O durere bruscă de cap mă trezise în mijlocul unor bătăi puternice în ușă. Îmi luase ceva timp să mă dezmeticesc și să mă ridic cât să îmi dau seama ce oră e și cât am dormit. Nu am apucat să mă întind până la noptieră pentru a-mi apuca telefonul între degete, căci auzisem cu cineva deschisese ușa din dreapta mea.
Cred că îmi ieșiseră ochii din cap când am văzut cine era dincolo de bucata de lemn lăcuită. Manuel? Ochii mi-au căzut asupra abdomenului lui care era acoperit foarte puțin de o cămașă descheiată. Ce naiba?
— Bună dimineața! mă salutase cu o voce joasă în timp ce pășise în camera mea. Mi se părea mie sau îmi invada spațiul personal? În clipa următoare m-am acoperit cu plapumă căci nu eram prea acoperită și nu voiam ca în mintea lui Manuel să încolțească altfel de gânduri. Cum a fost seara la club? V-ați giugiulit destul? rânjetul de pe chipul lui era scârbos și la propiu și la figurat.
— Ieși afară din camera mea, i-am ordonat cu mult calm în timp ce îl priveam curajoasă în ochi. Vrei să îi spun mamei că intri dezbrăcat peste mine în cameră?
— Nț, Nț, Madena. Tu și eu ar trebui să vorbim civilizat, nu să ne aducem tot felul de acuze, îmi sugerase el cu o pășnicie în glas pe care nu o credeam a fi adevărată.
— Și atunci de ce nu o faci? Tu ai venit primul cu declarații din astea de răzbunare și acum bați apropo-ul la mine. Cum crezi că ar trebui să fiu după chestiile pe care i le-ai spus mamei?
— O să pun o vorbă bună pentru tine, dar și tu trebuie să te porți frumos cu mine, îmi ceruse el cu superioritate, iar eu îmi ridicasem sprâncenele în semn de uimire. Nici măcar nu-mi exprimasem dezacordul față de el și totuși, Manuel sărise destul de repede la concluzia că nu sunt de acord cu el.
— Dacă te ignor e în regulă? M-aș fi purtat frumos cu tine dacă nu ai fi jucat cartea tipului care se impune, Manuel. Înțelege că nu am nimic cu tine. Problemele mele au legătură cu mama.
— Nu vreau să mă ignori, vreau să ne înțelegem așa cum ar trebui s-o facă un viitor tată vitreg și o fată, păruse că își mai domolise din orgoliu și totuși, ceva din glasul lui nu-mi inspira credibilitate.
— Bine, sunt de acord. Însă vreau să te întreb cum o să îți iei revanșa în legătură cu Valentino, mama știe și nici măcar nu e de acord cu relația asta. Îți dai seama că e din vina ta, nu? Și mai ales, că m-ai făcut să nu am încredere deloc în tine?
— O să încerc să am o discuție cu mama ta, vorbise el ezitant, iar eu mi-am trecut mâinile prin păr fiind deja obosită de prezența lui în camera mea. Nu știu cum un om matur și arătos ca el putea să acționeze atât de răzbunător împotriva unei fete pe care abia o știa.
— Nu știu dacă mai poți schimba ceva acum. Totuși, o să te respect ca alegere a mamei cu condiția de avea dreptul la viața mea personală fără să te amesteci tu în ea, i-am vorbit impunătoare, iar el a dat din cap în semn că da. Eu nu cred că te pândesc în timp ce tu te săruți cu mama, am adăugat răutăcios, privind cum dispare din camera mea.
Omul ăsta mă speria groaznic, își permitea să intre în camera mea fără să îmi ceară acordul, mă urmărea, oare ce mai urma?
Câteva zeci de minte mai târziu, după ce am făcut un duș și după ce mi-am făcut ordine în cameră, m-am decis să îmi verific notificările de pe telefon. Pe lângă notificările obișnuite de pe rețelele de socializare, aveam câteva mesaje de la Valentino. Oh, nu.
Știu că ești încă supărată.
Ne vedem diseară? Vreau să-ți povestesc despre Camilla și să îți explic de ce nu trebuie să îți faci griji împotriva ei.
Te rog să îmi răspunzi.
Deja îmi e dor de tine.
Citisem mesajele lui Valentino de câteva ori, gândindu-mă la ce naiba ar fi trebuit să fac. Eram supărată pe el, asta era clar. Dar nici nu puteam să refuz o explicație de la el. În situația asta nu era vorba numai despre Valentino, mama era și ea un factor important. Nu puteam să-l chem aici și nici nu puteam să plec, mama m-ar fi suspectat imediat și m-ar fi ținut închisă în casă pentru următoarele săptămâni.
