Priveam relaxată un film pe laptop în timp ce mă bucuram de liniștea din jurul meu, mă retrăsesem pe terasa din spate și-mi adusesem un capuccino fierbinte. Voiam cu orice preț să înlătur senzația de supărare pe care o aveam în interiorul meu, cearta de aseară pe care o avusesem cu mama rămăsese în același stadiu.
Din câte auzisem, plecase de dimineață la Manuel, cel mai probabil. Nu aveam nimic împotriva asta, însă nu voiam să îl văd pe Manuel prin preajma mea. Mama însă nu voia să înțeleagă chestia asta.
Deci așa rămâne?
Privisem spre ecranul telefonului și mesajul de la Valentino îmi înseninase ziua. Înainte de a pleca sesizase că eram supărată și cumva am reușit să îi povestesc despre discuția mea cu mama. Stabilisem că voi merge la o petrecere cu prietenii lui și cu el pentru că voiam pur și simplu să uit de toate probleme pe care le aveam cu mama. Poate era timpul să mă mai distrez și eu.
Mhm, nu mi-am schimbat gândurile.
I-am confirmat brunetului printr-un mesaj scurt după care am continuat să mă concentrez asupra filmului clișeic pe care încercam să-l urmăresc. Mă prefăceam pentru că în sinea mea mă tot gândeam la ce naiba îi spusese Manuel mamei încât reușise să o îndepărteze de mine în halul ăsta.
Mă speriasem brusc când auzisem o voce joasă și răgușită, îmi dusesem mâinile spre piept și îmi ridicasem ochii ca să îl găsesc pe Manuel însuși, stând sprijinit de perete. Ciudat, nu auzisem niciun zgomot din curte. Ori mă pierdusem prea tare printre gânduri, ori el chiar își dorise să mă ia prin surprindere.
— Pot să intru? vorbise galant și respectuos în timp ce mă privise serios. Hm, prezența lui mă intimida destul de tare.
— Desigur, am vorbit la rândul meu respectuos, închizându-mi laptopul de urgență. Vrei să te servesc cu ceva? l-am întrebat serioasă, intenționând să mă ridic. Îmi făcuse semn că nu și în momentul respectiv m-am așezat înapoi pe scaun.
— Nu vreau să te sperii, Madena. Relaxează-te, vorbise calm, iar eu m-am încordat și mai tare pentru că omul mă citise perfect fără să se chinuie prea tare. Am venit să vorbim despre supărările tale, știu că e greu să accepți un tip nou lângă mama ta, începuse să vorbească el în timp ce ochii nu i se mișcau deloc de pe mine. Între-adevăr era un bărbat șarmant și încrezător în sine în comparație cu mine, o tipă guralivă și cam atât.
— Manuel, nu vreau să crezi că am ceva cu tine. I-am tăiat cuvântul fără să mai stau pe gânduri. Nu am mai venit aseară pentru că m-am certat cu mama. Probabil ți-a povestit cât de supărăciosă sunt, i-am vorbit fără niciun fel de emoție, privindu-l în ochi netimorată de prezența lui.
— Mama ta părea afectată, sper că nu este ceva grav, mi-a dat el replica, iar eu am privit oriunde, evitându-l.
— Avem problemele noastre, mă bucur că i-ai făcut seara mai bună, am adăugat puțin ironică. A venit cu mai mult chef de ceartă, mi-am spus în sinea mea, înghițind în sec.
— Aș fi încântat dacă aș putea să ajut cu ceva, se băgase el unde nu-i fierbe oala, iar eu deja mă enervasem. Cu ce drept?
— Sunt problemele noastre, Manuel! i-am replicat simplu, iar pe pe chipul lui am putut sesiza puțină satisfacție. Ce naiba? Speram că am interpretat aiurea expresia de pe chipul lui.
— Și ale mele, Madena! mă contrazise imediat, iar eu mi-am dat ochii peste cap, nemulțumindu-l vizibil. Nu te încrunta, Madena. Că îți place sau nu, voi face parte din familia asta și va trebui să mă accepți, își luase poziția defensivă, uimindu-mă puțin.
— Iar mă înțelegi greșit, Manuel...
