Carl Madena
Poți să-l ții ocupat pe Valentino până ajung și eu la club?
Plănuiești o noapte romantică
pentru prințul nostru?
Trebuie să plasez un cadou pe
care nu i l-am dat la timp.
Mă poți ajuta?
O să te acopăr, dar mișcă-te repede
sau o să îi strici toată seara, bine?
Te așteptăm în club. Ai grijă de tine.
Am zâmbit mulțumită de faptul că nu mă refuzase și astfel m-am grăbit să așez cutia unui parfum masculin destul de scumpicel într-o sacoșă frumoasă de cadouri. Măcar atât puteam face pentru el. Eram convinsă că mâine avea să mă certe, spunându-mi că nu trebuia să fac asta, însă în sufletul lui sigur avea să aprecieze.
— Unde te duci tu atât de drăguț îmbrăcată la miezul nopții? mama apăruse în camera mea ca un hoț sub acoperire și mă speriase de moarte.
— Zilele trecute a fost ziua lui Valentino și ne-a invitat în club, am murmurat fără să mă uit în ochii ei în timp ce terminam de împachetat cadoul. Trebuie să îi livrez cadoul ăsta înainte de a merge în club, am uitat când a fost ziua lui, m-am justificat în fața ei în timp ce i-am arătat cadoul pe care l-am pregătit pentru el.
— De când nu a mai purtat Madena rochiță? mă tachinase ea, făcând referire la faptul că m-am îmbrăcat așa special pentru Valentino. Era adevărat și asta. Nu puteam să neg adevărul.
— De mult, i-am zâmbit, știind că eram prinsă cu mâța-n sac. Nu apucasem să îi explic mamei că eu și Valentino ne-am împăcat, deși eram sigură știe deja unde mi-am petrecut cele câteva nopți în care nu am fost acasă.
— Voi doi sunteți împreună, așa-i? își făcuse curaj să mă întrebe în sfârșit. Am văzut cum radiezi de fericire, Madena! mă tachinase ea, iar eu mi-am ascuns fața în palme. La naiba.
— Ne-am împăcat zilele trecute, am recunoscut în timp ce mama zâmbise blând. Poate accepți să vorbești cu el într-o zi, îmi spunea de câteva zile că între voi au rămas multe nelămuriri de când cu situația lui Manuel.
— O să îi fac tortul preferat mâine și poate îl convingi să ia cina la noi, îmi sugerase ea în timp ce o vedeam cum se gândea la ceva. Te pot ajuta să îi livrezi cadoul acum, nu aș vrea să te las să mergi pe drumuri întunecate și periculoase îmbrăcată așa, adăugase ea, făcându-mă să o îmbrățișez de bucurie.
Am așteptat să-și schimbe pijamalele cu haine mai serioase după care am urcat în mașina ei și am așteptat să stingă toate luminile și să încuie ușa. Eram foarte fericită să știu că mama nu avea nimic împotriva lui Valentino așa cum avea când era influențată de Manuel.
În câteva minute de mers am ajuns la casa lui și am plasat cadoul în fața ușii. Avusesem grijă să-mi scriu numele pe o bucățică mică de hârtie pe care o introdusesem în sacoșa de cadouri și după revenisem la mașina în care mă aștepta mama. Îmi promisese între timp că avea să mă ducă spre club, iar eu aproape am sărit pe ea să o îmbrățișez.
Ne aflam într-o discuție energică atunci când i-am zărit numele pe ecran. Mă suna. Probabil se îngrijora pentru mine sau se mâhnea în interiorul lui că nu aveam să vin la petrecere. Îmi părea rău că nu-l lăsam să petreacă așa cum ar fi trebuit din cauza joculețelor mele, dar eram sigură că urma să fie bucuros când avea să descopere cadoul meu.
— Mă sună, i-am arătat mamei telefonul, iar ea m-a asigurat că o să conducă silențios în așa fel încât să nu descopere că vin cu mașina pentru că ar fi intrat la bănuieli.
— Da, am răspuns mai senină ca niciodată, sesizând că nu era prea multă gălăgie pe fundal. Probabil ieșise afară să fumeze și să se asigure că vin.
— Ce faci, Madena? mă întrebase ca și cum totul ar fi în regulă. Sper că nu ai uitat de faptul că trebuie să vii la petrecerea de ziua mea? părea amuzat, speram să nu fie genul acela de amuzament din spatele dezamăgirii.
