În acel moment a retras mâna, lacrimi au început să ii părăsească ochii, m am lăsat încet in jos până am atins podeaua, mi am întins mâna spre ea, a tresărit speriată si pentru cateva secunde expresia feței i s a schimbat în furie, dar s a aruncat in bratele mele, plângea atat de tare încat inima mea începea să se rupă in două, simteam ca ea are inima sfărmată în mii de bucati si o strângeam si mai tare în brate încercând parcă să i le lipesc la loc sau măcar să le adun. O mângâiam pe cap și începea să se calmeze, unghiile îi apareau din nou si începea să tremure.
- Cum te numești, iubita mea? O întreb încet
- Sabrina, tu? imi răspunde sfioasă
- Ariana, încântată
- Imi e atât de somn Ariana...vocea sa era răgusită și fara vlagă
- Dormi iubita mea, daca asta vrei, dormi...
- Nuu, o să pleci și nu stiu de ce dar nu vreau sa pleci, ma simt în siguranta cu tine aici, langa mine...
- Uite, nu sunt sigura ca ma lasa sa răman mult aici, dar hai sa facem asa, stau cu tine pana adormi și după mă voi întoarce cat de repede pot, e bine asa? Ii privesc chipul mic și rotund era panicată, ii citeam frica și disperarea în ochii
- Nu mă minți? Sigur? Vocea iei incepe sa sune mai bine, sa aibă puțina speranta în ea...
- Foarte sigur, iubita mea ... o ridic in brate si o asez cu fundul pe birou, mă întorc și adun cearceafurile de pe jos și îi pregătesc patul.
- Mulțumesc, imi spune cu vocea tematoare
- Nu ai pentru ce, hai in pat cu tine acum...
O bag în pat, o acopăr cu pilota si o mângâi pe păr
- Vrei să iți spun o poveste? Sau să iti cant ceva? O privesc curioasă, nestiind ce preferă..
- Ce vrei tu Ariana..
Incep să fredonez versurile cantecului pe care mi l canta mama cand eram mică, mă opresc puțin cand Sabrina îmi spune ca ii place vocea mea si o indemn să incerce să adoarmă. Incep din nou sa cant si imi mut privirea la cei de la geam, Rareș mă privea uimit și îi sopteste ceva la ureche lu Patrik. Mă opresc cand imi dau seama că Sabrina dormea dusă, zici ca era un îngeraș, unul chinut de soartă, dar incă puternic. Ies din cameră si o teama mă cuprinde.
- Tu esti sănătoasă? Cred că iti lipseste ceva din asta mă lovește încet cu un deget pe frunte, putea să te sfasie de vie, ii pun mâna la gură și mă apropii de urechea lui, incercam sa ma concentrez pe ce voiam sa ii spun si nu pe imboldurile pe care le simteam in tot corpul din cauza apropieri dintre noi.
- O să o trezesti daca țipi ca un nebun, hai să mergem si să vorbim în altă parte.
- Tu chiar vrei sa ma faci sa turbez, nu il las sa termine ca il apuc de mana si il trag spre iesire, cand realizez ca nu ramane nimeni acolo ma opresc.
- Trebuie sa fiu anuntată cand se trezeste, Patrik mă bazez pe tine pentru asta și vă rog nu comentați niciunul...
- Alpha, ea chiar e sufletul tau pereche, spune Patrik și incepe să chicotească
Am ajuns la el in birou, am intrat si am inceput sa tip
- Tu cine te crezi sa o tii inchisa asa, ca pe un animal, e asa de mica si de firavă, cine iti dă tie tie dreptul asta? A? Hai raspunde, nu mai ai tupeu domnule Alpha? Nu iti e mila deloc? Esti un monstru, nu am vrut sa cred asta pană acum, dar esti... Tia mancat pisica limba, sau ce? Tot corpul a început să imi trenure de nervi, simteam ca innebunesc...
- Calmeazate Amra, nu stii nimic asa ca nu ma acuza pana nu stii motivul.
