În ce situație m-am băgat?!
★
–Starr! Observ îngrijorarea de pe chipul lui Xander și fără să mai aștept vreo secundă, pornesc cu pași grăbiți spre el, aruncându-mă în brațele sale.
Îl strâng cu ardoare, fără să-mi pese că acum o oră ne-am certat și ne-am aruncat cuvinte pline de venin. Tot ce aveam nevoie erau câteva momente de liniște și pace. Iar brațele sale făceau ca totul să dispară.
–Ce ți-a făcut? Mârâie printre dinți, uitându-se la rănile mele.
–Nu-ți face griji, sunt bine.
–Nu ești deloc bine! Uită-te la tine!
–Xander, serios, sunt bine. Acum sunt bine. Șoptesc, afundându-mi fața în pieptul său.
–Îmi pare rău pentru ce am spus mai devreme!
Simțeam regretul din privirea sa ca un junghi în inimă. Nu voiam să creadă că e vinovat în vreun fel de cele întâmplate. Erau problemele mele și el nu avea de-a face cu nimic din toate astea.
–Nu, mie îmi pare rău! Tu ai încercat să mă ajuți iar eu m-am comportat ca o nemernică în schimb.
–Xander! Îl aud pe Klaus vorbind și îmi las privirea curioasă să-l examineze.
Nu arăta deloc cum mă așteptam. Îmi imaginam un bărbat gras, chel și cu mustață. Genul de mafiot pe care îl vezi în filme. Pe când el era total opusul a ceea ce credeam. Avea părul brunet, ce stătea răvășit pe spate. Nu era deloc gras, dimpotrivă, mușchii îi ieșeau în evidență prin cămașa neagră pe care o purta. Poseda niște ochii albaștri pătrunzători, ce îmi dădeau fiori. Arăta bine, chiar foarte bine pentru un gangster și semăna puțin cu brunetul de lângă mine. Doar că rânjetul de pe buzele sale mă făcea să-l privesc sceptică. Nu îmi inspira încredere.
Un mârâit monstruos mă face să-mi întorc speriată privirea spre cel de lângă mine. Își trece degetul peste buza mea rănită și tresar din cauza durerii, moment în care flacăra din ochii săi se aprinde.
Nu e supărat. Nu, a trecut de mult de nivelul asta. E mânios și știu că Alek nu o să iasă doar puțin șifonat. Xander fierbea în spatele meu. Simțeam cum bestia își dorea să fie descătușată și să-i sfâșie pe toți în bucăți. Iar, faptul că nu spunea nimic era de rău. A ținut prea multe în el în ultimul timp. Voia să se răzbune, își dorea asta. Fiecare celulă din corpul său își dorea asta și nu înțelegeam ce îl oprea.
Scrâșnește din dinți și ieșindu-și din minți se desprinde de mine, mergând repezit spre Alek. Încerc să mă prind de hainele sale, dar e mult prea puternic.
–Xander!
Klaus e cel care strigă la acesta, încercând să-l oprească, dar nu ascultă, în următoarea secundă, pumnul său lovindu-l brutal pe Alek. Și nu doar odată. Îl lovește încontinuu, de nenumărate ori, fără milă sau remușcări. Era pentru prima dată când cunoșteam această latură a sa, când îl vedeam dezlănțuindu-se cu adevărat.
L-am numit bestie și demon, iar acum, înțelegeam de ce. Era nemilos, înspăimântător de privit. Aplica cu precizie lovitură, după lovitură. De data aceasta, demonii săi câștigaseră lupta, punând stăpânire.
–Xander, controlează-te! Urlă Klaus furios.
Bree mă trage în brațele sale, privindu-mă îngrijorată.
–Ești plină de sânge! Constată stupefiantă.
–E în regulă, nu e numai al meu. Încerc să o liniștesc, dar fără să-mi iau ochii de la scena din fața mea.
Ceilalți încercau să-i despartă pe cei doi, doar că n-au nici o șansă să-l scoată din ghearele bestiei.
–Xander, te rog oprește-te!