— Mi-am dat naibii machiajul o dată și a trebuit să-l refac, dar vin cu siguranță! l-am asigurat optimistă în timp ce o vedeam pe mama din colțul ochiului cum chicotea amuzată.
— Nu te grăbi, ia-ți tot timpul din lume! Pot să aștept, mă asigura îngăduitor. Dă-mi un mesaj când ajungi, o să vin să te iau.
L-am asigurat că voi face exact așa cum mi-a cerut după care am închis. Puteam să spun că îi adoram vocea calmă și convingătoare? Mi-am așezat telefonul înapoi în geantă și m-am rezumat la a privi străzile luminate pe ici pe colo. Mă gândeam la cum avea să reacționeze la cadoul meu?
— Te las aici, Madena! îmi vorbise, trezindu-mă la viață. Privisem bezmetică în jurul meu, realizând că eram la mai puțin de treizeci de metri de club. Nu o să te las în parcare pentru că nu e ok să fii văzută cu mine prin jur. Dacă rămâi la Valentino peste noapte, nu te mai deranja să îmi spui, mi se adresase mai înțelegătoare ca niciodată, iar eu am îmbrățișat-o fără să mai spun ceva. Simțeam că era de prisos să îi mulțumesc pentru cât de drăguță fusese în această seară. Am coborât imediat și i-am făcut energică din mâini în timp ce întorcea mașina.
Mi-am aranjat rochia mai bine după care m-am gândit că ar fi fost cazul să-l sun pe Carl. Spre surprinderea mea, brunetul mă aștepta în fața clubului și trebuia să admit că prietenul lui Valentino chiar arăta bine.
— Madena, wow. Nu te-am mai văzut niciodată îmbrăcat atât de... elegant! Carl vorbise ciudat, făcându-mă să mă simt stânjenită. Se pare că rochia mea cu umerii dezgoliți atrăgea priviri contrar dorințelor mele.
— Nu e potrivit cum m-am îmbrăcat? l-am întrebat încurcată, simțindu-mă cam dezgolită în fața ochilor lui cercetători.
— Nu, nu. Nu am spus asta, încercase să mă contrazică stânjenit. Îți stă foarte bine, mă complimentase într-un sfârșit, făcându-mă să mă simt vizibil mai bine. Valentino e un norocos să te aibă, adăugase cu un zâmbet larg și plin de tot felul de înțelesuri.
Am zâmbit puțin ciudățel, urmându-l în interiorul clubului întunecat și gălăgios. Localul era puțin mai atipic deoarece vedeam pentru prima dată americani dansând în același spațiu cu cei mexicani fără să se iște cu scandaluri așa cum se întâmpla în copilăria mea. Speram ca totul să decurgă bine până la sfârșitul serii.
M-am prins de brațul lui Carl, chinuindu-mă să nu calc pe nimeni pe picioare și să nu-mi pierd geanta de pe umeri. Nu vedeam nimic în fața ochilor, întunericul contrastant cu lumina puternică a reflectoarelor mă făcea să mă simt amețită.
Ca câțiva pași în fața mea l-am zărit pe Valentino, conversând fericit cu vreo alți doi tipi pe care nu-i cunoșteam personal, dar pe care i-am mai văzut înainte în compania lui. Mă bucuram să-l văd fericit și cu zâmbetul pe buze. Simțeam că avea persoanele potrivite lângă el, chiar dacă eu nu eram pe lista oamenilor care îi făceau zilele frumoasa.
— Livrare specială pentru sărbătoritul nostru, Carl luase prin surprindere întreg grupul de prieteni, iar eu am simțit că vreau să mă ascund undeva de rușine. I-am întâlnit ochii curioși care au fost umpluți imediat de fericire și m-am lăsat trasă în brațele lui.
I-am inspirat imediat parfumul puternic și nu m-am putut abține să nu zâmbesc, Valentino era altceva. Ne-am despărțit imediat pentru că Valentino știa că eu nu mă simțeam prea comod cu ideea de a face publică relația și astfel încercam să evităm să o confirmăm. Poate nu era bine pentru brunet, însă eu eram mai rezervată în privința sentimentelor pe care le aveam pentru el deoarece nu voiam să sufăr mai târziu.
— Ești foarte frumoasă, îmi șoptise la ureche atunci când prinsese ocazia, iar eu simțisem că o să iau foc fix în momentul acela sub ochii lui.