- Si care e ala ?spun ironica
- Daca nu te-ai prins pană acum, ea e sora mea, acum ceva timp a avut un soc si a clacat, nu mai poate sa se controleze, nu stiu cum ai reusit tu sa o calmezi azi, dar sa stii ca a omorat doi lupi din haintă intr o iesire dea ei...
Ma uit uimita la el, cuvintele lui imi rasuna in cap ca niste lovituri sub centura, acel ingeras a omorat 2 lupi, nu pot sa cred... Imi arunc ochii spre pumni lui si vad ca sunt rosii si ca ii sangereaza, il apuc de mana si ii analizez ramile
- Unde e trusa medicală ? Il trag dupa mine și il asez pe scaunul de la birou
- Ultimul sertar, imi face semn in dreapta mea, deschid sertarul, i au trusa si incep sa ii curat ranile , tresar cand ii aud vocea
-Sa stii ca tot trebuie sa vorbim, imi spune pe un ton dur
- Stiu, e barbar ce ii faci Sabrinei, furia începe din nou să imi acapareze tot corpul
- Nu la asta m am referit Ariana! Dar ai dreptate si despre asta trebuie sa vorbim.
- Hai, începe să vorbesti, cat incă mai sunt calmă, sau nu, stii ce, nu ai ce sa explici pentru ca oricum nu ar avea sens, orice ar fi facut nu merită tratată așa, are nevoie de iubire, este doar un copilaș, mă opresc pentru a trage aer în piept, nu ma asteptam la asta din partea ta, nu stiu de ce, dar aveam impresia că esti diferit de restul, că ai face orice sa iti protejezi persoanele dragi, dar m am inselat amarnic, esti un monstru la fel ca el, te joci cu vietile oamenilor, chiar aveam sperantă când ai început sa îndrugi toate lucrurile alea cu suflete pereche, stiu sigur că sufletul meu pereche nu ar face asta, ar fi milos, ar iubi până si cea mai mică si deformată vietate, asa cum fac eu.
- Ariana, taci! Nu stii nimic, nu ma judeca după ce crezi tu ca am facut eu și plus că nici tu nu esti o sfantă, ai anturaje cu vampiri, acum esti dragastoasă si in secunda urmatoare esti respingatoare, nu te inteleg mă jur, nu stiu ce sa cred despre tine, te-am asteptat atata timp sa vii, sa te cunosc, te-am pus mai presus de orice, era sa imi pun si haita in pericol pentru tine și tu imi bagi pe gat niste chestii care nu sunt adevarate, ma judeci desi nu stii ce sa intamplat, ei bine, sufletul meu pereche ar astepta niste explicatii, m ar intreba pe mine inainte sa creda orice ar spune alti despre mine...
Il privesc acum încordată, țipă si este dezamagit, maxilarul ii zvâcneste puternic, si elimină nervi prin toti pori săi, linistea s a lasat peste amandoi, inafara de respiratiile noastre sacadate nimic nu se mai aude, parcă aerul a devenit irespirabil, ne uitam unul in ochii celuilalt, nu stiu cum face asta, cum mă calmează doar prin simpla lui prezenta in jurul meu, imi e deajuns să mă privească si cred ca toata lumea este a mea, că împreună o să putem trece peste orice, că... mă opresc cand ii aud vocea, care înainte era plină de sentimente, chiar si vocea aceea dură, nu mă înfiora ca vocea sa de acum, rece, goală...
