Chase P.D.V.:
"Esti sigura ca esti bine,iubito?Arati de parca mai ai putin si lesini."am oprit la semafor si i-am luat mana micuta in cea mult prea mare a mea.
Ii privesc ingrijorat fata mult mai alba ca de obicei.Trasaturile sale nu incetau sa ma impresioneze ori de cate ori ma uitam la ea.Multi ar fi impresionati de ochii de un albastru pur,insa eu sunt fascinat de absolut totul.De la acei ochi in care se oglindeste o inocenta infinita pana la buzele rozalii pe care am avut norocul sa le sarut in repetate randuri.Si pe care am de gand sa le sarut in continuare ori de cate ori vreau.
Inca nu-mi vine sa cred cat de aproape eram sa o pierd.Doar din cauza ca am fost un prost care a ramas inmarmurit cand fata de care eram indragostit de ceva timp mi-a marturisit ca si ea simte la fel.Era sa pierd singura fata de care mi-a pasat vreodata cu adevarat,excluzand-o pe Lucy.
Eram atat de convins ca Rose nu va putea simti niciodata nimic pentru mine.Mai ales ca a rezistat seductiei mele mai mult decat orice fata pe care pusesem ochii inainte.Existau momente in care ma gandeam ca ar fi mai bine sa fim doar prieteni,dar imediat cum o vedeam,gandul disparea la fel de repede pe cat aparea.
Cand mi-a spus ce simte pentru mine,am fost atat de fericit.Dar nu pentru ca in sfarsit castigasem acel joc prostesc pe care tot eu l-am inceput,ci pentru ca si ea era la fel de indragostita pe cat eram eu de ea.Insa impactul adevarului fusese atat de mare incat chiar imi pierdusem toate cuvintele.
Recunosc ca sunt destul de speriat acum.Speriat pentru ca poate isi va da seama ca nu eu sunt cel potrivit pentru ea si ca odata ce va realiza asta, va pleca.
Dupa ce mi-a marturisit ca e indragostita de mine m-am gandit chiar sa o las sa creada ca eu nu simt nimic pentru ea,ca totul a fost doar un joc stupid pe care eu il castigasem.Nu voiam sa ii fac cunostinta cu lumea mea,cu cea adevarata.Insa sunt prea egoist ca sa o las sa plece.
Mereu am fost si mereu voi fi...
Stiu ca exista riscul de a fugi in directia opusa odata ce va afla adevarul,insa sunt dispus sa mi-l asum.Chiar nu o pot pierde acum,cand relatia noastra abia incepe.As fi un prost daca as lasa-o sa fuga tocmai acum.
Mai bine renunt la tot ce reprezinta un pericol in viata mea decat sa renunt la Rose.
"Da,sunt bine.Mai avem mult?"se uita la mainile noastra impreunate.
"Nu,mai avem putin."ii spun banuitor.
Eram ferm convins ca ceva o deranja.Stiu ca inca nu are incredere in mine, asa cum as vrea sa aiba.Insa as prefera sa nu ma mai minta si sa imi spuna adevarul oricat de ingrozitor este.
Niciodata nu am fost cu o fata pentru mai mult de o noapte sau doua.Si asta,tot ce am cu Rose,este ceva nou pentru mine si stiu ca si pentru ea este la fel.Sunt destul de curios de cum vor evolua lucrurile intre noi.
In mai putin de cateva luni a reusit sa ma aiba invartit in jurul degetului sau micut.Si daca asta m-ar fi deranjat in trecut,acum,cu ea nu mai am nicio problema.
Nu ma voi schimba niciodata doar pentru ca sunt indragostit de ea,nici nu cred ca as putea sa o fac.Insa voi incerca sa devin mai bun,sa nu regrete relatia asta.
Voi deveni mai bun pentru ea...
Sper ca tot ce am planuit in seara asta sa o faca sa ne acorde o sansa.Si daca nu va fi asa nu voi renunta pana nu imi va da una.Voi insista pana cand se va satura de mine si nu va mai avea ce sa faca.
Da,atat de disperat sunt.
"Am ajuns!"ii spun dupa ce opresc motorul masinii.
"La plaja?"ma intreaba ea confuza si eu zambesc in schimb.
"Da.M-am gandit ca iti va placea aici.Nu pari genul de fata care s-ar duce la un restaurant de fite."
