Trebuia să sufăr.
★
–De ce ai făcut-o?
–Dacă e legat de Akim-
–Sunt curioasă, cât timp credeai că poți s-o ascunzi pe Lucy de mine? Sau asemănarea izbitoare dintre mine și ea?
Observ cum se albește la față, iar preț de câteva secunde, pare că a uitat și să respire, stătea blocat ca o statuie în fața mea.
–Cum de-
–Știu? Nerelevant. Răspunde-mi la întrebare, Xander! De-asta ezitai să mă privești la început? De-asta nu-mi vorbeai? De-asta te-ai purtat ca un nemernic?
Știam că rănile sale nu erau complet vindecate și poate că nu-mi datora nici o explicație, dar nu-mi păsa! Voiam să știu ce se întâmplase de fapt între noi. Fusese real sau doar o șaradă prin care el o înlocuia pe Lucy cu mine?
–Starr, lucrurile sunt complicate.
Încerca să evite subiectul, oferindu-mi o scuză patetică, de parcă eu aș fi una dintre fetele acelea fără creier, cărora le spui a doua zi: "Scuze, nu e vina ta, e a mea!"
–Lucrurile vor fi mereu complicate pentru oamenii ca noi, Xander, așa că fă bine și scutește-ne pe amândoi de rahaturile astea!
–Da, la început asemănarea dintre voi două era al dracului enervantă și poate asta e motivul pentru care am vrut să te cunosc!
–De-asta m-ai sărutat? Ca să ți-o imaginezi pe ea în locul meu?
–Mi-a luat ceva timp să înțeleg că tu nu ești ea.
–Răspunde la întrebare, Xander.
–Cum puteam să mă gândesc la ea, când mâinile mele se plimbau libere pe corpul tău?
Pentru o clipă, privesc în gol pierdută, amintindu-mi de sărutul nostru din vestiare. De avalanșa de fluturi, de cât de înnebunită eram în momentul acela. Îmi aduc aminte cum buzele sale aveau gust de tutun și vicii. Părea ireal.
Dar nu-l puteam crede pe deplin. Mi-aș fi dorit, dar la dracu, nu știam nici dacă puteam să am încredere în el!
–Știu că nu a fost drept din partea mea să te compar cu ea, dar îți jur că nu mi-am imaginat-o în locul tău, nici măcar pentru o secundă.
Citesc sinceritatea din ochii săi și încerc să mă țin tare, să nu-l las să-mi distrugă zidurile sau ce a mai rămas din ele.
–Nu mă minții, Xander!
–Nu vreau să te mint. La dracu, tot ce încerc e să te protejez!
–Nu am nevoie de protecția ta! Am mai întâlnit oameni care au vrut să mă protejeze și la sfârșitul zilei, tot ei au fost cei care m-au rănit cel mai mult. Am nevoie să fii prietenul meu și să ai încredere în mine.
–Am încredere, dar sunt lucruri pe care nu ți le pot spune!
–Cum ar fi treburile tale cu Ross? Întrebarea mea îl ia prin surprindere, blocându-se.
–Ce-ai spus?
–Da, Xander, știu pentru cine lucrezi!
–Cum?
–Serios?! Asta ai de gând să mă întrebi? Cum de știu? Uiți partea în care am fost închisă pentru droguri? Șeful tău e mare printre cei ca mine!
–Și cum de mai ești aici?
De data aceasta, întrebarea sa mă ia pe mine prin surprindere.
–Asta ce-ar vrea să mai însemne?
–De ce nu ai mers la poliție? De ce ai rămas?
–La ce cazier am, polițiștii mi-ar râde în față, în timp ce m-ar da afară. Și în plus, nu sunt o turnătoare!
Era adevărat. Indiferent de ce ar face Xander, nu m-aș duce niciodată la poliție. La naiba! Nici când am fost închisă pe nedrept nu l-am turnat pe Alek.
–Atunci de ce nu ai plecat?
–De ce aș face-o? Nu mă tem de tine!
–Ai băut?
–Nu fii idiot!
–La început, mă enerva atât de tare asemănarea dintre voi două. Mă scotea din sărite și totuși, cu timpul mi-am dat seama de greșeala făcută.. După ce Lucy a murit, am fost rănit, furios și confuz. Trăiam într-o buclă fără final. Iar asta m-a împins să-mi descarc ura pe care o aveam față de alegerea făcută de ea, pe tine. Mă așteptam să pleci. La dracu, voiam să o faci! Imaginea ta mă tulbura...dar n-ai făcut-o. Tu ai stat și mi-ai ținut piept până la capăt, ceea ce m-a șocat și mai tare!
–Nu-mi place să renunț! Dar acum înțeleg și mi-aș fi dorit să-mi spui asta înainte să trag concluzii pripite. Am crezut că o să fiu prinsă cu un Xander ursuz tot anul!
–Ai fii găsit tu o soluție!
–M-am gândit să te omor, dar nu aveam unde să-ți ascund cadavrul!
–Ești incredibilă! Începe să râdă, dezaprobându-mă din cap.
–Fac și eu ce pot! Ridic sarcastică din umeri, rânjind pe sub mustăți.
–Nu e numai asta. Ești al dracului enervantă și îngâmfată! Mă intrigi prin tot ce faci, încât mă întreb mereu: —"Cât de departe poate merge?" Ador cum ochii îți sclipesc când auzi cuvântul "pericol". Te admir pentru faptul că încerci să nu-ți lași sentimentele să te copleșească. Ești bună în draci și fac pariu că atunci când faci sex, arăți ca și cum ai ridica iadul! Și nu în cele din urmă, ești al dracului de frumoasă, Avril!
Pentru o secundă am simțit cum respirația mi s-a oprit. Simt cu obrajii îmi iau foc și îmi cobor privirea în pământ.
Și tocmai atunci mă trăsnește! Toată viața am mințit, am înșelat, am fost nenorocită cu diplomă, dar cumva...pe el nu-l puteam minții. Și nici nu aveam de gând să fug din nou.
Îmi fac curaj și îmi ridic privirea spre brunet. Simt cum o lacrimă îmi cade pe obraz, dar nu am de gând să o îndepărtez. Trebuia să sufăr.
–Iartă-mă! Șoptesc, iar el se încruntă, neînțelegând despre ce vorbesc.
–Ce?
–Iartă-mă..
–Pentru?
–A fost vina mea.
–Despre ce vorbești, Starr?
–Din vina mea a fost Lucy a murit. Îi mărturisesc, dând drumul lacrimilor.