Mama tocmai a aflat de noi și nu e deloc fericită cu ideea asta. Ai face bine să-mi dai niște explicații clare sau noi nu mai avem nimic de discutat.
Am lăsat telefonul pe noptieră și am coborât la parter pentru a-mi face câteva sendvișuri. Normal că i-am întâlnit pe cei doi porumbei stând îmbrățișați pe canapeaua din livingul deschis în timp ce urmăreau o emisiune matinală. Wow, cât de drăguț. Îmi venea să vomit ce nu am mâncat.
Manuel păruse că mă privise din colțul ochilor în timp ce mama nu schițase niciun gest. Wow, grozav mamă. Crezi orbește într-un bărbat pe care abia l-ai întâlnit, dar nu crezi în singurul tău copil.
Găsisem în grabă o omletă seacă în locul sendvișului pe care îl aveam în minte și băusem un ceai pentru a mă energiza. M-am făcut dispărută cât de repede s-a putut și am urcat înapoi în camera mea, încuind ușa în urma mea pentru a mă asigura că nimeni nu mă mai poate deranja.
Petrecusem ore întregi, le pierdusem șirul, privind tot felul de videoclipuri pe YouTube, citind ceva și nu în ultimul rând, chinuindu-mă să nu aud vocile și chicotele enervante ale celor doi porumbei de la parter. Mă întrebam de ce nu a mers mama azi la muncă? De ce nu s-au dus la casa lui Manuel?
Ah, nu m-aș fi așteptat ca mama să nu fie de acord cu Valentino, dar eram sigură că Manuel i-a spălat creierii mamei și uite așa a ajuns să creadă că mexicanul e un vagabond sau mai știu eu ce.
Sunt în fața casei tale, poți să cobori puțin?
Mă ridicasem de pe pat imediat și mă repezisem spre ferestre. Era în mijlocul străzii cu telefonul în mână în timp ce se mișca ușor agitat. Aveam s-o fac pe dura urât de tit cu el. Dacă voia să se joace cu două fete, nu avea decât să se joace cu prietena lui. Cu mine nu îi funcționau planurile.
Am luat un hanorac în grabă peste pijamalele mele după care am coborât silențios scările. Aveam noroc că mama și Manuel dormeau duși cel mai probabil.
— Întâlnire la miezul nopții? Cât de romantic, vocea joasă a unui bărbat mă speriase teribil. Însuși Manuel a ieșit din unbră cu privirea lui de cuceritor de patru zeci de ani. Tipul arăta prea bine pentru vârsta lui și din cauza asta îmi dădea o stare de spirit foarte ciudată.
— Iar mă spionezi? Vezi-ți de treaba ta, i-am replicat enervată, privind cum pășește spre mine cu încredere.
— Eu îmi văd de treaba mea, sorbise din paharul plin de vin roșu. Văd că tu îmi tot apari în cale, vorbise cu subînțeles, rânjind cuceritor înspre mine. Scârbos.
— Stai departe de mine, i-am șoptit, continuând să cobor scările, având grijă să ies din casă cât mai repede. Omul ăsta îmi dădea un sentiment foarte neobișnuit.
— Stau, rostise sigur în timp ce îmi prinsese brațul în mâna lui. Aștept să îmi dovedești că poți și tu să stai departe de mine. Nici nu-mi venise să cred ce auzisem. Ce naiba? Omul ăsta era obsedat de mine? Avea sentimente pentru mama sau i-au căzut repede ochii după mine.
— Ești nebun, omule? Tu ești aici pentru mama, nu pentru a te da la mine. Păstrează distanța sau o să te spun ei, l-am amenințat în timp ce mi-am smuncit brațul din strânsoarea lui.
Am ieșit pe ușă de urgență sub privirea șocată a lui Valentino. La naiba, nici în propria mea casă nu mai eram în siguranță. Data viitoare aveam să îmi pun telefonul să înregistreze discuțiile pe care le am cu tipul ăsta nebun numai ca să îi demonstrez mamei ce bărbat minunat și-a ales încă o dată.
— Ar fi bine să-mi spui ce ai de spus până nu dau de naiba, l-am amenințat fără chef de glume, deși purtam pijamale și probabil că mai nimeni nu m-ar fi luat în serios. Brunetul își trecuse mâinile prin părul ciufulit și ușor încrețit în timp ce mă privise fără nicio emoție. Ce era neînregulă cu el? Mă așteptam la niște scuze din partea lui.
