A trecut o săptămână de când eu și Luke suntem oficial împreună. Timpul a trecut repede. Nimeni în afară de Marco, Matilda și Derek nu știe de relația noastră. Am decis să o păstrăm secretă până împlinesc optsprezece ani. Acum câteva zile a plecat și familia acestuia. Părinții lui au fost foarte dezamăgiți de alegerea lui Luke. Au arătat asta de câte ori aveau ocazia. Dar nimeni nu le acorda importanță. În schimb, Matilda, și-a petrecut tot timpul râzând de el. Pentru că lui i se părea atât de greșită relația dintre ea și iubitul ei, iar acum a ajuns să aibă una cu o fată de șaisprezece ani.
Abia acum două zile a venit Amanda să-și ia lucrurile. Nu a zăbovit prea mult pentru că deja i le împachetasem. Mi-a aruncat numai priviri urâte, pline de venin, de câte ori mă privea. M-a deranjat puțin faptul că a vrut să vorbească cu Luke în privat. Însă, după expresia pe care a avut-o când discuția lor s-a terminat, mi-am dat seama că nu a ieșit cum a vrut. Părea rănită. La început m-a cuprins un sentiment de tristețe. Dar dacă nu era ea, eram eu. Eu eram cea rănită.
Ușa dormitorului se deschide, iar zgomotul produs mă scoate total din gânduri. Luke își plimbă privirea prin cameră până mă zărește. Îmi las cartea să cadă din mâinile mele și mă ridic de pe parchetul solid.
- Ce citești acolo? Mă întreabă în timp ce apucă cartea de pe jos.
- Nu știu. Am găsit-o prin casă și am vrut să-mi ocup timpul cu ceva.
Am citit doar trei pagini din ea și nu am înțeles nimic, fiind prea preocupată să mă gândesc la viața mea acum.
- În regulă. Am venit să te chem la masă.
Stomacul mi se întoarce pe dos când mă gândesc la mâncare. Nu pot mânca nimic.
- Nu îmi e foame.
- Nu vreau să par cicălitor, dar trebuie să mănânci pentru binele tău.
- Știu, dar nu pot să mănânc. Mă vait eu.
- Bine.
Pleacă din cameră. Cu siguranță nu îi convine. Dar nici mie nu îmi convine să mă îndoape cu mâncare. Chiar dacă corpul meu are nevoie de kilograme în plus. Oftez și ies din cameră în căutarea lui Luke. Când cobor scările, îl zăresc pe canapea. Mă așez lângă el, dar acesta nu îmi dă importanță.
- Ești supărat?
- Nu.
Spune sec în timp ce trimite un mesaj. Am impulsul de a-l întreba cu cine vorbește, dar mă abțin. Sigur e cineva de la serviciu. Îi iau telefonul din față și îl arunc pe cealaltă parte a canapelei. Mă urc în poala lui, înconjurându-l cu picioarele. Vreau să îl sărut, dar se ferește înainte ca eu să îi pot atinge buzele. Mă încrunt.
- Nu primești nimic până nu mănânci. Îmi spune, iar eu îmi dau ochii peste cap.
- Nu ești serios.
Mâinile sale se pun pe ele talia mea și mă trage pe cealaltă parte a canapelei. Mă bosumflu, ofticată. Îl privesc cum își ia indiferent telefonul. Nu poate să mă refuze doar pentru că nu mănânc.
- Bine. Și eu pot să te ignor pe tine.
Îmi încrucișez mâinile, îmbufnată. Nu pare afectat de cuvintele mele. Nici nu pare că m-a auzit. E prea preocupat să tasteze pe telefon. Îmi las capul pe spatele canapelei și, cu coada ochiului, mă uit la ecranul telefonului.
- Cu cine vorbești? Nu mă pot abține să nu întreb.
- Parcă mă ignorai.
- Nu pot să te ignor. Vorbește cu mine.
- Vorbesc.
- Nu așa. Nu ai niciun motiv să fii supărat pe mine.
