Închid ochii, încerc să profit de ultima urmă de oxigen pe care o mai am în plămâni și las întunericul ce îmi acapara mintea să mi se răspândească prin corp.
Simțeam cum în tot trupul mi se instalează o răceală, de parcă în loc de sânge, mici fulgi de gheață îmi curgeau prin vene calmândumi fiecare mușchi pentru câteva momente...dintr-o dată corpul începe să îmi tremure și muschii să mi se încordeze cauzându mi o durere însuportabilă, mâna din jurul gâtul a slăbit pentru o secundă strânsoarea ca mai apoi să apuce și mai ferm gâtul meu, îmi ridic mâna cu greu și o poziționez pe a blondului din fața mea, și încerc să o dau la o parte, dar puterile parcă îmi erau mai slabe ca înainte, " dăi voie să preia controlul " vocea îmi răsună din nou în minte ca un bolovan, dar eu nu știam mai exact ce trebuia să fac, am lăsat mintea să îmi controleze corpul și mă doare mai tare ca înainte " nu te împotrivi dureri, simte o ca și o parte din tine" încerc să fac ce îmi spune să nu mă împotrivesc dureri, dar mi se părea un lucru nebunesc, strâng și mai tare din ochii și încerc să mă obișnuiesc cu durerea, simțeam fiecare nerv întins la maxim, fiecare muschii încordat și mii de înțepături, tot corpul îmi pulsa asemenea inimi, acord atenție fiorul rece ce încă sălăjluia în interiorul meu și îl las să îmi străpungă inima, deodată totul se termină brusc, corpul îmi este mai liniștit și durerea se transformă într-o plăcută putere, strânsoarea de la gât nu mă mai deranjează.
Deschid ochii și un zâmbet îmi apare în colțul guri, băiatul blond se uita confuz la mine, îi prind mâna de încheietură și fară să depun vrun efort prea mare o sucesc auzind cum oasele i se rup. Îl prind de gulerul geci de piele pe care o purta, îl ridic în sus și îl arunc în primul perete, imapctul a fost unul serios și a zguduit puțin încăperea.
Se ridică brusc și cu o viteză uimiteore se năpustește asupra mea, dar printr-o miscare mă feresc din calea lui, printr-o rotire îi dau un picior fix în rotula genunchiului și după ce pică în genunchi îl prind pe la spate cu o mână trecândui peste piept și prinzând umărul, iar cu cealaltă îi prind capul.
- O singură miscare și rămâi fără cap. am spus pe un ton serios
- Cine ești? întreabă acesta
- Viitorul tău coșmar sau propriul tău iad, depinde de tine, îi șoptesc încet la ureche
Corpul i se încordează și îi puteam mirosi frica ce îl pătrunsese...mă îndepărtez putin de el și privesc în jur, doamna ce ma împins mai devreme și prietena ei dispăruse împreună cu doicile și copii, dar servitoarele erau încă acolo, Skay încă stătea nemișcată lângă perete, nu știam ce să fac, nu voiam să îl omor, nu voiam să devin ca și ei, un criminal cu sânge rece, aud pași grăbiți ce se apropie așa că fac singurul lucru pe care îl pot face.
Îmi ridic un deget și las gheara Luanei să iasă la suprafață, blondul rămâne șocat când îmi vede ghearele, îl zgârii în palmă acesta scoate un sunet înăbușit, se abținuse să nu țipe, îi apuc mâna zgâriată și îl privesc în ochii...
- Jură pe sângele tău că îmi vei fi loial și te las să pleci. mă privea confuz și părea că se gândește intens la ce va alege, îndrept cealaltă mână spre pieptul său și chiar la câțiva centimetri de el, ghiarele îmi apar, îi puteam auzi batăile inimi accelerânduse. Tic, Tac, timpul trece, ce alegi?
- Îți jur credință veșnică, stăpână! cuvintele îi ies din gură într-o răsuflare
- Ai uitat ceva! Ridic tonul în timp ce îi prind haina în mână și îl trag spre mine
- Jur pe sângele meu, că îți voi fi cel mai loial și mă voi supune oricărei dorințe dea ta.
Îi dau drumul mulțumită de răspuns, îmi îndrept spatele și îmi ascund ghiarele. Se ridică și el în picioare și mă privește deschide gura să spună ceva, dar îl opresc ridicând o mână...