Dupa ce ii deschid usa de la masina o iau de mana.Ne indreptam spre locul in care aveam totul aranjat.Speram ca lui Rose sa-i placa tot ce am pregatit.
E prima data cand organizez o intalnire si nu sunt sigur ca am facut o treaba buna.
Doamne,am inceput sa sun ca o fata.
Desi in mintea mea eram deja impreuna inca de cand ea mi-a marturisit ca este indragostita de mine.Stiam ca va trebui sa fac acest lucru oficial.Si nu numai pentru ca Rose vrea asta,ci pentru ca si eu vreau.
Vreau ca toata lumea sa stie ca Ea este a mea.
"Chase,tu ai pregatit toate astea?"ma intreaba cand vede patura,lumanarile si cosul de picnic.
"Mai mult sau mai putin,da."ii spun jumatate de adevar.
Adevarul era ca toata mancarea a fost facuta de bucatarul de acasa,insa ea nu trebuie sa stie asta.Oricum eu am aranjat totul.
"Nu-mi vine sa cred!D-dar cum,c-cand?"suna atat de emotionata.
O,Doamne daca incepe sa planga nu voi mai face ceva de genul asta niciodata!
"Am avut timp.Stiam ca planuiesti ceva pentru Lucy si Dean si ca probabil ii vei aduce impreuna.Asa ca m-am gandit sa se formeze doua cupluri in seara asta."ii zambesc putin si o trag spre patura.
"Nu pot sa cred."se uita in jur la lumanarile de pe nisip si isi asaza mana pe gura.
"Nu e mare lucru,crede-ma.Te rog doar sa nu plangi."ii soptesc si o trag spre mine.
"E cam greu in momente ca astea."
Isi inchide ochii pentru cateva secunde si deja imi era dor de seninatatea lor.
Ii asez capul pe pieptul meu.O sarut pe crestet,iar apoi ii prind fata in mainile mele obligand-o sa se uite in ochii mei.
"Nu plange.Nu asta e reactia pe care o voiam de la tine."o sarut repede pe buze.
Si la acest gest micut,obrajii incep sa ii capete o culoare rosiatica.Iubesc felul in care reactioneaza corpul ei ori de cate ori sunt prin preajma.Pana si la cea mai inocenta atingere incepe sa ii tremure subtil.
"Nu stiu la ce fel de reactie te asteptai,dar ar trebui sa te multumesti si cu asta."ochii ii sclipeau din cauza lacrimilor ce amenintau sa iasa.
"Un sarut ar fi fost mai bun."ii zic inainte sa imi zdrobesc buzele de ale ei.
Se pare ca nu se astepta la asta,tipatul infundat fiind dovada.
Imi strecor bratul dupa talia sa,inconjurandu-i-o si tragand-o atat de aproape incat corpul sau micut sa fie lipit de al meu.Imi pun mana pe obrazul sau si apoi o mut dupa ceafa pentru a avea mai mult acces.Imi puneam toata nevoie si dorinta mea in acel sarut care devenea mai senzual din secunda in secunda.
Ma opresc exact inainte sa fac ceva necugetat.De fiecare data cand saruturile noastre devin mai pasionale imi vine destul de greu sa nu mut totul la un alt nivel.Nivel pentru care Rose nu era pregatita inca.
Desi imi este destul de greu sa ma controlez si sa opresc totul,mai ales cand vad cat de inocenta e,o respect prea mult pentru a ii face una ca asta.Am avut si inca voi avea parte de multe dusuri reci la ore tarzi.
"Acum esti mai bine?"o intreb cand stiu ca vocea nu imi va da de gol dorinta.
Incuviinteaza din cap fara sa spuna nimic.Privirea ii era fixata pe sandalele sale.De fiecare data cand evita sa se uite la mine inseamna ca e mult prea rusinata.
Buzele mi se curbeaza intr-un zambet si hotarasc sa nu o tachinez.
Deschid cosul de picnic si scot farfuriile si mancarea.
"Sper ca iti plac pastele."ii soptesc la ureche.
Ii mangai fata cu petalele trandafirului rosu si imi continui drumul pana la buzele sale.In tot acest timp sunt atent la expresia sa care trece de la mirata la fericita in doar cateva secunde.O sarut in coltul gurii rapid pentru a nu da curs unui alt sarut pasional.Las trandafirul langa ea si apoi asez mancarea in farfurii.