— Nu, Madena-
— Lasă-mă să îți spun ce am de spus și după poți să vorbești ce vrei, i-am tăiat dreptul la replică, enervându-mă puțin. Nu mi-am dat ochii peste cap pentru că nu te vreau în familia mea sau pentru că nu-mi place de tine ca iubit al mamei, doar că mi se pare puțin cam mult să încerci să te bagi în problemele noastre. Toți iubiții mamei au avut aceași problemă, au încercat atât de rapid să-mi intre în grații și să încerce să mă înțelege. Nu am nevoie de așa ceva, să știi.
— Nu-mi spune că nu ai nicio problemă cu mine, Madena. E ipocrit din partea ta să minți, poți să îți exprimi dezgustul față de mine, nu e o problemă.
Ceee? Când am spus eu așa ceva? Se pare că Manuel încerca să se pună rău cu mine în loc să își păstreze o reputație bună. Voia să fie victimă în fața mamei?
— Deja duci discuția în altă parte.
— Nu duc discuția nicăieri. Poate ar trebui pur și simplu să încetezi să-ți mai superi mama aiurea, e o sugestie.
Sau poate era o amenințare, cam așa se simțea. Se ridicase de pe scaun și făcuse câțiva pași spre ieșire, oprindu-se fix în punctul în care mai avea un pas și intra pe hol. Oh, asta nu părea să se termine cu bine.
— Cred că ar trebui să îi spui mamei tale despre iubitul tău, Valentino. Nu-ți place să o minți, nu-i așa?
— Ce vrei să spui? m-am ridicat la rândul meu de pe scaun, privindu-l șocată.
— Vrei să facem o întrecere? Cine este mai rapid? Tu sau eu? mă întrebase cu zâmbetul pe buze, iar eu am expirat aerul zgomotos.
Plecase ca un nesimțit fără scrupule. La naiba cu tine, Manuel. De ce făcea mama alegeri atât de proaste? Efectiv, nu-i spusesem nimic rău bărbatului, însă acesta o luase razna de parcă i-aș fi strigat în față cât de mult îl disprețuiesc. Ori era fixat pe ideea că eu nu o să-l accept, ori era un bărbat ciudat de care începea să-mi fie frică.
Câteva ore mai târziu când se lăsase deja întunericul, eram în livingul lui Valentino cu prietenii lui și cu acesta. Ne pregăteam să ieșim într-un club, fapt ce nu mă prea încânta. Nu eram adepta distracției în astfel de locuri, dar toți m-au asigurat că era un loc sigur, chiar și Jane.
Mă chinuiam să îmi termin machiajul într-o oglindă de-a lui Jane în timp ce o așteptam pe Camilla să sosească. Carl nu mai avea răbdare, iar Valentino încerca să mai discute cu acesta numai de dragul de a prelungi puțin așteptarea.
Îmi luasem o salopetă neagră cu mâneci lungi, pe gât și cu partea pantalonilor puțin largă, nu eram adepta a rochiilor sau a ținutelor sumare mai ales că mergeam într-un club plin de tipi mexicani. Îmi era puțin cam frică, însă eram sigur că Valentino și Carl aveau să mă protejeze așa cum știau mai bine.
— Tu de ce ești așa tăcută? Jane mă întrebase total neprietenoasă, atragând privirea băieților asupra noastră.
— De când ești tu așa de dură, Jane? Carl o întrebase contrariat, iar eu m-am oprit din a-mi pudra nasul. Carl tocmai îmi confirmase că Jane era o persoană drăguță și deloc așa cum încerca să pară că este cu mine.
— Tu taci, îi tăiase aceasta entuziasmul și fața lui Carl era de milioane. Ieșise imediat să fumeze, căci ea și Camilla îi făceau zile fripte săracului tip.
— Cred că ar fi cazul să o suni pe Camilla și s-o întrebi dacă mai vine, Valentino vorbise plictisit în timp ce își trecuse mâinile prin părul lui frumos ondulat. Oh, la naiba. Cât de frumos era. Stomacul mi se strânsese ghemotoc numai când mă uitam la el.
— De ce nu o suni tu? îl întrebase aceasta în timp ce se ridicase cu gândul de a-și suna prietena. Soarta făcea în așa fel încât eu și Valentino să rămânem din nou împreună.
— Nu știu ce are Jane azi, nu o băga în seamă! încercase el să mă îmbuneze în timp ce se ridicase de pe canapea și făcuse câțiva pași rapizi, asigurându-se că niciunul dintre prietenii lui nu sunt prin preajmă. Ești superbă, îmi șoptise pe un ton foarte jos în timp ce distanța dintre noi se evaporase în câteva secunde. Apucase să mă sărute câteva secunde, căci fusesem întrerupți de o voce feminină foarte sonoră. Cred că venise Camilla.