- Toate la timpul lor, acum nu avem timp, nu va știi nimeni ce sa întâmplat aici, cineva se apropie așa că trebuie să mă ameninți. spun în timp ce pe fața lui se citește și mai tare șocul
- Cum doriți stăpână! spune în timp ce se apropie de mine și mă apucă din nou de gât, dar de data asta cât de blând poate
- Sper că ești un actor bun, spun în timp ce încep să țip, atrăgând atenția celor de pe hol..
Pași se auzeau din ce în ce mai tare și mi-am dat seama că sunt la intrare și priveau înmărmuriți ce se întâmpla în acel moment îl simt cum se încordează..
- Spune unde este prințesa sau te omor! țipă și strânge mai tare degetele în jurul gâtului, mă bucur că șia dat seama de joc și că știe să se prefacă, aud din nou vocea aia pițigăiată și deja îmi vine să îmi încalc jurământul că nu o să omor pe nimeni
- Laso este o simplă servitoare nou venită, în schimb eu îți pot oferi ceea ce dorești. spune în timp ce își așează o mână pe umărul lui
- Ce știi? mârâie acesta printre dinți
- Trebuie mai întâi să îmi accepți oferta și după afli.. spune aceasta cu nonșalanță și sigură pe ea
- Ce te face să crezi că nu pot să te torturez până aflu. mârâie blondul dândumi drumul și întorcânduse spre ea, dintr-o miscare o întoarce cu spatele la mine și mă privește discret căutând un semn de-al meu.
Închid ochii pentru o secundă, încercând să găsesc o soluție, dar nu reușesc decât să mă tulbur și mai tare, " vezi până unde merge, acceptă" îi transmit telepatic. Blondul tresare puțin când îmi aude vocea în capul său dar își revine repede, nu știu ce a spus femeia aia, dar se pare că nici blondul nu a băgat o în seamă, îi dă drumul și o privește suspicios
- Doamnă Harold! Spuneți ce aveți de spus, condițiile le pun eu.
- Știu doar că prințul a găsit-o acum câțiva ani, dar a ascuns o pentru a o feri, a păzit o din umbră. spune aceasta uitându se urât la mine
- Și cu ce mă ajută asta pe mine! țipă blondul
- Se pare că prințesa l-a trădat pe Prințul întunecat, s-a unit cu javra de Mattias, și acum se află în haita sa.
Rămân șocată la auzul vorbelor ei, dar trebuia cumva să închei circul ăsta " trebuie să pleci acum, nu face nici un târg cu ea " îi transmit mental și acesta pare că nu înțelege " trebuie să te faci că mă rănești, cu ea fă ce vrei, dar nu o omorâ" se uită puțin în gol, după câteva secunde se întoarce spre mine și cu viteză uluitoare mă ridică în sus
- Târfă ordinară, mai mințit! țipă în fața mea și mă uit confuză încrețindu mi fruntea, cum îndrăznește să mă jignească. Pentru asta vei plăti! continuă el în timp ce mă aruncă într-o parte, căzătura a fost una zdravănă, făcându mă să amețesc puțin, în timp ce blondul se întoarce spre doamna Harold care mustăcea fericită
- E bine că ai puso la punct, spune aceasta în timp ce se apropie de mine și mă împinge cu piciorul și mai tare în podea
- Destul! țipă blondul. Consideră târgul nostru încheiat. spune în timp ce se îndreaptă spre ușă
- Dar nu e corect, eu ți-am spus tot ce știu. mârâie aceasta
- Și pentru asta eu te-am lăsat în viață! O să fii ochii și urechile mele din castel. spune ferm
- Dar...
- Vrei cumva să te omor și să îți iau pruncul ca și slugă? mârâie acesta
- Nu stăpâne spune acasta și își pleacă capul.
Blondul iese din cameră aruncându mi o ultimă privire, " mâine seară la 12.00 lângă lacul din centru" îi transmit, aud un "bine stăpână" și mă întorc, corpul mă durea, o să plătească pentru că ma aruncat așa, o privesc pe Skay care încă era inconștientă și mă târăsc până la ea, îi prind mâna întra mea verificândui pulsul, era foarte slab, mă uit în jur și văd că doamna aia dispăruse odacă cu acei oameni ce o însoțeau, mă concentrez asupra fetei ce își riscase viața pentru mine și prin minte îmi apare un amalgam de cuvinte, la început nu le înțelegeam dar uitându mă la Skay unele încep să se audă mai tare și mai clar încep să le rostesc cu voce tare..