În schimb, idiotul îmi înconjurase talia într-o clipită cu mâinile lui calde, cuprinzându-mi buzele într-un sărut tandru și ușor pasional. Planul meu de a fi dură cu el se dusese pe apa sâmbetei în numai câteva clipire și numai cu un sărut.
— Și mie mi-a fost dor de tine, vorbise supărăcios în timp ce îmi cuprinsese grijuliu șuvițele de păr de pe față cu degetele.
Cum arătam eu și cum arăta el, era îmbrăcat în negru în totalitate. Purta o pereche de blugi ușor strâmți și un tricou negru ușor larg, dar care se așeza destul de bine pe mușchii lui bine dezvoltați. Iar eu, purtam o pereche de pijamale roz cu steluțe și un hanorac gri pe deasupra.
— Mama ne-a văzut sărutându-ne și nu e deloc de acord cu relația asta, îi adusesem la cunoștință în timp ce puteam să îl privesc cum îmi analizează chipul în detaliu. Manuel i-a spus despre noi mai devreme decât am putut să-i spun eu, am oftat dezamăgită, amintindu-mi cât de mult încerca tipul ăsta să se apropie de mine.
— Ar trebui să avem o discuție despre tot ce s-a întâmplat la mine, îmi propusese el, iar eu nu eram hotărâtă dacă să accept sau nu. Dacă răspunsul meu era unul pozitiv, atunci nu făceam nimic altceva decât să îi dovedesc că am trecut peste incidentul de aseară și nu-mi doream așa ceva.
— Bine, am murmurat în timp ce am urcat pe motorul lui Valentino. Arătam atât de hilar, o tipă în pijamele pe ditamai motorul alături de un tip îmbrăcat în negru.
Câteva minute mai târziu mă găseam stând așezată pe canapeaua din livingul lui Valentino în timp ce așteptam ca acesta să termine ceaiul cu care voia să mă servească neapărat. Era un gest drăguț din partea lui.
Am oftat greoi în timp ce mi-am trecut mâna peste față, atrăgându-i privirea plină de grijă a brunetului. Nu-mi puteam lua gândul de la Manuel și de la gesturile lui care mă speriau de-a dreptul. Era nebun. Tresărisem când Valentino așezase cănile pe măsuța de sticlă din fața mea după care se așezase de pe fotoliul din imediata apropiere a canapelei pe care eram așezată.
— Madena, știu ca ne-am certat aseară și că ești supărată pe mine, dar chiar apreciez că ai acceptat să ne vedem și să mă lași să-ți explic, vorbise supărat la rândul lui, iar eu îl privisem fără nicio rușine. Aș fi vrut să îi spun că am venit la el pentru că acasă nu mă mai simt în siguranță, dar nu voiam să îi pun pe cap și problemele mele.
— Poți să-mi explici care e treaba cu prietena ta, Camilla, sau ce sunteți voi? am trecut direct la subiect, iar el a înghițit în sec în timp ce și-a trecut mâinile prin părul ușor ondulat.
— Suntem prieteni, în fine, nici atât nu știu dacă vom mai fi. Nu știu cum să-ți dovedesc că nu am nicio treabă cu ea. Ea mereu m-a plăcut, dar știa că eu sunt îndrăgostit de tine și normal că nu avea și nici nu o să aibă vreo șansă cu mine.
— De ce nu-i spui chestiile astea? Bănuiesc că poți avea o discuție cu ea în care să îi spui că nu ai altfel de sentimente decât de prietenie pentru ea, dădusem glas gândurilor mele în timp ce sorbeam din ceaiul aromat de fructe pe care brunetul îl pregătise mai devreme.
— Am crezut că dacă voi fi rece cu ea, va înceta cu toate prostiile pe care le face pentru a-mi atrage atenția. Probabil ar trebui să vorbesc cu ea, dacă vrea, poate să renunțe la grupul nostru de prieteni, vorbise dus pe gânduri în timp ce eu mă gândeam la cât de rea fusese seara trecută cu mine.
— Mă bucur că am rezolvat o problemă, mai avem multe altele, am râs amuzată, atrăgându-i privirea brunetului.
— Mama ta nu a reacționat bine, hm? mă întrebase cu inima cât un purice în timp ce se întinsese pentru a-mi cuprinde degetele cu mâna lui.