Intrase în living energică și tocurile ei produceau un sunet atât de enervat încât urechile mele aveau de suferit. Purta o rochie scurtă înflorată și cu un decolteu destul de adânc, nu că nu ar fi avut ce arăta în comparație cu mine.
Țopăise până în brațele lui Valentino și trebuia să recunosc că nu-mi picase deloc bine imaginea asta. Nu aveam pe cine blama, erau prieteni, își permiteau gesturi ca astea. Eu încă eram un outsider în grupul lor de prieteni, trebuia să mă conformez cu asta.
— În sfârșit a venit și prințesa răsfățată, Carl vorbise enervat în timp ce intrase în living. Camilla se desprinsese de Valentino, aruncându-i o privire tachinantă lui Carl după care m-a văzut pe mine și i-a căzut fața la propriu.
— Nu cred că eu sunt cea răsfățată aici, vorbise pentru prima dată de când eram în preajma ei și mă luase prin surprindere cu replica ei plină de venim, clar îndreptată spre mine.
— Gata, taci. Haideți, toată lumea e gata, o să ajungem mâine seară la club dacă o mai ținem mult așa, Carl calmaseră spiritele și fără să-mi dau seama, Valentino m-a apucat de mână și m-a forțat să stau pe lângă el. Drăguț din partea lui.
Am căzut de acord, mai mult băieții, ca eu și Valentino să mergem într-o mașină, iar Carl, Camilla și Jane în cealaltă. Nu știu de ce aveam impresia că acest Carl căuta să mă lase cât mai mult prin preajma lui Valentino. Nu că m-ar fi deranjat.
Aveam puține temeri în legătura cu seara asta, dar aveam încredere că Valentino avea să mă apere de orice s-ar întâmpla.
— Te simt supărată, vocea relaxantă a lui Valentino umpluse imediat spațiul din mașină, iar eu am înghițit în sec. Oare ar trebui să îi spun despre amenințarea lui Manuel și despre cât de urât s-a purtat cu mine azi.
— Nu are legătură cu tine, Valentino, am murmurat ușor ezitant în timp ce puteam observa din colțul ochiului cum mă analiza cu privirea.
— Îmi poți spune ce te supără? mă întrebase înțelegător, iar eu mi-am îndreptat privirea asupra lui.
— Azi a venit Manuel la mine, a vrut să vorbim, am început să îi povestesc ușor pierdută, văzând cum Valentino se încordează sub ochii mei.
— A venit la tine? Era și mama ta acasă? vocea lui păruse să conțină un amestec ciudat de grijă și panică.
— Mama era la muncă. Pur și simplu, a venit să-mi reproșeze că eu nu-l accept și că el oricum va face parte din familie. Nici nu i-am spus nimic rău măcar.
— Ăsta e motivul pentru care ți-a făcut o vizită când erai singură acasă?
— La sfârșit m-a amenințat subtil că știe despre relația ta cu mine, am adăugat, surprinzându-l pe săracul Valentino.
— O să-ți fac probleme, Madena. Îmi pare rău-
Valentino încercase să se scuze, iar eu îl oprisem, așezându-mi mâna peste brațul lui. Nu ers deloc vina lui.
— Nici să nu mai aud că spui așa ceva, dacă află mama, asta e. Nici ea nu mi-a spus despre Manuel de la început. Problema adevărată este că Manuel știe de noi și nu vreau să cred că mă spionează/urmărește, am dat glas gândurilor mele în timp ce priveam cum brunetul meu conducea calm. Probabil era calm doar la suprafață pentru că puteam citi în ochii lui că se gândește la ceea ce îi spusesem mai devreme.
— Promite-mi că o să te distrezi în seara asta și că o să uiți măcar puțin de el, da? îmi prinsese mâna în a lui și după ce mă privise câteva secunde în ochi, îmi sărutase mâna apăsat.
Câteva zeci de minute mai târziu eram deja în club, mă chinuiam să mă mișc pe meodiile ritmate și ce naiba, cred că arătam de parcă aș fi călcat pe ace. Habar nu aveam cum să mă mișc pe așa ceva, eram o ratată când venea vorba de dansat. Băieții nu știu pe unde erau, dar clar nu dansau, Carl era în modul de vânat ceva gagici și trebuia să recunosc că avea cu nemiluita de unde alege, trei sferturi dintre persoanele din club erau fete.
