Oh, cara mia, încă un băiat pe care l-ai adus la picioarele tale! ★
Să mergi legată la ochii, în tocuri, beată și cu un brunet care nu încetează să te pipăie, aproape 5 străzi, poate fi mai dificil decât aș crede! Xander nu a vrut să luam motocicleta, deoarce după părerea lui, așa e mult mai palpitant și nu a dorit nici să-mi spună unde ne îndreptam, pentru că e o "surpriză". Idiotul!
–Acum poți să mă dezlegi? Îl întreb în momentul în care simt că ne-am oprit pe loc.
Alege să nu-mi răspundă, dar îi simt mâinile cum urcă încet și fără rușine pe talia mea, conturându-mi șoldurile în trecere, trăgând de nodul bandanei, dezlegând-o. Îmi frec cu două degete ochii, neinteresându-mă că acțiunile mele mi-ar putea distruge machiajul sau mă rog, ce a mai rămas din el.
Îmi ridic privirea, examinând locul în care brunetul mă adusese și realizez cu stupoare că ne aflam la o petrecere din cartierul meu. Auzisem muzica răsunând în urmă cu 2 străzi, dar nu băgasem de seamă.
–Ce căutam aici?
–Am venit la o petrecere. Răspunsul său mă face să mârâi exasperată.
Cum putea fi atât de relaxat și degajat? Amenințările lui Zeke încă îmi mai dădeau fiori pe șirul spinării. Și clar nu îmi doream ca Xander să pățească ceva, mai ales din cauza mea!
–Relaxează-te! Nu o să se întâmple nimic rău. Mă asigură brunetul, parcă citindu-mi gândurile.
Și chiar îmi doream să-l cred. Îmi doream să cred că mă pot distra din nou în vechiul meu cartier, fără să-mi fie teamă că ceva rău se va întâmpla.
Ochii săi îmi transmiteau numai pace și aproape m-a păcălit pentru o secundă, dar Xander nu cunoștea locul asta sau oamenii ce făceau parte din el. Și cred că cel mai tare mă speria faptul că era pe cale s-o facă.
–Și în plus, am fost invitat!
Când credeam că brunetul nu mă mai poate lua prin surprindere, îmi dovedește din nou cât de mult mă pot înșela când sunt în preajma lui.
–Cum? De cine?
–Un vechi prieteni a aflat că sunt în oraș.
–Xander, nu cred că e o idee așa bună. Cel mai bine ar fi să ne întoarcem la ceilalți sau la hotel!
–Pisicuțo, de ce îți este atât de frică? Sau de cine?
–Eu nu mă tem de nimeni, Black!
Mințeam, dar normal că el nu trebuia să știe asta!
–Atunci să intrăm! Își întinde mâna, lăsându-mă pe mine să decid.
–La naiba! Șuier printre dinți, apucându-l de braț.
Trebuia să încetez să mă mai comport ca o găină fricoasă. Până la urmă, cei dinăuntru au fost oamenii mei și știam de ce erau în stare. Dar mai știam și de ce eram eu în stare!
Nu puteam lăsa amenințările lui Zeke să mă controleze. În seara asta, îmi recapăt în sfârșit sufletul și libertatea!
Îmi ridic pentru prima dată privirea spre casa din fața mea și normal că o recunosc. E casa lui Luca, vărul lui Lucy. Trebuia să-mi amintesc că cei doi au fost prieteni.
–Intrăm? Sau o să continui să te holbezi?
Îmi dau ochii peste cap și îl trag după mine. Eu sunt prima care pășește înăuntru, urmată de Xander. Locul era împânzit de oameni care dansau nebunește și lipsiți de griji. Și dintr-o dată, simt că a trecut o veșnicie de când am plecat din Miami!
–Black, omule, ai ajuns! Vocea lui Luca se face auzită peste muzică, iar, câteva secunde mai târziu, italianul își face apariția, năvălind asupra brunetului de lângă mine.
–Și mie îmi pare bine să te revăd, Luc! Râde brunetul, despărțindu-se din îmbrățișarea acestuia.
Luca pare să mă observe în cele din urmă, iar ochii săi exclamau stupefacție pură. Și cât timp acesta continua să mă privească șocat, mi-am lăsat privirea să-l examineze. Nu se schimbase deloc în cele 2 luni de când nu-l mai văzusem. Ochii săi erau de un ciocolatiu intens, care se asortau perfect în combinație cu părul său tuns periuță, de aceași culoare și tenul măsliniu.