Dupa cateva momente Rose se intoarce cu fata la mine,schitand un zambet timid.Ochii sai sclipeau,dar de data asta nu din cauza lacrimilor.Un alt lucru ii faceau sa fie atat de plini de viata si ma enerva la culme pentru ca nu imi dadeam seama ce.
"Tu ai gatit?"ma intreaba la fel de timid precum zambetul sau.
Zambesc putin,dar nu ii raspund.Ii intind farfuria si ii fac semn sa inceapa sa manance.
Nu cred ca am mai vazut vreodata o fata atat de pura ca ea.Nici macar nu stiu cum am reusit sa ma indragostesc de ea.Pana acum ma atrageau doar fetele cu o personalitate puternica si care erau dispuse sa faca orice pentru mine.
In schimb ea...este atat de usor de influentat si in acelasi timp nu va face nimic din ce vreau eu sa faca.Asta mi-a demonstrat-o in seara petrecerii.Am incercat sa o sarut si ea s-a ferit de parca as fi posesorul unei boli contagioase.
Cand ma gandesc la jegul care a indraznit sa puna mana pe ea in acea seara,sangele inca incepe sa-mi fiarba in vene.Sau cand l-a lovit pe Hank cu bata aceea doar ca sa o salveze pe Lucy,a demosntrat cat de curajoasa e si cat de mult tine la persoanele apropiate.Desi nu o cunostea pe Lucy de foarte mult timp a fost dispusa sa riste pentru ea.
Drake a avut destul de mult tupeu sa se apropie de ea atat de mult,cand l-am avertizat sa nu o faca.Sa nu se apropie nici de ea si nici de Lucy.Acum ca avertismentul meu i-a intrat in cap nu trebuie sa imi mai fac griji in privinta lui.
Ii urmaresc fiecare miscare.Instinctul meu animalic ma imbina la lucruri necugetate cand ii aud gemetele de placere.Desi ma bucura faptul ca ii place mancarea,as prefera sa nu mai scoata asemenea sunete.Mai ales ca auto-controlul meu se afla la limita.
Ma misc inconfortabil si adopt o pozitie care sa imi ascunda problema.Ma frustreaza faptul ca nu o pot avea asa cum vreau eu.Si cel mai mult ma innebuneste ideea ca Ea nu da niciun semn cum ca as afecta-o in sensul ala.
"A fost delicios!"suspina satisfacuta."Daca tu ai gatit,felicitarile mele.Daca nu,felicitari celui sau celei care a facut-o."ma priveste amuzata si imi arunca un zambet rautacios.
Avea putin sos de la paste pe buza inferioara si ce n-as da sa il sterg intr-un mod nu prea inocent.Dar nu pot face asta acum.Va trebui sa o fac mai intai sa aiba incredere deplina in mine si sa vada ca intr-adevar tin la ea.
O iubesti?
Intrebarea asta mi-o repet mereu si niciodata nu gasesc un raspuns.Nu stiu daca o fac si nu stiu daca o voi face vreodata.Dar tin mult la ea,destul de mult incat sa incerc sa devin mai bun pentru ea.Cred ca asta este destul de aproape de a iubi.
Multi mi-au spus ca sunt incapabil de astfel de sentimente,incluzandu-mi parintii.Pana acum nu ma deranja deloc,chiar ma simteam superior pentru asta.Pentru ca nu pot fi manipulat de astfel de sentimente.Insa acum nu mai sunt atat de sigur ca sunt inapt pentru asa ceva.
"Ma bucur ca ti-a placut."spun fara sa imi iau ochii de la sosul de pe buza sa."A-ai putin sos pe buza."zic incercand sa ma calmez.
"Oh!S-scuze!"observ cum obrajii incep sa i se inroseasca.
Daca nu eram asa de prins in a imi mentine controlul a-si fi tachinat-o pentru asta.
Isi linge buza de jos si apoi si-o musca in cel mai nevinovat mod posibil.Dar capul meu se gandeste numai la cat de erotic a fost gestul.
Un marait gutural imi scapa fara sa vreau si incerc sa-l maschez prin a tusi.
Este prima data cand incerc sa nu ma pierd.Sa nu ma las prada instictului.Insa e al dracului de greu.Aproape la fel de greu ca mersul pe sarma.Daca nu iti menti echilibrul,in orice parte te-ai lasa vei cadea in gol.
"Desert?"o intreb printre dinti.
Sper sa se termine in curand tortura asta!
"Sigur."imi zambeste.