— Nu, am murmurat imperceptibil. Poate s-a simțit mințită. Oricum, și Manuel o influențează, am adăugat și mai supărată. Nici nu eram capabilă să îmi dau seama ce se petrecea în interiorul meu, doar degetele calde ale brunetului mă mai făceau să simt că sunt vie.
— O să îi întreb pe prietenii mei despre ei, poate știu ceva, adăugase el, iar eu devenisem brusc curioasă în legătură cu ce se ocupa Manuel de drept.
Telefonul meu se aprinsese brusc pe măsuță și îl apucasem într-o clipită între degete. Aveam un mesaj de la... Manuel??
Ai grijă ce faci, Madena.
Ceva din interiorul meu se activase și la naiba, voiam să arunc telefonul și să nu îl mai văd pe obsedatul acela vreodată.
— Nu știu dacă e ok să îți spun, dar am impresia că Manuel se cam... dă la mine? îndrăznisem să îi povestesc lui Valentino, iar acesta se încordare brusc sub atingerea mea.
— Cum adică? rostise cuvintele dintr-o suflare, iar eu înghițisem în sec.
— În dimineața asta a intrat cam pe jumătate dezbrăcat în camera mea sub pretextul că vrea să vorbească despre ce s-a întâmplat aseară, mai devreme mă pândea când aveam de gând să ies din casă și m-a prins și de mână. Plus că vorbea cu subînțeles, mă sperie! îi povestisem brunetului în timp ce rememoram fiecare moment. Mă întrebam dacă aș putea rămâne la tine în seara asta? Nu mă simt în stare să dau ochii cu el iar, i-am mărturisit lui Valentino.
— Normal că rămâi la mine în seara asta, nici nu se pune problema, Madena. Ai grijă cu tipul ăla, ar trebui să îi spui mamei tale, mă sfătuise el cu calm, iar eu mi-am dat ochii peste cap.
— Mama nu mă ascultă, are încredere oarbă în el. Trebuie să înregistrez niște discuții sau ceva, altfel va spune că pur și simplu nu sunt de acord cu el și că vreau să o despart de el iar.
— Dacă-ți face ceva, anunță-mă neapărat, te rog! Știi că nu aș putea să suport ca cineva să te atingă sau să te forțeze să faci ceva, vorbise ușor iritat. La naiba cu el, murmurase vizibil deranjat de prezența lui prin preajma mea.
— Mulțumesc mult, Valentino! m-am întins spre el pentru a-i săruta obrazul. Contactul cu obrazul lui și cu barbă lui ușor aspră și nerasă m-a înnebunit.
— Cum o să ne mai întâlnim de acum, Madena? îmi cuprinsese maxilarul, apropiindu-se de mine considerabil.
— Ca până acum? am încercat să îl îmbunez în timp ce mi-am dus mâinile după gâtul lui.
— Îmi pare rău că îți creez atâtea probleme, nu mă așteptam să nu fie de acord cu noi, vorbise dezamăgit, iar eu îi sărutasem cast buzele pentru prima dată din propria inițiativă.
— Șșș, am vorbit peste buzele lui. Măcar în seara asta să fim fericiți, bine? Brunetul dăduse din cap și mă luase în brațe prin surprindere. Mă cărase în brațe până în dormitorul lui și se asigurase că nu-mi lipsește nimic până când el făcea un duș rapid.
Din curiozitatea mi-am verificat telefonul și apelurile pierdute de la mama plus un mesaj de la Manuel m-au făcut să înghit în sec. Oh, la naiba.
Dacă în treizeci de minute nu ești acasă, o să îi spun mamei tale.
Mi-am dat ochii peste cap și m-am așezat pe marginea patului, așteptând ca Valentino să termine dușul. Era greșit să spun că mă simțeam singură? Nu înțelegeam de ce ratatul de Manuel îmi dădea atâtea mesaje. Când îi picase fisa? La prima întâlnire pe care o avusese cu mama la noi acasă?
Ieșisem din șirul de gânduri când Valentino revenise în cameră. Aproape că mi-au cazut ochii când am observat că nu mai avea tricoul pe el. Voia să mă omoare cu abdomenul lui dezgolit?
— S-a întâmplat ceva? murmurase în timp ce-și dase șuvițele de păr umede peste cap. La naiba cu el, de ce arăta atât de bine?
— Poți să mă săruți, Valentino? mi-am exprimat dorința fără să-mi dau seama, dorind să uit de mesajele lui Manuel și de supărarea mamei.
Ho ho ho, a venit moșul cu un capitol cadou. Crăciun fericit, dragilor! Sper să petreceți sărbătorile cât mai frumos și să fiți fericiți și sănătoși!