Luca era bine făcut și știam că din când în când, lua parte la luptele de stradă. Era un om care-și punea mereu familia pe primul loc și cum rămăsese complet orfan la vârsta de 17 ani, noi eram familia sa. Model City era familia sa. Îmi amintesc cum se implica foarte mult în comunitate, făcea voluntariat la cantină în fiecare marți și joi, dona bani în fiecare lună orfelinatului de copii din josul străzii și încerca mereu să păstreze liniștea în cartier. Și chiar îi ieșea, pentru că nimeni nu-și dorea să-l calce pe bătături. Luca nu era tocmai cel mai prietenos, dar prin toate acțiunile sale, încerca să demonstreze că deși se ocupa cu ilegalitați, nu era un monstru.
–Princesa de Miami! Vocea sa mă trezește la realitate. Qué sorpresa!
–Mă bucur să văd că spaniola ta s-a mai îmbunătățit cât timp am fost plecată, Luc!
–Nu credeam că o să te mai văd la vreo petrecere de-a mea!
–Petrecerile tale au fost dintotdeauna cele mai tari din cartier! Cum să stau departe?
–Cine ne mai învață cum să petrecem, dacă nu Starr Cunningham?
–Și eu mă bucur să te revăd! Cum merg lucrurile cu Sierra?
Încercam să schimb subiectul, deoarece ultimul lucru pe care mi-l doream, era ca Xander să afle cum obișnuiam eu să petrec de fapt. Deși cunoștea câteva fragmente din vechea Starr, nu-mi doream să afle cât de lipsită de control eram pe atunci.
–Nu ai auzit?
–Ce?
–Eu și Sierra ne-am despărțit.
–Oh! Îmi pare rău să aud asta!
–Ba nu, nu-ți pare! Mereu ai gândit despre ea că e o scorpie și nu prea te-ai abținut să nu i-o spui și în față!
Are dreptate. O uram pe Sierra! Blonda era o scorpie cu acte, iar lui i s-a pus pata fix pe ea!
–Și totuși, nu pot să nu întreb, cum de vă cunoașteți? Face italianul semn spre mine și Xander.
–E o poveste lungă și pentru o altă seară. În noaptea asta, Starr, aici de față, mi-a promis că îmi arată cum se petrece în Miami!
–Ești sigur că poți face față, amice? Râde Luca pe seama sa și nu pot să nu zâmbesc amuzată.
–Dă-i tot ce ai mai bun, italianule! Îl provoacă brunetul și știam că vorbea serios.
Nu putea renunța la o astfel de provocare. Și o parte din mine își dorea să-l vadă lipsit de control și de griji. Îmi doream să-l cunosc pe adevăratul Xander Black, despre care am auzit o grămadă de povești. Voiam să-l văd cum renunță la inhibiții și la acel control de care dădea întotdeauna dovadă și care mă scotea din sărite.
Eram o iubitoare de haos și exact așa îmi doream să-l văd Xander. Iar până la urmă, asta era secretul petrecerilor din Miami: —haosul.
***
–Saluti, la mia famiglia!
Ridic paharul de shot, în semn de noroc, ca după să-l dau peste cap fără ezitare, lăsând lichidul spirtos să-mi ardă gâtul, ignorând privirile curioase ale celor din jur.
De când am pășit pe ușă, au început să șușotească fiecare-n parte, ducând mai departe fel și fel de bârfe. Majoritatea despre cum "Princesa" s-a întors sau despre cum sunt aici fără Alek.
–Doar ignoră-i.
Vocea lui Luca mă trezește la realitate și sunt întâmpinată de unul dintre zâmbetele sale pline de încurajare.
–Ușor de spus! Mârâi iritată, în timp ce-i arunc o privire criminală unei tipe care se holba la mine deja de 10 minute.
–Obișnuia să-ți placă atenția pe care o primeai din partea lor sau asta era înainte să renunți la coroană?
–Acea Starr obișnuia să tragă o linie, să fumeze un cui și să se ia la ceartă cu cei mai duri din cameră, doar ca să demonstreze că era demnă de un titlu stupid! Ceea de acum vrea doar să se distreze și să uite de greșelile comise.
–New York-ul te-a schimbat.
–Nu. Eu m-am schimbat sau măcar încerc.