- Cum spui tu, iubito.
Îmi iau din nou telefonul din mână, captându-i atenția. Închid telefonul și îl las pe măsuța mică de lângă noi. Mă așez peste el și îi prin fața între palmele mele.
- Pot să te sărut?
- Mă întrebi?
- Parțial. Nu accept refuzuri.
Surâde, lăsându-și capul pe spate. Îmi prinde bărbia și mă trage mai aproape de el. Își presează buzele peste ale mele cast și scurt.
- Desigur că nu accepți.
Mă sărută din nou. De data asta nu mai are intenția să îl despartă atât de repede. Îmi mișc gura peste a lui, așteptând să facă la fel. Un mârâit îi scapă în timpul sărutului nostru. Mă împing mai mult în el, vrând să îl simt mult mai tare. Felul în care sărută e domol, calm, pe lângă felul sălbatic pe care îl abortez eu. Îmi închid ochii și încep să mișc buzele mai încet peste ale lui, lăsându-l să mă domine.
Scot un geamăt nemulțumit când se desprinde de mine. Îmi pun mâinile în părul lui, jucându-mă cu acesta. Se lasă moale în palmele mele până când ajunge cu capul pe pieptul meu. Mormăie ceva și mă mușcă încet de piele, prin materialul subțire al bluzei mele. Icnesc, însă nu îl opresc. Palmele sale intră pe sub bluză și îmi atinge sânii. Îmi înfig mai adânc degetele în părul său, încercând să controlez toate aceste furnicături ce îmi cuprinde zonele atinse de el. Palmele sale coboară în jos. Zona burții îmi e mângâiată de degetele lui.
- Te iubesc, Iza.
Șoptește, iar inima mi se oprește pentru un timp. Mi-a spus de atâtea ori că mă iubește. Dar acum e diferit. E îndrăgostit de mine. Acum cuvintele astea înseamnă mai mult.
- Și eu te iubesc. Recunosc îmbujorată.
Luke își ridică capul și mă privește zâmbind slab. E atât de frumos cu părul răvășit între degetele mele. Zâmbetul i se lărgește și își ia privirea de pe mine, privind în jos. Îi ridic capul și îl sărut. O dată. De două ori. De trei ori. Nu mă pot sătura de el. Despart sărutul și îmi presez buzele de gâtului său. Pielea îi e rece în comparație cu buzele mele, iar eu abia aștept să o încălzesc cu săruturile mele. Mâinile mele își fac de ocupație cu nasturii cămășii lui. Nu am fost niciodată pricepută la desfacerea nasturilor. Iar felul în care îi deschid fiecare nasture e chinuitor de încet.
Reușesc într-un final să îi îndepărtez cămașa. Îmi iau puțin timp să îi privesc abdomenul. El, în comparație cu mine, are un corp perfect. Nu e nici prea slab, nici nu are kilograme în plus. Și mă întreb cum reușește. Eu arăt de tot râsul. Îmi închid ochii și îmi alung toate aceste gânduri. Nu am de ce să mă gândesc acum la așa ceva. Îmi las vârful degetelor să-l atingă, iar el tresare. Sunt conștientă de respirația lui greoaie abia atunci când eu încetez din a mai respira. Mă opresc brusc și mă uit în ochii lui. Acesta își ridică privirea odată cu mine. Suntem atât de aproape unul de altul și totuși nu îmi e de ajuns.
Îmi apucă capătul bluzei, dezbrăcându-mă. Din cauza privirii lui insistente mă înroșesc. El observă asta și chicotește. Îmi sărută ușor unul dintre sâni, iar pe celălalt îl masează. Încerc să îmi amintesc cum ar trebui să respir normal, dar orice gând dispare din mintea mea. Îl prind de umeri, strângând de aceștia de fiecare dată când mă mușca în zona pieptului.
