Din perspectiva Kaylei:
Totul e atât de ciudat! De la fata normală devin cea care e păzită de însuși slenderman. După ce pleacă în pădurea lui eu pun mâna pe calculatorul din camera mea și tastez numele lui. Îmi apar tot felul de mituri și legende despre el:de exemplu nimeni nu știe de unde a venit și ce vrea, nime nu știe unde îl găsește. E în pădurea de vizavi, îmi spun în minte și schițez un zâmbet.
-Kaykay!
-Tata! (Dap Kaykay știu....) Cum a fost, cum a fost?
-Păii(schițează o față tristă) nu au(și rânjește) spus nu!
-Aaaaaaaaaaa! Felicitări!
-Mulțumesc!
-Eu îs cam obosită așa că mă duc să dorm!
-Vin și eu!
Eu încerc să îl opresc dar nu reușesc. Ușa Kaylei e tot ruptă! Ce mă fac! Închid ochii gata să aud un strigăt dar nimic.....ce ciudat! Deschid ochi și....Ușa e la locul ei , neatinsă!? Mulțumesc Slendy!
-Noapte Bună Kayla! Noapte bună și ție Raven!
- Mulțumesc! La fel! Spun eu și Kayla care ajunge lângă mine din bucătărie.
Tata ne zâmbește și închide ușa.
-Să nu stați până târziu!auzim din partea cealaltă a ușii care se închisese adineauri.
-Bine!strig eu.
Se pare că am scăpat basma curată! De data asta! Astăzi! Dar mâine, și poimâine? Păi va trebui să mă obișnuiesc căci este e noua mea viață!