— Nici tu nu ești mai prejos, l-am complimentat l rândul meu, privindu-i apreciativ sacoul negru îmbrăcat peste o cămașă de culoare neagră și confecționată dintr-un satin ușor strălucitor. Înghițisem în sec la modul în care se așeza acea cămașa peste abdomenul lui, însă îmi izgonisem rapid acele gânduri știind că ochii brunetului erau asupra mea acum.
Am tresărit subtil când buzele fierbinți ale brunetului le-au cuprins pe ale mele într-un sărut cast, însă care mi-a trimis o tonă de senzații ciudate în stomac.
— Mă bucur că ai reușit să vii, nici nu ai idee! de poziționase în fața mea la vreo câțiva centimetri distanță odată cu plecarea prietenilor lui pe ringul de dans. Felul în care ochii lui mă analizau mă făceau să mă simt din noi prea dezbrăcată în fața lui.
— Îmi pare rău că am întârziat din nou, am glumit ușor rușinată, pierzându-mi privirea pentru câteva clipe asupra màinii lui ce încerca să pătrundă printre degetele mele. Atingerea lui caldă se simțea atât de bine și de familiar cum nu mai simțisem niciodată.
— Știm cum sunt fetele, glumise amuzat în timp ce continua să îmi mângâie gentil degetele.
— În mod normal te-aș fi contrazis, dar acum chiar ai avut dreptate! am zâmbit învinsă. Du-te și te distrează, eu trebuie să îmi verific puțin machiajul. Revin peste zece minute, l-am anunțat cu zâmbetul pe buze, deși își arătase dezacordul față de ce i-am spus. I-am sărutat obrazul apăsat după care am căutat cu vederea un semn sau ceva care să indice unde aș putea găsi o baie. În drumul meu spre toaletă aveam s-o culeg pe Jane căreia părea să danseze singură. Voiam să aflu de ce minunata de Camilla nu era la petrecerea organizată de Valentino. Eram o mică scorpie, dar nu puteam să mă abțin în privința asta.
— De ce stai singură aici? am întrebat-o fără să o salut mai întâi, privind-o cum s-a speriat la propriu de mine.
— Nu pot să vă deranjez pe voi cu prezența mea, porumbeilor! mă tachinase în timp ce mai băuse o gură dintr-un pahar de ceva băutură aurie. Asta îmi mai trebuia, s-o văd pe Jane beată.
— Unde ți-ai lăsat prietena? am trecut direct la subiect în timp ce o priveam cum își trecea cu degetele prin părul lung și ondulat. Jane era o fată foarte frumosă și cu siguranță atrăgea privirile tuturor bărbaților din jur, mă întrebam unde îi era iubitul și de ce se purta de parcă era aici ca să se cupleze neapărat cu altcineva?
— Nu știu exact ce s-a întâmplat între ea și Valentino, dar el i-a interzis să se mai apropie de ea! Nu știu dacă vine în seara asta sau pur și simplu se lasă așteptată, vorbise ușor plictisită, lăsându-mi impresia că nu avea chef de vorbă cu mine.
— Dar cu tine ce s-a întâmplat? mi-am trecut ochii peste fața ei și am observat că părea puțin încruntată și oarecum dusă pe gânduri. Nu știu ce se întâmpla cu ea, dar nu era în cea mai bună formă a ei, îi lipsea complet energia.
— Am câteva probleme, dar nu e nimic grav, nu-ți face griji! încercase ea să scape de mine, însă nu i-am făcut pe plac și am rămas în fața ei, încercând să îmi dau seama din ce cauză era așa.
— Te-ai despărțit de iubitul tău? am întrebat-o curioasă, însă nu am mai reușit să aflu niciun răspuns pentru că ni s-a alăturat Carl și ca situația să nu fie mai drăguță își dusese brațele atât după gâtul meu cât și după gâtul lui Jane pentru a ne trage într-un sfârșit la pieptul lui.
— Ce-i cu tensiunea asta între voi? ne trase la răspundere în timp ce eu m-am sustras din strânsoarea brațelor lui. Tipul ăsta nu era cel mai lucrat bărbat pe care l-am văzut, dar avea o putere în brațe cum nu mai văzusem de mult.
— Ce tensiune ai văzut tu între noi, idiotule? Jane îl certase urâțel, însă Carl a imitat-o într-un mod amuzant. Se pare că brunetul era într-o formă bună în această seară spre deosebire de Jane. Și la cât de multă energie avea în el, brunetul ne apucase pe amândouă de mâini spre ringul de dans, obligându-ne să dansăm.