Îmi lasă sânii și începe să traseze linii fierbinții pe abdomen. Mă las pe spate, pentru a-i oferii drum liber. Palmele sale mă susțin, astfel să nu fac contact cu podeaua. Respirația îmi devine rapidă, la fel și bătăile inimii. Am mai făcut asta, dar mereu se simte diferit. Niciodată nu e ceva obișnuit. Senzațiile devin din ce în ce mai intense și numeroase pe zi ce trece.
Mă poziționează pe de-a lungul canapelei și se pune deasupra mea. Îmi sărută buzele fugitiv, ca apoi să își concentreze atenția pe pantalonii mei. Îmi desface nasturele și îmi dă jos pantalonii. Rămân numai lenjeria mea intimă. Revine în poziția inițială, iar ochii i sunt ațintiți spre mine. Mă privește profund, aproape că-mi taie respirația. Într-un mod neașteptat își introduce două degete în interiorul meu. Gem și îmi strâng picioarele, instinctiv. După ce îmi relaxez picioarele începe să își miște degetele încet. Nu îmi pot abține sunetele create din cauza plăcerii ce mi se oferă. Se uită la mine în tot acest timp și mă simt puțin stânjenită.
Apuc brusc capătul canapelei când mărește ritmul. Trebuie să mă calmez. Dar îmi e imposibil când tot ce simt mă depășește. Îmi mușc buza inferioară pentru a oprii gemetele, dar e în zadar. Îmi dau seama că nu are rost să mă abțin, așa că las totul să vină de la sine. Încep să mă mișc odată cu degetele lui pentru înteții plăcerea produsă. În fior îmi cuprinde tot corpul, iar un tremurat mă stăpânește pentru câteva secunde. Luke își scote degetele din mine, apoi mă sărută.
Vreau mai mult. Nu mă poate lăsa așa. Mă simt epuizată într-o oare care măsură, dar senzațiile pe care mi le-a dat au fost uimitoare. Ar trebui să facem ceva ce ne-ar plăcea amândurora. Nu doar mie. Știu că atunci când își bagă câte un deget în mine el nu simte ce simt eu. Și mă enervează asta. Vreau să îl fac să se simtă așa. Într-un moment de impulsivitate îmi apuc chiloții trăgându-i în jos. Ajung complet goală sub privirea lui.
- Ce faci? Mă întreabă surprins.
- Putem încerca ceva nou?
- La ce te referi?
- Vreau să facem sex.
Expresia confuză pe care o avea până acum se transformă repede într-o încruntare. Nu pare entuziasmat de propunerea mea. Nu vrea să facă asta cu mine? De ce?
- De unde ți-a venit și asta?
- De unde... Nu vrei să faci sex cu mine?
Sunt derutată. Am crezut că singurul motiv pentru care nu am făcut-o până acum a fost pentru că aștepta aprobarea mea. I-am dat-o. De ce mă refuză?
- Nu ești pregătită pentru asta.
- Sunt.
- Nu vreau să facem asta pentru că simți că îmi ești datoare cu ceva.
- Nu e așa.
- Atunci de ce vrei asta?
- Pur și simplu vreau. Nu e de ajuns?
- Nu vreau să regreți după.
- Nu voi regreta. Te iubesc.
Își face mai multe griji pentru mine decât îmi fac eu. Da, sunt puțin speriată de ceea ce va urma. Părinții mei m-au făcut să îmi fie frică de tot ce înseamnă sex. Dar e o frică neînsemnată. Toată lumea face asta. Nu poate fi atât de rău pe cât cred eu că e.
- Luke?
- Da?
- Am încredere în tine. De asta vreau să o facem. Îmi e puțin teamă, dar sunt pregătită.
Îmi așază o mână pe obrazul meu, mângâindu-mă. Oftează ușor, apoi mă sărută delicat. Nu știu la ce ar trebui să mă aștept? La durere? Știu că prima dată doare. Oare va dura mult senzația aia?