Acum eu te cinstesc
Cu lucruri bune eu voiesc
Rănile le domolesc
Durerea să o potolesc
Un fir de păr
Ș-un cositor
Unesc
Pe tine să te protejez
Simt cum puterile îmi scad și mă simt pierdută, Skay scâncește ca un copil mic și își deschide ochii, știam că trebuie să mai fac o vrajă, să îi fac pe ei să uite, dar instinctul îmi spune să am încredere în ei, mă vor sluji cu credință, sunt întreruptă din gândire de un zgomot puternic, mă întorc confuză și îl văd pe Damiam, trupul său era brăzdat răni și plin de sânge, deși unele dintre ele păreau că încep să se vindece, cel puțin cele ce erau mai superficiale, celelalte încă sângerau, el ma văzut analizândui corpul și sa apropiat de mine, prinzândumi capul în palmele sale
- Prințesa mea, ești bine? în ochii îi citeam furia și ura, dar și un strop de îngrijorare, ochii îmi fug spre femeile din colț care au rămas șocate de gestul lui, sau de ceea ce spuse nu îmi dau seama prea bine...
- Da, cred că da...
- Ce sa întâmplat aici? Cum va găsit? întreabă în timp ce se ridică privind în jur
- Stăpâne îmi cer scuze că vă întrerup, pot să vorbrsc? Este legat de prințesa... vocea servitoarei se pierde uitânduse la mine, pentru câteva secunde am crezut că va spune ce sa întâmplat cu blondul..
- Vorbește! poruncește Damian
- Păi, doamna Harold, prințesa.. încearcă să spună dar se bâlbâie și doar atât s a putut înțelege
- Spune mai clar, nu vei păți nimic. spune încercând să aibă un ton mai blând și să ascundă furia ce i se plimba prin vene
- Doamna Harold a puso pe prințesă să îi facă ceaiul! A țipat micuța ascunsă după canapea, în timp ce se îndrepta spre Damian făcând o plecăciune și continuuând. A împinso de pe canapea când a vrut să se așeze, prințesa a tremurat jos aici lângă noi tot timpul, și când omul ăla rău a rănito pe prințesă, ea a pus piciorul pe spatele ei si a rănito și mai tare! Prințesa a fost bună cu mine, ma tinut în brațe să nu îngheț de frig și ma ascuns când omul ăla rău a spart ușa...
Vocea micuței era sigură și suavă, mă bucur că este în regulă. Damian a strâns puternic din maxilar și pumni, era încordat și ura i se citea în ochii..
- Credea că sunt o servitoare, nu avea deunde să știe! spun repede pentru al calma, dacă femeia aia ar fi fost aici, cred că era moartă deja...
- Să nu îndrăznești! spune printre dinți privindu mă. Să nu îi iei apărarea! ridică tonul și mă privește atent, mă ridic și mă apropii de el punândui mâna pe umăr
- Sunt bine! Nu îi iau apărarea, dar tu acum ai nevoie de îngrijiri și stai liniștit, pot să am grijă și singură de mine.
Mă întorc, o ajut pe Skay să se ridice și mă îndrept spre ușă, mă opresc chiar în toc și mă întorc cu fața spre el
- Nu te lua de o persoană ce îți poate pecetlui viața! îl aud cum bolborosește ceva și mă prinde de mână întorcându mă spre el
- Ce vrei să spui cu asta? Murmură și culoarea ochilor i se întunecă
- Știi destul de bine ce, este mai dureroasă răzbunarea violentă și mai dulce cea tăcută. simțeam cum o moleșeală mă cuprinde și Damian mă cuprinde în brațe, nu îmi perdusem cunoștința dar nu aveam nici control asupra corpului...
Îmi închid ochii încercând să îmi adun forta și să îmi recapăt controlul, dar nu reușesc decât să scâncesc, mă trage mai aproape de el, acum aveam capul pe umărul său, vedeam cum pielea îi devine de "găină" acolo unde respirația mea atingea gătul său, aveam cumva un sentiment ciudat, să fiu așa de aproape de el îmi făcea trupul să tremure și în același timp stomacul să dea afară tot ce are în el...
Simt cum căldura trupului său este înlocuită de o răceală, cea a așternuturilor, mă simțeam liniștită psihic cât și vizic... rămân în continuare în starea în care intrasem și încep să derulez evenimentele de mai devreme...
Încă nu îmi pot da seama ce sunt eu, de unde am avuta forță să îl înving pe băiatul ăla, de unde am știu incantația să o salvez pe Skay? De ce l-am legat de mine prin sânge, chiar nu îmi dau seama, cine este vocea aia misterioasă și de ce instinctul îmi spune să o ascult mereu.
Întunericul mă cuprinde din ce în ce mai tare și mă las cuprinsă de el, de sentimentul de liniște...