Eram înspăimântată. Gândul că l-ar putea ucide pe Alek îmi făcea picioarele să mi se înmoaie. Privirea îmi fuge spre camera de luat vederi și eram sigură că ne urmărea. Dar mai știam și că nemernicul nu avea să facă nimic până când nu-l vedea pe Alek că reacționa. Nu conta cine era sau ce însemna Alek pentru el, atâta vreme cât acesta nu arăta dovadă de putere, îl lăsa să moară.
–Xander! De data asta Zayn era cel care strigă, încercând să-i despartă.
–Înapoi! Mă descurc!
–Xander, te rog, oprește-te! Strig disperată.
Alek reușește să scape de sub Xander într-un final și chiar să-l lovească înapoi de câteva ori, dar nu era suficient de puternic încât să-i facă față brunetului. Era mult mai slab și scund. În plus, Xander era condus de o furie pură, pe care nimeni nu putea să o înțeleagă.
–Nu vrei să faci asta, Xander, crede-mă! Nu aici, nu acum și nu în fața ei! Îi spune Zayn, privindu-l serios.
Xander se oprește, lăsând corpul inert a lui Alek pe ciment. Observ sângele de pe pumnii acestuia, dar el nu pare să dea prea multă importanță.
–Ești nebun, băiete? Vrei să pornești un război? Se apropie Klaus, luându-l la rost.
–Idiotul asta e cel care a pornit războiul în momentul în care și-a pus labele jegose pe Lucy, iar acum pe ea! Se răstește Xander, venind spre noi, în timp ce Zayn îl ajuta pe Alek să se ridice.
–Atunci, ești pregătit să duci la bun sfârșit un război? Până la urmă, ea, e una de-a lor!
–Nu sunt de-a lor! Mă desprind din brațele prietenei mele, înaintând în față cu un curaj nebunesc.
Eram privită din toate părțile, eram conștientă de asta, inclusiv de fostul meu "șef", care acum cu siguranță se amuza pe seama mea. Nemernicul a știut să creeze numai haos!
–Scuză-mă?
–M-ai auzit! Doar pentru că m-am născut aici, nu înseamnă că sunt una de-a lor.
–Nu ești tu cea care a făcut parte din banda lor? Cea care a vândut pentru ei? Cea care a ucis pentru ei? Și cea care a fost închisă pentru ei?
–Până la urmă cine te crezi ca să mă critici? Nu te-am rugat să vii să mă salvezi și dacă nu ai observat, m-am descurcat foarte bine de una singură! Mă răstesc, ieșindu-mi din sărite, acesta privindu-mă surprins, de fapt, cu toții mă priveau uluiți.
–Știi măcar cu cine vorbești, fetițo? Întreabă în batjocoră.
–Dacă ai impresia că o să tremur la vederea ta, te înșeli amarnic, Klaus.
Răspund, sfidându-l în continuare.
Bărbatul din fața mea chiar semăna cu Xander. Amândoi erau mult prea aroganți pentru binele lor.
–Hm! Ești curajoasă...poate prea curajoasă, dar îmi place! Mărturisește rânjind, în timp ce mă privește curios, de parcă aș fi un afurisit de exponat de la muzeu. O să mă ocup de tine mai târziu, acum am altă problemă de rezolvat. Mă anunță și își întoarce privirea spre Alek.
Ce dracu se petrece? Și tipul asta tocmai m-a numit o "problemă"?
–Spune-i șefului tău că de-acum, ea e sub protecția noastră. În caz că nu-ți dorești să stârnești un conflict, o să stai departe de ea.
Poftim? Sper că e o glumă proastă!
–Să nu crezi că am terminat cu tine! Îl amenință Xander, privindu-l cu scârbă și venin.
–Te-am avertizat, Alek, răzbunarea va fi cea care-ți va aduce sfârșitul.
Mă apropii de el, punând puțină distanță între mine și ceilalți.
–Crezi că am făcut toate astea din cauza unei răzbunări? Mă întreabă sarcastic și scuipă sângele pe joc. Te vrea înapoi și nu se va opri până când nu te va avea!
–E mult prea târziu pentru asta, Alek.
–Tu, Starr, tu tocmai ai semnat alt pact cu un nou diavolul. Doar nu crezi că Xander te va iubi vreodată? Fii serioasă! Cu toții se vor folosi de tine până când te vor distruge și apoi te vor abandona. Să nu ai încredere în nici unul dintre ei, pentru că ei sunt cei care te vor distruge, mai ales el. Șoptește și ceva din privirea lui îmi dădea fiori.