- Cred că trebuie să ne calmăm, să ne punem gândurile în ordine si după să luăm o decizie... privirea mea fixa acum un punc de pe covor, imi era frica sa il privesc, imi era frică de ce o sa vad in ochii lui, de dezamagirea din ei, sau poate chiar ura.. gandurile mi se amestecau in cap iar lacrimile incep sa imi coboare pe obraji...Luana încearcă să imi vorbească dar nu o ascult, in acest moment vreau sa ma pun pe mine pe primul loc, să imi ascult inima... imi ridic privirea spre el, era pierdut se uita la ceva de pe birou, incerca parcă să ascundă ce simtea, mă apropii de el cu teamă, imi era teama ca ma va respinge, imi adun tot curajul si il apuc de mana, tresare cand simte atingerea mea, si se uita la mine, eu tot nu puteam sa il privesc in ochii, incă imi era frică de ce voi vedea în ei, mă sperii cand mâna i se încordă și mă trage spre el, mă strange tare in brate asezandu si capul in scobitura gatului meu, răsuflu dintr o data, plămâni mi s au umplut de aer, aveam impresia că nu am mai respirat de când i am simtit parfumul ultima data.
- Nu mă urâ te rog, spun asta atat de nesigură si cu o voce pierdută, nici eu nu eram sigură ca era vocea mea..
- Ce să fac? Spune pe un ton dur
- Să mă urăști, adică să nu mă urăsti, nici nu stiu cum sa mă exprim, atat de pierduta sunt acum...
- Luna mea, Amra mea, esti totul pentru mine și dacă mai respinge si mi ai distruge viata nu as putea sa te urăsc, chiar daca ai fi cea care mă omoară aș zâmbi pentru că tu ai fi ultima pe care as privio, ultima care m ar atinge, acum glasul lui este atat de blând si naiv ca al unui copil.
- Imi e frică, chiar imi e frică nu stiu de ce sau cum, dar inima mea nu acceptă să fii departe de mine...imi tin respiratia asteptând raspunsul lui
- Amra o sa fac acum ceva ce poate tu nu vrei, dar este singurul lucru pe care mil doresc din clipa in care te am vazut prima data, desi imi e frică de reactia ta...
Inima imi bubuia la propriu in piept când ma indepartat putin ca mai apoi să se apropie de mine și să iși unească buzele cu ale mele, îi răspund parcă involuntar la sarut, nu mi am dat seama dar chiar avea dreptate, era tot ce imi doream, aroma lui imi inunda papilele si buzele lui catifelate parcă le mângâiau pe ale mele. Ne retragem stangaci din sarut in momentul in care ramanem fara aer, piepturile noastre ridicanduse si coborand foarte repede, o durere fulgerătoare imi tranverseaza fruntea si simt cum genuncgi mi se înmoaie, Rares ma prinde repede si mă aseaza cu fundul pe birou
- Sunt bine, murmur eu cu putină nesiguranta in voce
- La dracu, cum am putut uita, trebuie sa mergem acum la doctor, ea tea zgariat, băgami as ...ii pun mana pe umar cand vrea sa ma ia in brate si sa plece, il trag spre mine, imi inconjor bratele in jurul gatului său si ii soptesc la ureche
- Hai să fim noi acum, doar noi doi, avem timp maine pentru restul
- Amra, nu intelegi, nu avem atata timp.. nu il las sa continue si nici nu il contrazic pentru ca stiu ca ne am certa iar, doar mă apropii de el si il sarut, de data asta sarutul nu mai este bland si inocent ca mai devreme, ci devine unul animalic, de parca ne am integra unul in celalalt, ne am absorbi devenind unul singur. Imi dau seama ca suntem in cameră abia atunci cand simt moliciunea lenjeriei sub mine, ma sperii putin stiind ca nu voiam sa se ajunga asa de departe..
- Rares!
- Da, luna mea!
- Nu te supara dar vreau sa o luăm încet, încă nu sunt pregătită de asta, stii... simt cum sangele imi urca in obraji si o neliniste mă cupride
- Stiu, stai linistită, nu vreau sa crezi ca te fortez, nu as face nimic din ce nu iti doresti...glasul ii piere putin, ca mai apoi să iși înclesteze maxilarul si sa continue...dar trebuie sa iti spun asta acum..te rog sa nu te superi ..
- Ce? Defapt nu, hai sa uitam tot, sa fim acum si aici, maine o să imi spui tot..