"Si,ai de gand sa-mi spui ce te-a suparat atat de tare?"o intreb incercand sa fac conversatie.
"Sa ma supere?"o cuta ii apare intre sprancene.
"Cand ai iesit din casa aratai de parca vazusei o fantoma."o explic.
Rezist tentatiei de a ma da mai aproape de ea.
"S-sa zicem ca am auzit ceva ce nu ar fi trebuit sa aud.Iar acum nu stiu ce sa mai cred.Asta e chiar foarte bun."spune dupa ce gusta din prajitura cu ciocolata.
"Orice ar fi nu cred ca este atat de grav."incerc sa o linistesc.
Ma deranjeaza mai mult decat vreau sa arat faptul ca nu vrea sa imi spuna.Vreau sa fie deschisa si sa nu se mai inchida in ea.Vreau sa aiba incredere in mine.
E doar vina ta.Este defensiva pentru ca incearca sa se protejeze.Doar pentru ca i-ai marturisit ca esti indragostit de ea nu inseamna ca vei fi asa pana la sfarsit.Stie ca odata si-odata o vei parasi asa cum faci cu celelalte.Este in natura ta de player.Este desteapta si stie ca te vei plictisi de ea.Nu e vina ei ca incearca sa mai diminueze raul iminent.Daca ai fi mai atent la detalii ai observa ca in ochii ei se afla o urma de tristete.Probabil ca ceva s-a intamplat,dar tu esti prea prins in 'a o face a ta'.
Uram cand vocea constiintei mele ma aducea cu picioarele pe pamant.
Are dreptate!Nu sunt sigur ca nu ii voi face lui Rose ce le-am facut si celorlalte.Poate ca dupa ce o voi avea in felul in care o vreau,ma voi plictisi.Voi obtine ceea ce vreau,iar apoi nu ma va mai atrage.
Oare voi fi in stare sa fac asta?Sa ii frang inima de parca nu ar fi nimic?
Voi fi in stare sa o mai privesc in ochi dupa?
Imi scutur capul pentru a scapa de acele ganduri.Trebuie sa traiesc in prezent si sa nu ma mai gandesc la viitor.
"Si...parintii tai?Tocmai am realizat ca nu stiu nimic despre familia ta."o intreb,incercand sa aflu declansatorul acelei tristete din ochii sai pe care nu am vazut-o pana acum.
Vad cum fata ei se schimba si cum se opreste din mancat.Acea scanteie de tristete se transformase intr-o flacara doar din vina mea.
Esti un prost!
Spune-mi ceva ce nu stiu!
"P-pai...E-eu...adica e-ei..."se straduia sa formeze un raspuns."Nu stiu daca stii,dar mama mea a murit cand eram mai mica."spune totul dintr-o singura suflare.
Se forta sa imi spuna adevarul,desi o durea.
Chiar sunt un prost!
"Hei,hei!"imi las farfuria jos si o iau de mana."Nu trebuie sa imi spui acum.Altfata o poti face.Cand vei fi pregatita."o incurajez si ii sarut mana.
Expresia ei devini usurata imediat cum acele cuvinte mi-au parasit gura.Da din cap si simt cum se detensioneaza.
Daca stiam ca e chiar atat de grav,imi tineam gura inchisa.
"M-multumesc."ma priveste in ochi.
De ce trebuie sa fie mereu atat de draguta?!
"Nu trebuie sa imi multumesti.Ar fi trebuit sa ma gandesc inainte sa vorbesc."
Stam cateva minute doar uitandu-ne unul la altul.Privindu-ne in ochi de parca nimic in jurul nostru nu ar mai exista.De parca noi doi eram singurii oameni de pe planeta.
Si atunci o intreb...
"Rose,vrei sa fii iubita mea?"
Fusese mai greu decat mi-am imaginat.Simteam ritmul inimii crescand.Aveam emotii.
Pentru prima data chiar aveam emotii in preajma unei fete.
Incredibil!
Mi se parea ca timpul se oprise in loc si ca Rose nu va mai raspunde niciodata.Ma simteam ca pe ghimpi si nu era un sentiment placut.O privesc fix in ochi.Voiam sa vad acolo un raspuns.Ceva care sa imi dea de inteles ca va accepta.Dar nu vedeam nimic.Erau inexpresivi,cum sunt ai mei aproape in fiecare minut al zilei.
Cand a devenit atat de buna la asta?