–Cum să am încredere în ce spui, când tu doar ce mi-ai dovedit încă odată că ai rămas același șarpe plin de venin?
Sătulă de minciunile sale, mă întorc pe călcâie, pornind spre ceilalți. Bree îmi întinde un șervețel ca să mă șterg și acum realizez de ce mă privea așa mai devreme. Sunt plină de sânge. La naiba!
–Ești bine? Mă întreabă Xander și aprob din cap. I-ai cotonogit destul de bine gorilele! Spune amuzat.
Știam ce încerca să facă. Voia să mă facă să mă simt mai bine, dar nu cred că asta era posibil acum.
–Îmi pare rău că a trebuit să-ți chemi șeful ca să mă scoată din belele. Mărturisesc stânjenită, în timp ce îl urmez.
–Era deja aici, nu-ți face griji pentru el. Ce voia să-ți facă Alek? Întreabă, privindu-mă serios.
Oftez zgomotos, evitându-i privirea. Nici nu mi-am dat seama că noi ne aflam deja în fața hotelului, singuri.
–Starr! Mă mustrează Xander când vede că nu am de gând să-i răspund.
–Voia să mă ducă înapoi. Cu sau fără acordul meu.
Nu aveam de gând să-i ofer mai multe detalii sau să menționez despre o anumită conversație telefonică cu vechiul meu șef. Erau problemele mele și nu-l voiam și pe el implicat în asta.
–Nemernicul! Afirmă nervos, lovind cu pumnul peretele de lângă noi.
Observ privirile curioase din jurul nostru și zâmbesc strâmb.
–Hei, sunt bine acum, nu? Încerc să-l liniștesc. Doar sunt sub protecția lui Voldemort! Afirm sarcastică. Apropo, trebuie să vorbim despre asta.
–Nu e nimic de vorbit, Starr.
–Doar nu ești serios? Mă încrunt furioasă, punându-mi mâinile în sân.
–Arăt de parcă aș glumi?
–Xander! Îl apostrofez înverșunată.
–Până nu termin cu nemernicul ăla, tu rămâi sub protecția noastră. Subiect încheiat! Mi-o taie și îmi cobor privirea în pământ.
–Uite, Xander, nu îmi place să te mint, dar nu sunt sigură că vreau să mă întorc în New York, cel puțin nu pentru o vreme. Șoptesc ultima parte și îl observ cum se înroșește din cauza furiei.
–Nu!
–Poftim?
–Nu! Nu o să permit una ca asta!
–Nu e decizia ta.
–Tu chiar vrei să rămâi aici? Din cauza orașului asta ai plecat de la bun început! Urlă nervos, în timp ce-mi închid ochii încercând să rămân calmă. Te cunosc, Starr... Dacă nu-mi spui ce se petrece, nu pot să te ajut.
–Nu am nevoie de ajutor, Xander. Mintea mea e un dezastru. Am nevoie de timp să o repar.
–Oh, da? Spoiler alert: timpul nu vindecă! Doar îți creează iluzia că o face. Te vei izola de ceilalți, crezând că asta te va ajuta, dar durerea va rămâne, împreună cu toți demonii tăi. Și într-un final, te vor măcina atât de tare, încât vei ajunge să te arunci de pe clădirea aia până la urmă! Urlă exasperat și nici nu am realizat când lacrimile au început să-mi curgă neîncetat pe obraji.
–Ești crud..
–Da, sunt crud! Sunt multe lucruri, dar, mai presus de toate, sunt egoist! Sunt egoist pentru că nu vreau să te pierd!
Îl privesc șocată, neștiind ce să-i răspund. Așa că fac primul lucru care-mi trece prin cap și totodată la care mă pricep cel mai bine:
—fug.
Nu era prima oară când îmi spunea că ține la mine, dar de data aceasta s-a simțit diferit.
O parte din mine știa că încă se gândea la Lucy și știam că dacă am să-i spun vreodată ce simt pentru el, o să-l pierd. Nu voiam să-l pierd și totuși nu îmi doream nici să mă întorc în New York.
În ce situație m-am băgat?!