atunci demonstreaz-o! Acum poți pleca, un anumit puști te așteaptă să apari la meciul său de baschet!
–Acolo aveam de gând să merg!
–Nu uita, Ezra, l-ai luat pe puștiul asta sub aripa ta pentru că soră-sa nu se putea descurca cu el, ți-ai asumat responsabilitatea-
–Știu, Klaus, n-am nevoie de sfaturile tale de tată grijuliu!
–Oricât de mult m-ai urî, o să vezi că am avut dreptate, Ezra.
–Încetează să-mi mai spui așa și încetează să te mai prefaci că ai făcut toate astea pentru mine, când de fapt, cu toții știm că ai făcut-o pentru tine! N-ai mișca un deget, dacă ai știi că nu ți-ar aduce vreun beneficiu.
–Și totuși, am fost de acord să te iau pe tine și sora ta.
–Ca să ne transformi în sclavii tăi!
–¡Basta!
Tonul său era furios, chiar demonic, iar faptul că mi se adresase în spaniolă, mă avertiza că întrecusem deja măsură.
–Nu te-am forțat niciodată să iei parte la vreo afacere de-a mea. Pe nici unul dintre voi! Nu te-am forțat să ți pistolul în mână! Nu te-am forțat să ucizi, Ezra! Și te-am avertizat, te-am avertizat că odată ce intri în lumea asta, fericirea ta va avea gust de cenușă, dar tu nu ai vrut să mă asculți! Ți-au plăcut toate astea. Banii, puterea, să știi că viața unui om stă în mâinile tale și poți face ce vrei cu ea. Acum suportă consecințele! Tu, singur, te-ai transformat într-un monstru!
–Pentru că am fost crescut de un monstru!
Fără să știu, cuvintele mi-au scăpat printre buze, făcându-mă să regret instant.
–Klaus...
–Foarte bine. Atunci o să facem lucrurile în felul meu!
Nu urla. Nu spărgea chestii. Nu-mi arunca cuvinte tăioase. Se resemnase. Ceva ce nu-i stătea în fire.
–Brynn se întoarce în New York.
–La dracu, Klaus, nu o pedepsi pe ea, pentru greșelile mele!
–Eu sunt tutorele aici, Xander. Sora ta se va întoarce acasă, punct! Iar tu nu vei mai pune piciorul în casa asta.
–Cum?
–M-ai auzit. Dacă tot am fost un monstru în toți anii aceștia, o să-ți fac un favor și am să te scutesc de ororile mele!
–Nu o să te las să mă desparți de sora mea!
–Nu mai dramatiza, Xander, nu te desparte nimeni de Brynn. Poate să vină oricând în vizită sau să rămână peste noapte. Este strict alegerea ei. Acum, pleacă.
–Cum rămâne cu Starr?
–Ți-am spus să pleci, Xander!
–Nu! Nu plec, până nu-mi spui ce ai de gând cu ea!
–Stai liniștit, iubita ta o să fie în siguranță.
Îl dezamăgisem. Știam asta. Nu era prima dată.
Mi-am luat geacă de pe fotoliu și am ieșit din birou, fără să-i adresez alte cuvinte. Nu că mai era altceva de spus. Amândoi știam că nu aveam de gând să-mi cer scuze, nu că ar mai avea vreun rost.
–Hei, s-a întâmplat ceva? V-am auzit de-aici cum vă certați!
O văd pe Starr așteptându-mă în hol.
–Nimic important.
–Ești sigur? Părea destul de important!
–Doar o ceartă. O să-i treacă!
–A meritat?
–Poftim? M-am încurntat.
La dracu! Doar nu auzise discuția noastră?
–Motivul pentru care v-ați certat, a meritat?
Nu puteam să-i spun că ea era motivul pentru care dădeam cu piciorul la tot ce aveam. O cunoșteam destul de bine și știam că ar fi ales să se plece, doar ca să nu intervină între noi.
–A meritat.
Cum am spus și înainte, ea merită fiecare sacrificiu. Iar bruneta mea merita să fie fericită, nu blocată într-o lume mizerabilă.
–Să mergem, tu conduci! Spun și îi arunc cheile, pe care le prinde, uitându-se șocată la ele.
–Vrei ca eu să-ți conduc mașina?
Mi-am întors privirea spre McLaren-ul meu GT, albastru închis și aprob din cap fără să stau pe gânduri. Luca îmi spusese că bruneta era un diavol la volan, iar asta îmi stârnise curiozitatea și fanteziile, așa că voiam să văd de ce era în stare.
–Să te văd, pisicuțo! Dă-i tot ce ai mai bun, până nu mă răzgândesc!
Chițăie entuziasmată și sare să mă sărute scurt, înainte să urce la volan. Râd și urc pentru prima dată în locul pasagerului, abținându-mă să nu-mi fac cruce.
–Pune-ți centura, Black! E tot ce spune, înainte să apese accelerația, lăsând în urma sa o dâră de fum.
Oh, la naiba! Despre asta vorbeam!
Iese din curtea lui Klaus, accelerând din ce în ce mai tare, având un rânjet drăcesc pe buzele sale roșii.
Ne apropiam din ce în ce mai mult de aglomerația din oraș, dar nu pare să o deranjeze, dimpotrivă, ea e încântată. Făcea slalom printre mașini și la dracu, fata mea știa să conducă!
Pornește radioul și în boxe răsună "Private Dancer" de la Danny Fernandes, ceea ce mă face să rânjesc.
Aveam nevoie ea, mai mult ca niciodată. Aveam nevoie să mă facă să uit. Ea era singura care reușea o minune ca asta. Ea.
–Vrei să fii dansatoarea mea privată? Rânjesc și imagini cu ea dansând lasciv îmi apar, făcându-mă să-mi fie cald.
–E un moment prost să-ți spun că n-am permis?
Și magia dispare când cuvintele sale ajung la urechile mele.
–Cum? Toată lumea are permis!
–Mai puțin eu!
–De ce?
–Ăm...uiți partea în care la 16 ani mă recuperam după accident? Sau aia în care la 17 am intrat la corecție? Programul meu era mult prea aglomerat pentru așa ceva!
–Dar știi să conduci!
–Alek m-a învățat când aveam 15 ani.
–Atunci arată-mi tot ce te-a învățat nemernicul ăla, ca să pot să-ți arăt cum se conduce în New York!
–Nu îți e frică că poate să ne oprească poliția? Râd amuzat când aud de poliție. Am spus ceva greșit?
–Oh, iubito, asta e orașul meu! Accelerează!
Fata mea face cum îi spun și calcă din nou accelerația.
Klaus și planurile lui puteau să se ducă dracu în momentul asta.
Acum eram doar noi doi.