Se pare ca ai fost un profesor bun...
As spune ca prea bun.
Imi musc interiorul obrajilor.Era un obicei pe care l-am deprins inca de cand eram mic.Cand asteptam ca parintii mei sa vina acasa de Craciun sau de ziua mea si nicodata nu ajungeau la timp sau nu o faceau deloc.Se multumeau sa imi trimita o felicitare si nenumarate cadouri.Niciodata nu se deranjau sa ma sune.
"DA!"rosteste deodata si imi sare in brate.
O strang cat de tare pot si o sarut pe par.
Pfiu!Pentru un moment am crezut ca ma va respinge.
"Cred ca au fost cele mai stresante momente din viata mea."ii soptesc,luandu-i fata in maini si sarutand-o apasat.
Mi-am pus toata nevoia in acel sarut care a fost intrerupt de umezeala pe care o simteam pe maini.
"Hei,de ce plangi?Iubito,ce ai?"o intreb ingrijorat.
"Nu stiu!"spune ea razand si stregandu-si cele cateva lacrimi.
Zambesc si eu si o trag inapoi in bratele mele.
Unde ii era locul.
Unde ii va fi mereu locul.
.
.
.
"La inceput mi-ai spus ca imi vei da masca jos,orice ar fi insemnat asta.Si am realizat ca aveai dreptate.Chiar ma ascundeam in spatele unei fatade.Eram eu,insa tot ce lasam sa para era doar o parte din mine.Acum vreau sa las la suprafata si cealalta parte."imi spune ea fericita.
O privesc suspicios si dau din cap precaut.
Oare ce pune la cale?
"Mereu mi-am dorit sa fac ceva periculos.Ceva care sa imi ofere adrenalina.Cand m-ai pus sa sar de la ferestra,m-am simtit atat de libera.De parca eram o pasare.Vreau sa mai simt ceva de genul ala inca o data."ii era teama simteam asta si o vedeam,insa era prea bine mascata de entuzismul sau contagios.
"Si ce propui sa facem?"o intreb serios ridicand o spranceana.
"Nu stiu.Ma gandeam ca ai tu vreo idee.Pana la urma tu esti expertul in chestii periculoase."puse accentul pe ultimele cuvinte.
"Ok.Sa spunem ca am cateva idei.Ce-mi iese la afacerea asta?"o privesc rautacios si provocator.
"Promisiunea ca voi plati pentru toate zgarieturile de pe masina."zambeste inocent.
Ma incrunt.
Stiam eu ca nu trebuia sa o las sa conduca.
"Nu,nu imi convine.Trebuie sa oferi ceva mai interesant.Si,pana la urma de unde ai invatat sa conduci?" o intreb.
Imi venea sa o faca sa realizeze cat de inconstienta a fost sa se urce la volan fara un permis de conducere.Cat de mult m-a enervat ca si-a pus viata in pericol.Dar nu voiam sa stric momentul asta.Voi avea timp sa o fac si mai tarziu.
"Fetele ma puneau mereu sa le iau de la petreceri cand erau prea ametite de bautura ca sa mai deosebeasca volanul de o perna."imi raspunde cu un fel de nostalgie in voce.
"Cum?!"am intrebat mai tare decat intentionam."Sa nu mai faci asa ceva niciodata!Intelegi?"accentuez fiecare cuvant privind-o in ochi.
Inghite in sec si da din cap in semn de incuviintare.
"Bun."o sarut apasat sa vada cat de serios eram.
"Om al pesterilor!"o aud bolborosind si nu ma pot abtine sa nu zambesc.
Deschid usa masinii si o las sa intre inauntru.Apoi imi ocup locul in spatele volanului.
"Deci,ce imi oferi ca sa iti indeplinesc dorinta?"o intreb incercand sa imi ascund zambetul.
"Un pumn in fata!"murmura pentru ea,dar si de data asta o aud.
Imi musc buza pentru a nu izbucni in ras.
"Atunci iti spun eu ce vreau."
"Ok.Orice in afara de lucruri de natura...sexuala."ultimul cuvant il spune in soapta.
Desi nu ii puteam vedea fata pentru ca avea capul intors spre geam.Stiam ca se inrosise.Inca avea in mana trandafirul pe care il dadusem.
"Si eu care voiam sa ne distram putin in masina."o tachinez,stiind ca asta o va face sa roseasca si mai tare.