–Și..e posibil ca această schimbare să aibă legătură și cu un anumit brunet impulsiv cu probleme de comportament?
–Poate. Zâmbesc nevinovată.
Xander chiar a contribuit la schimbarea mea. Mi-a arătat că eu sunt singura care deține puterea asupra mea și a deciziilor mele și că atunci greșesc, nu e un păcat capital.
–Și cum ai ajuns, tu, împreună cu marele Xander Black?
–Poftim? Eu și Xander nu suntem împreună!
–Hm! Serios? Nu aș prea crede! Surâde italianul.
–De ce? Mă încrunt.
–Pentru că a plecat de lângă tine de 15 minute și, totuși, nu te-a scăpat din priviri nici măcar o secundă. Oh, cara mia, încă un băiat pe care l-ai adus la picioarele tale!
–Termină, Luca! Nu am adus pe nimeni la picioarele mele, mai ales pe Xander Black! Suntem doar colegi de cameră, prieteni în timpul liber și dușmani în ce rămâne.
–Colegi de cameră? Se încruntă confuz.
–Da, stăm împreună în campus.
–Ciudat! Murmură, căzând pe gânduri.
–Ce e ciudat? Întreb.
–Nimic. Se hotărăște să renunțe la orice i-a trecut prin cap. Și ești sigură că sunteți doar prieteni? Pentru că după felul în care te privește, aș spune că e gata să-ți devoreze sufletul.
–Luca! Îl apostrofez, lovindu-l peste braț.
–Gata, gata! Mă opresc! Râde italianul pe seama mea. Dar dacă aș fi în locul tău, m-aș duce la el! Tipele alea par să se bucure de prezența sa cam prea mult.
Îmi întorc furtunos capul, căutându-l pe brunet și îl găsesc înconjurat de câteva tipe, care chiar par să se bucure să-l revadă, dar nici acesta nu pare să se plângă. Tipic, Black!
Și totuși, nu am de gând să dau înapoi. Să încerc să-l fac din nou gelos nu mai pare o idee foarte bună, care cu siguranță s-ar sfârși catastrofal.
Așa că pornesc spre el, dar înainte, mai iau o gură din sticla de vodka pe care o găsesc pe masă. Înaintez cu pași grăbiți, fără să bag în seamă că sunt privită din toate părțile, inclusiv ochii brunetului sunt acum pe mine, examinându-mi atent fiecare mișcare.
–Pisicuțo! Sunt luată prin surprindere de alintul său, dar nu las asta să mă dezarmeze.
–De un singur lucru nu mi-a fost dor: târfele din Miami. Piérdase! (Dispăreți!)
–Tu hablas? La perra elegante de Alek? (Tu vorbești? Curva de lux a lui Alex?)
–No soy la perra de nadie! (Nu sunt curva nimănui!)
–Seriamente? (Serios?)
Faptul că ele chiar încercau să mă jignească și să mă ia peste picior mă făcea să râd.
–Chicas, no olviden con quién están hablando! (Fetelor, nu uitați cu cine vorbiți!)
–Nos estás amenazando? (Ne ameninți?)
–Sí!
Acestea pleacă într-un final, speriate de faptul că arăt de parcă aș fi gata să sar pe ele în orice secundă. Ceea ce era și adevărat!
–Îmi place când faci pe periculoasa!
–În fine! I-o tai din scurt. Până la urmă de ce m-ai adus aici? Ca să-ți poți revedea prietenele? Dacă era așa, rămâneam cu ceilalți!
–Din câte îmi amintesc, ai fost de acord să vii cu mine.
–Nu mi-ai spus unde mergem. Ripostez, încrucișându-mi brațele.
–Ai spus că nu contează. Ai grijă, pisicuțo, îți cam pierzi capul când ești în preajma mea! Rânjește drăcește și mă lovește cu degetul peste nas.
–Încetează! Îi dau nervoasă peste mână.
–Cum dorești! Spune-mi, te distrezi?
–Nu știu.
–Cum adică nu știi? Doar e orașul tău!
–Obișnuiam să iubesc petrecerile din Miami. Eram de fiecare dată în mijlocul ringului de dans, distrându-mă până a doua zi.
–În mijlocul centrului de atenție.
–Obișnuiam să iubesc și toată atenția de care aveam parte.
–Ce s-a schimbat?