Jane se oferise să îmi aducă băutură, dar o refuzasem. Nu aveam de gând să consum băuturi alcoolice, cu atât mai puțin dacă veneau de la persoane necunoscute. Normal că brunetei nu îi convenise, Camilla era pe undeva prin mijloc unduindu-și formele spre deliciul tipilor de pe ringul de dans.
Simțisem două mâini în jurul taliei mele și mă speriasem brusc, m-am întors imediat pentru a-i întâlni ochii lui Valentino și m-am relaxat.
— Sunt eu, Madena! îmi vorbise în ureche, dându-mi fiori pe șina spinării. E totul în regulă? vorbise el destul de tare pentru a-l auzit.
— Da, nu-ți face grij! mi-am întors capul din nou spre el, iar zâmbetul de pe chipul lui mi-a făcut inima să stea în loc. Nu știu să dansez, atâta tot! l-am informat în timp ce brunetul m-a obligat să-mi duc mâinile după gâtul lui. Oh, la naiba. Nici nu voiam să îi arăt cât de emoționată eram în preajma lui. Aveam noroc că era destul de întunecat în interiorul clubului și că nu-mi putea vedea fața prea bine.
— Ar trebui să te învăț, îmi vorbise pe un ton seducător în timp ce capul lui și-a găsit loc ïntre gâtul si umărul meu. Eram pe punctul de a leșina.
Am început să ne mișcăm lent pe o melodie lentă, eu încercând să ignor buzele fierbinți ale lui Valentino care îmi lăsau câte un sărut scurt pe gât din când în când.
— Rămâi la mine în seara asta, nu-i așa? vocea lui mă făcuse să îi dau răspunsul fără să mai stau pe gânduri.
— Hmmm, da! m-am prefăcut că mă gândesc, deși eram convinsă că nu voiam să mă cert cu mama. Aveam să îi dau un mesaj când urma să plecăm din club.
Am continuat să dansăm alte minute bune după care Valentino s-a retras pentru a-l căuta pe Carl, iar eu am simțit nevoia să-mi refac machiajul așa că am plecat rapid spre baie unde am găsit-o pe Camilla și pe Jane. Sper că nu s-au vorbit să-mi facă felul în baie. Pur și simplu simțeam cum tensiunea plătește în aer.
— Îmi place cum te cațeri pe Valentino. Ce pot să zic, ești deșteaptă! vorbise pe un ton plin de aroganță și cu un dispreț vizibil în ochi.
— Scuză-mă? nu m-am cățărat pe nimeni, m-am apărat, aruncând o privire spre Jane. Aceasta părea să fie imparțială în discuția dintre noi.
— Ce făceai adineauri cu mâinile după gâtul lui Valentino? Nu-mi spune că purtai o discuție cu el pur și simplu pentru că nu te cred. Ai venit repede să distrugi toate prieteniile pe care Valentino le are cu noi! Înțeleg că vrei să fii în centrul atenției, dar nu o fă în halul ăsta pentru că nu ești altceva decât o altă tipă ieftină care a trecut prin brațele lui.
— Valentino mă place în caz că nu știai, i-am replicat obosită în timp ce puteam să jur că această Camilla mai avea puțin și lua foc.
— Valentino mă place pe MINE! Nu-ți fă gânduri deluzorii, contracarase, șocându-mă oarecum. Ce naiba! Parcă suntem niște fetițe de clasa a opta care se ceartă pentru un tip.
— Nu știam asta, am vorbit încurcată privindu-le pe amândouă. O să îl întreb pe Valentino.
— Întreabă-l și află de una singură. Aș aprecia foarte mult dacă ți-ai lua tălpășița de pe aici. Știi, nu prea-mi place să-ți văd fața aia zilnic pe lângă el, adăugase cu venin după care ieșise furtunos din baie. Jane o urmase la scurt timp fără să-mi spună nimic.
Valentino chiar o plăcea pe Camilla și juca la două capete sau ce?
Capitol nou. Enjoy. Ce credeți ca o sa facă Madena in situația aceasta?
Îmi pare rău ca nu am apucat sa răspund la comentariile de vineri, dar m-am grăbit sa mai scriu încă un capitol. Promit ca revin cu răspunsuri! Va pup 😘