Despre mine nu puteam să spun prea multe decât că eram praf și pulbere la dansat, îmi mișcam picioarele de ici de colo, însă restul corpului era mai rigid ca un zid de beton. Jane uitase rapid de supărare și trecuse la a-și mișca trupul în tandem cu o melodie energică ce părea a fi un raggaeton comercial. Nu era o muzică pe gustul meu, dar nu aveam dreptul să mă plâng.
Carl dansa și el cu ochii mai mult pe domnișoarele de pe lângă noi lucru care mă amuza teribil, mă simțeam ca un cocostârc care habar nu avea cum să-și miște picioarele.
Am simțit la un moment o căldură moleșitoare care îmi înconjura abdomenul și imediat am știut de la cine venea. Mi-am așezat mâinile peste brațele lui și l-am forțat să-și strângă brațele mai tare în jurul meu.
— O secundă vă scap din ochi și Carl deja pune stăpânire pe voi, îmi vorbise în ureche amuzat, iar eu nu m-am putut abține să nu râd. Carl avea șarmul lui aparte și știa foarte bine să consoleze fetele.
— Ne-a obligat să dansăm, m-am plâns lui, întorcându-mă în brațele lui pentru a-l putea privi așa cum trebuie. Își desfăcuse cămașa la primii nasturi semn că îi era cald, iar părul lui se deranjase puțin. Trebuia să admit că îi stătea foarte bine așa și că simțeam cum mă înroșeam puțin cu puțin dacă îl mai priveam mult.
— Te simți bine aici? mă întrebase curios în timp ce spațiul dintre noi devenea din ce în ce mai mic.
— Bineînțeles, ce întrebare e asta? nu am ezitat prea mult să îi răspund. Dacă simți nevoia să bei, să te distrezi, te rog s-o faci, Valentino. Nu vreau să te simți constrâns de prezența mea aici, bine? m-am asigurat la rândul meu că el e cel care se simte bine, primind din partea lui un zâmbet larg.
— Vreau să te duc acasă și să profit de timpul în care suntem împreună, fiind treaz și nicidecum altfel, Madena! vorbise cu un zâmbet insesizabil pe buze. Vedeam cu ochii lui cât de îndrăgostit era și trebuia să fiu sinceră, în momentele acestea simțeam că stomacul meu o ia razna.
— Petrecere de ziua ta fără băutură, ești sigur? mi-am dus brațele după gâtul lui, simțind nevoia să îi arăt puțină afecțiune pe ziua de azi.
— Vrei să mă ispitești cumva, iubire? tonul lui devenise ușor seducător, iar bătăile inimii mele au luat-o razna. Nu eram o adeptă a alcoolului, însă nu voiam să îi distrug stilul de a petrece.
— Nu cu alcool, i-am făcut din ochi, obținând din partea lui un rânjet mulțumit. Nu știu ce făcusem și cum îmi trecusem ochii peste umărul brunetului, căci îi întâlnisem privirea unei persoane pe care nu mă așteptam să o mai văd. Camilla.
Mi-am retras brațele de după gâtul lui, însă le-am retras pe obrajii lui pentru a-mi croi calea spre buzele lui întredeschise. Am început un sărut stângaci pe care l-am intensificat în următoarele secunde.
Nu a durat prea mult până când brunetul a preluat conducerea, simțind cum mă dezintegrez la propriu. De ce mă simțeam atât de bine când eram în brațele lui? De ce am reacționat așa când am văzut-o pe Camilla la câțiva pași de noi?
— În seara asta trebuie să rămâi la mine, îmi șoptise la ureche după care buzele lui au coborât pe suprafața gâtului meu.
— Nu știu dacă mai obțin permisiunea, am glumit cu el, căutând să nu fiu de față când avea să-mi descopere micul cadou pe care i-l lăsasem în fața ușii.
— Sunt sigură că o ai, am putut să simt cum zâmbește în timp ce depunea câte un sărut scurt pe suprafața gâtului meu. Știu că sunt un enervant pentru că îți tot cer să rămâi la mine, dar asta se întâmplă când îmi devi slăbiciune, Madena. Vreau să te am cât mai mult lângă mine!
— Atunci sunt la dispoziția dumneavoastră, domnule sărbătorit!
Hei, hei, hei. Ce mai faceti? Cum sunteți?
Ce părere aveți despre porumbeii nostri din capitolul acesta? Vedem ca a aparut din nou inamicul pe nume Camilla în poveste, rămâne de văzut in ce masara sau dacă se va implica in relația lor. Va pup și va aștept părerile!