–Înainte eram apreciată. Acum, însă, toți mă privesc ca pe o intrusă.
–Nu ești o intrusă! Ești una de-a lor, ăsta e în continuare cartierul tău și ei sunt în continuare oamenii tăi. Trebuie doar să le demonstrezi asta!
–Nu e atât de simplu, Xander. Mai sunt și problemele cu Alek-
–Ba chiar e foarte simplu, Avril. Mă întrerupe nervos. Tu complici lucrurile. Erai una de-a lor cu mult înainte ca papagalul ăla să apară în viața ta, așa că încetează să-ți mai bați capul cu asta!
–Mulțumesc!
–Taie-o de aici, steluțo!
–Oh, nu, nu! Tu vii cu mine! Răspund amuzată.
–Eu nu dansez.
–Lasă-mă să ghicesc, Xander Black nu știe să danseze? Nici nu trebuie, dar nu am încredere să te las singur aici. Prietenele tale nu te-au scăpat încă din priviri.
–Nu ai încredere în mine? Ridică o sprânceană întrebător.
–Nu am încredere în ele. Știu eu ce vise murdare au cu tine!
–Cam ce ai și tu în cap?
–Nu te umfla în pene, Black! Îl avertizez cu degetul.
–Îți cam place să mă pui la punct, domnișoară Cunningham!
–Nici nu ai idee! La fel cum nu ai idee și că visele lor sunt banale, în comparație cu ale mele! Îi șoptesc înainte să-mi iau tălpășița spre mulțimea de oameni, lăsându-l în urmă.
Xander avea dreptate. Miami va rămâne întotdeauna al meu, indiferent de ce vor spune ceilalți. Ignorând zecile de priviri, încep să dansez, lăsând nebunia să mă cuprindă.
Îl caut pe brunet din priviri și-l găsesc la câțiva metri, privindu-mă atent. Fac semn din deget, chemându-l iar spre fericirea mea și binele lui, nu se împotrivește, pornind spre mine.
"Wicked games" răsună cu putere, făcându-mi corpul să înceapă să danseze involuntar pe versurile melodiei.
Tresar când mă simt cuprinsă de două brațe, pe care le recunosc numaidecât. Mă întorc cu un rânjet spre acesta, lăsându-mi corpul să se miște pe ritm, alături de al său.
Îmi zâmbește provocator și își lasă mâinile să-mi exploreze trupul fără nici o rușine, în fața tuturor. Și știam că eram priviți din toate părțile, dar asta era problema cu Xander. Când eram cu el, restul lumii parcă nu mai exista. Cu el lângă mine, nu mai conta nimic. Mă simțeam de parcă dansam înconjurați de umbre. Și adoram asta!
Mi-am mușcat buza, lăsându-mi degetele să-i strângă părul în pumn, iar corpul mi s-a unduit pe versurile melodiei.
–I got my heart right here..
Xander e cel care-mi șoptește versurile și nu pot decât să-mi închid ochii, lăsându-mă moale în mâinile sale.
–I got my scars right here..
De data asta, eu sunt cea care-i rostește la ureche, stârnindu-l să mă întoarcă, lipindu-mi spatele de abdomenul său. O mână i se odihnea pe șoldul meu, în timp ce cealaltă urca cu precizie pe abdomenul meu, făcându-mă să mă înfior, ca mai apoi să se înfășoare brusc în jurul gâtului meu.
–Uh, let me see you dance,
I love to watch you dance.
Take you down another level
And get you dancing with the Devil.
Am continuat să dansăm, șoptindu-ne versurile melodiei. Mâna lui Xander îmi ținea în continuare capul dat pe spate, lipit de umărul său.
Într-un final, ne-am oprit, hotărându-ne că e timpul pentru o pauză. Și sincer, nu știu cât mai aveam să rezist cu el ispitindu-mă neîncetat.
–Mă duc să iau ceva de băut. Să nu te miști de-aici! Aprob din cap, fiind incapabilă să vorbesc și îl privesc cum dispare din raza mea vizuală.
La dracu, am mintea vraiște! Ce mi-ai făcut și de data asta, Xander Black?!
–Show-ul incendiar de mai devreme o să vă rezerve la amândoi câte un bilet în iad, cu siguranță! Vocea lui Luca reușește să mă trezească la realitate.
Îmi dau ochii peste cap și rânjesc amuzată.