O mână pusă pe picioarele mele mă trezește din gânduri. Luke îmi apucă picioarele și mi le pune în jurul mijlocului său. Se ridică de pe canapea și pleacă cu mine spre dormitor. În cameră e întuneric beznă. Abia ce îi mai pot vedea umbra. Simt așternuturile sub spatele meu și mă las moale peste acesta. Pentru ceva timp nu îl mai simt lângă mine, însă aud un foșnet. Se dezbracă cred.
În scurt timp îi pot simți din nou mâinile pe corpul meu. Palmele sale se așeza pe coapsele mele și îmi îndepărtează picioarele. Am ceva emoții. Nu m-am imaginat făcând sex vreodată. Am urât acest lucru. Credeam că e un lucru rău, ce cauzează numai durere pentru partea feminină. Mi-am dat seama în timp că nu e chiar așa. Și am început să devin din ce în ce mai curioasă în privința acestui subiect. Dar asta nu elimină frica pe care o simt.
- Te va durea puțin, iubito.
Îmi spune, iar dau din cap, semn că am înțeles chiar dacă știu ca nu mă poate vedea. Îmi închid ochii, pregătită să simt ceva. Nu știu mai exact ce ar trebui să simt sau cât ar trebui să doară. Intră în mine încet, însă destul încât să simt ceva. Icnesc când începe să mă usture. Nu e pe atât de rău pe cât îmi imaginam, totuși.
- Mai încet. Șoptesc, iar el se oprește brusc.
- Vrei să ne oprim?
- Nu, e în regulă.
- Când crezi că nu mai poți îmi zici și mă opresc, da?
- Da. Îl asigur eu.
Se mișcă puțin in mine, ceea ce ce cauzează mai multă durere. Îmi strâng picioarele într-un gest stupid de a micșora senzația. Imediat simt o palmă ce îmi îndepărtează un picior de altul.
- Nu le mai apropia. Te va durea mai tare după.
- Bine.
Se adâncește în mine mai mult. Strâng cearceaful între degete și încerc să mă relaxez. După puțin timp încep să mă acomodez. Durerea se micșorează și pot simți și altceva în afară de asta.
- Ești bine, Iza? Buzele lui fac contact cu gâtul meu, iar asta mă ajută.
- Da. Șoptesc.
Ritmul pe care îl are e foarte încet, dar nici că vreau să fie altcumva. Încă mai simt durere. Însă e înlocuită încet de altceva. Nu știu dacă e neapărat plăcere. Sper să fie. Nici nu îmi pot imagina cum puteam trece peste asta dacă cineva mă forța să o fac. Ar fi fost un chin.
Las un geamăt să-mi scape când, în sfârșit, pot simți plăcere. Mă bucur că încă păstrează același ritm lent. Oare el ce simte acum? Simte ceva măcar?
Senzația de plăcere mă cuprinde din ce în ce mai mult. Atât de mult încât pot să mă bucur cu adevărat de ea. Apuc cearceaful din între degete pentru putea să-mi stăpânesc gemetele și mișcările prea bruște ce îmi provocau durere. Îmi pot simți inima luând-o la goană, iar corpul din ce în ce mai înfierbântat.
Nu îmi mai controla sunetele ce îmi ies din gură și nici tendințele mele de a înteții plăcerea. Deodată un val de plăcere mă cuprinde toată, începând din nou să tremur. Imediat după ce senzația aceea ciudată cu care nu m-am obișnuit dispare, Luke se pune pe cealaltă parte a patului.
- Te doare? Vorbește el după ceva timp de liniște.
- Puțin... Spun încet.
- Îmi pare rău. Șoptesc obosită.
- De ce?
- Sunt sigură că nu ți-a plăcut. Mi-a fost prea greu să mă acomodez.
- Vorbești prostii, Iza. Mi-a plăcut. Plus că a fost prima dată, nici nu mă așteptam să-ți dai drumul. Îmi întorc fața spre el, deși nu-l văd.
Nu mai spun nimic. Doar mă apropii de el și îl iau în brațe. Nu îmi ia mult timp până să îmi închid ochii și să pierd contactul cu realitatea.
*Scuze pentru greșelile eventuale*