"O,Doamne!Ce am facut sa merit asta?"intreaba destul de dramatic.
Ultimul lucru care se mai aude sunt hohotele mele de ras.
.
.
.
"Ce cautam aici?"intreaba alarmata.
"Linisteste-te,nu vei patini nimic.Esti cu mine."o calmez,strangandu-i mana mai tare.
"O-ok."ighite in sec si nu mai zice nimic.
Oamenii care treceau pe langa mine ma salutau,iar eu dadeam doar din cap.Cativa se uitau prea insistent la Rose si deja simteam cum mai aveam putin si explodez.
Nimeni nu are voie sa se uite la ce imi apartine!
"Kingston!Rose,hei!"aud vocea enervanta a nimanui altul decat Drake.
"Delano!Se pare ca nu mi-ai ascultat sfaturile."vorbesc apasat pentru a ii da de inteles ca ma calca pe nervi.
"Ai spus sa nu ma mai duc dupa ea.Nu ai mentionat ca nu o pot saluta cand ne intalnim din coincidenta."imi zambeste invingator,neluandu-si ochii de pe iubita MEA.
"Inapoi,Delano!Nu vrei sa ma ai drept dusman.Atat iti spun."ii ascund trupul micut in spatele meu.
Sunt convins ca exagerez,dar cand vine vorba de ea si siguranta ei nu ma pot abtine.
"Calmeaza-te,Kingston.Voiam doar sa o salut pe Rose,pana la urma suntem prieteni.Nu,frumoaso?"
Stia ca asta ma enerveaza si mai tare.O facea intentionat.Voia sa imi pierd controlul pentru ca Rose sa se sperie si sa fuga.
"Am spus.Inapoi!"marai destul de tare.
Simt cativa ochi curiosi urmarindu-mi fiecare miscare,dar nu ma deranjeaza.Eram obisnuit cu toata aceasta supaveghere.Pana la urma eram ceva ce toti cei de aici isi doreau sa fie.
"Ok.Ok.Incearca sa te abti.Doar nu vrei sa o speri pe Rose,nu?"
Ii placea cand ma vedea asa.Sti ca Rose si sora mea sunt un subiect delicat pentru mine si il exploata.Nu stiu pentru ce,dar o facea.Nu stiam care e planul lui,dar am de gand sa-l aflu si sa il fac sa regrete totul.
In curand.
"Chase,lasa-l.Hai sa plecam,te rog."ii simt mana micuta pe umarul meu si ma relaxez putin.
Ii prind mana in a mea si cu o ultima privire amenintatoare spre Drake.Plecam.
Ajunsi in fata garajului,imi folosesc cheile pentru a il deschide.
"Cand am spus adrenalina nu ma refeream la cursele de masini.Am mai facut asta o data,iti amintesti?"ma intreaba acuzatoare.
Nu a fost vina mea ca ele s-au hotarat sa fie niste rebele si sa vina pana aici.
"Da,imi amintesc.Si nu te mai uita asa la mine ca nu a fost vina mea pentru ce s-a intampla atunci.V-am spus precis sa nu iesiti din casa.Si voi ce ati facut?"ridic o spranceana provocand-o sa ma sfideze.
Isi inghite cuvinte si imi arunca o privire urata.
Ea nu stia ca semana cu o pisica fara gheare.
"Nu vom participa la o cursa de masini."
"Atunci?"intreaba curioasa.
"Vei vedea."
"Esti destul de misterios de la un timp."spune pe un ton intepat.
"Asa am fost mereu.Doar ca tu ai avut grija sa alungi misterul."flirtez cu ea.
Se uita din nou la sandalele sale,fara sa mai spuna ceva.
Normal ca va rosi si din asta!
"Ma intreb daca Dean mai e in viata!"
"Ma intreb daca au descoperit usa din spate."
"Vom afla cand ne vom duce acasa..."inchid portiera.
Calc pedala de acceleratie.
"Ce a fost in capul meu?!"
Zambesc.
****
CAPITOL NOUU!!
Cui i-a fost dor de Chase?Dar de Rose?De mine?:))
Ok.
Mai sunt cateva capitole.Nu-mi vine sa cred ca voi termina prima mea carte!Doamne,sunt atat de mandra!:))
Va multumesc pentru lecturi,voturi si comentarii!Nu-mi vine sa cred ca am ajuns pana aici si ca atata lume imi citeste cartea.
O sa incep sa plang
ok
xoxo