–Fă pași, Luc! Încerc să-l expediez pe italian, dar normal că acesta are alte planuri.
–După tot acest spectacol erotic, tu tot mai ai de gând să-mi spui că voi doi nu sunteți împreuna?
–Da.
–Oh, haide, Starr! Se vede pe fețele voastre cum faceți dragoste din priviri!
–Poftim? Facem ce? Pufnesc amuzantă.
–Nț! Nu poți să mă fraierești și de data asta, prințeso! Ce-am văzut acolo a fost...incredibil. Felul în care tu parcă dansai în flăcările sale, în timp ce el doar savura momentul din plin. Uimitor!
–Nu mai exagera, Luca. Nu a fost chiar așa!
–Prințeso, crede-mă când îți spun că voi doi sunteți almas gemelas!
–Ok, acum chiar începi să vorbești prostii, Luca!
–O să-mi dai dreptate într-o bună zi!
–Vezi să nu! Și până la urmă, chestiile astea nu există, cel puțin nu în locul din care venim noi. Doar uită-te în jur. Suntem în Miami, în cel mai al dracului cartier. Am crescut văzând crime la tot pasul, până când noi am devenit niște criminali! Și acum chiar vrei să cred în povești de dragoste?
–Dragostea nu are legătură cu ce facem sau cu cine suntem, cara mia!
Îmi dau ochii peste cap, iritată deja de prostiile pe care le vorbește. Iar a tras prea mult pe nas!
Când mă pregăteam să-i dau o replică usturătoare, suntem întrerupți de unul dinte prietenii săi.
–Princesa! Mă salută și mă abțin să nu-mi rotesc ochii din nou.
–Jax! Îi întorc gestul și încep să-mi plimb ochii prin încăpere în momentul în care acesta se apleacă spre Luca, șoptindu-i ceva la ureche.
Pe unde naiba umblă, Xander?
–Vești proaste! Îmi întorc capul spre cei doi, privindu-i întrebătoare. Alek tocmai a aflat că ești aici împreună cu un anumit brunet, care tocmai se îndreaptă spre noi și arată de parcă e gata să dea foc orașului.
–Trebuie să plecăm! Vocea lui Xander mă face să-mi întorc capul spre el.
E furios și mai că zdrobește telefonul în mână. S-a zis cu seara mea de nebunie!
–Ce s-a întâmplat?
–Maimuțoiul de Alek vine încoace!
–Știu, Luca doar ce mi-a spus.
–Să mergem!
Nu-mi oferă alte explicații, căci mă prinde de mână, trăgându-mă după el, fără să-mi ofere răgaz să-mi iau rămas bun de la prietenul meu.
–Xander, ia-o mai încet! Încerc să-l încetinesc, dar acesta pare de neoprit.
–Taxi! Strigă și îmi mușc limba, abținându-mă să-i spun că aici nu e New York și că trucul asta nu o să meargă.
Dar îmi măresc ochii șocată când observ un taxi venind spre noi. Imposibil!
Drumul parcurs până la hotel a fost unul tăcut și nici nu mă așteptam la altceva. Știam că venirea lui Alek avea să-mi spargă bula în care mă închisesem împreună cu Xander.
–Ai de gând să spui ceva? Sparg într-un final liniștea, deoarece drumul devenea mult prea agonizant.
–Tu ai?
–Nu face asta, Xander. Îl rog. Haide să nu ne întoarcem de unde am plecat. Vreau să cred că am trecut peste faza în care tu îmi răspunzi la întrebare cu o altă întrebare.
Oftează zgomotos și își întoarce privirea spre geam.
Perfect! Când credeam că Xander o să înceteze să se mai îndepărteze de mine, el a mai construit încă un zid în jurul său și asta doar din vina mea.
Dacă nu l-aș fi provocat și dacă aș fi stat potolită de la bun început, lucrurile nu ar fi sfârșit așa. În cel mai rău caz, eu și Bree ne-am fi îmbătat atât de tare, încât el și Zayn ar fi fost nevoiți să ne ducă înapoi la hotel. Dar nu. Eu am vrut să mă joc cu focul!
Sunt luată prin surprindere când îi simt mâna așezată pe piciorul meu. Îmi întorc capul, privindu-i chipul cercetătoare. Dar nu schițează nici un gest, privind în continuare pe fereastră.
Și ce ar trebui să înțeleg din asta?