La dracu cu tine, Black!
★
Aud alarma cum sună și tot ce pot să fac e să-mi blestem restul zilelor și să mormăi obosită. Ceasul indică ora 9, ceea ce înseamnă că în scurt timp trebuie să fiu la garaj, deși e ultimul lucru pe care mi-l doresc.
–Oprește drăcovenia aia! Bolborosește Xander pe jumătate adormit și mă întind spre telefon să opresc alarma.
Un duș rece mai târziu, reușisem să mă mai trezesc la viață. M-am aranjat puțin încât să nu arăt ca o mumie umblătoare, trăgând pe mine o preche de blugi cu imprimeu army și un maieu alb, căruia i-am făcut un nod de-asupra buricului. Mi-am prins părul într-o coadă și am folosit concealer pentru a-mi acoperii cearcănele.
Uitându-mă în frigider, am înjurat în barbă văzând că singurul lucru pe care-l mai aveam era doar o doză de energizant. A venit vremea să mergem la cumpărături, deși mă înșel să cred că Xander ar fi genul care se plimbă prin magazinele alimentare. El mai mult îmi fură mie mâncarea.
Râd de imaginea cu Xander plimbându-se cu un coș de cumpărături printre raioane și desfac doza de energizant, chiar dacă știam că nu era o idee bună să-l consum pe stomacul gol. Așezând energizantul pe noptiera de lângă, mă uitam prin jur după pachetul de țigări. Oftând exasperată că nu-l găseam, m-am hotărât să iau una din pachetul lui Xander, dacă tot avea de gând să-mi fure mâncarea.
Marlboro Blue. Nu erau tocmai preferatele mele, dar trebuie să mă mulțumesc cu ce am.
–De ce nu dormi? Tresar speriată la auzul vocii groase a lui Xander.
–Am treabă la garaj, ai uitat?
Fără să mai spună ceva, se ridică din pat, dezmorțindu-și mușchii, în timp ce-și croia drum spre baie.
După circa 10 minute iese și se duce direct la frigider. Înghit în sec când observ că nu poartă decât o pereche de pantaloni de trening gri, ce-i stau lăsați în jos pe talie, acel V ieșind în evidență. Iar acum că stau să mă gândesc la asta, Xander nu arată rău. La naiba, nu arăta rău deloc!
Am mai întâlnit băieți frumoși, dar Xander...oh, Xander îi întrece cu siguranță! Deși greșesc când îl compar pe Xander cu un băiat, deoarece trecuse de mult de acea categorie. Era un bărbat în toată regula, unul foarte atrăgător. Ochii săi albaștri electrizanți te puteau vrăjii în două secunde, făcându-te să te desprinzi de realitate. Am început să capăt deja o slăbiciune pentru mulțimea de tatuaje ce-i acopereau corpul în întregime. Și cu siguranță, mușchii aceia te fac să-ți pierzi mințile, iar părul său negru și mătăsos ce stă dat pe spate într-un mod neglijent, mă face să mă gândesc numai la lucruri neortodoxe.
Ai face un pact cu diavolul doar pentru a gusta o bucățică din Alexander Black, deși ceva îmi spune că el însuși e diavolul!
–Te holbezi, pisicuțo!
Îmi atrage atenția și la dracu dacă nu o făceam, dar nu am de gând să-i hrănesc orgoliul și mai mult decât am făcut-o deja.
–Ba nu! Mint și-mi întorc privirea spre fereastră.
–Starr, să fim serioși, știu și eu că arăt bine, n-ai cum să negi asta! Râde și-și aprinde o țigara.
Nu mai stau pe gânduri și pun mâna pe primul obiect care-mi cade la îndemână, lovindu-l direct în față cu o pernă.
–Vorbești prea mult, Black!
–Așa deci? Întreabă, stingându-și țigara în scrumiera de pe birou, ca mai apoi să se apropie amenințător de mine.
Arunc repede țigara pe geam și fug spre patul lui, într-o tentativă de a mă salva, dar eșuez când mă trântește pe pat. Nu mai așteaptă și se urcă pe mine, începând să mă gâdile fără oprire.
–Gata!
–Mai faci?
–Nu!
Simțeam cum burta începea să mă doară de la atâta râs și plămânii să-mi cerșească disperați oxigen.
–Promiți? Rânjește.
–Da! Strig, iar într-un final se oprește. Idiotule! Murmur supărată, în timp ce dau să mă ridic.
–Ce-ai spus?
–Nimic!
–Bun!
Contactul cu privirea lui parcă m-a electrocutat. Îmi puteam simți părul de pe mâini cum mi s-a ridicat. Realizând apropierea dintre noi, inima a început să-mi bată cu putere. Și când credeam că o să se retragă și o să plece, își apleacă capul spre fața mea, dându-mi câteva șuvițe de păr după ureche, simțindu-i respirația lovindu-se de obrazul meu.
Involuntar, privirea îmi cade pe buzele sale rozalii. Normal că observă lucrul ăsta, prinzându-și buza de jos intenționat între dinți. Aș fi înghițit în sec, dar nici salivă nu mai aveam în gură.
–Ți-am spus vreodată că ai cei mai frumoși ochii pe care i-am văzut? Întrebarea lui mă ia prin surprindere, obrajii luându-mi foc.
Nu eram obișnuită să simt astfel de lucruri, așa că nu știam cum să gestionez golul din stomac sau sentimentele care dădeau năvală peste mine. Xander nu era afectuos de fire, iar asta mă deruta.
–Nu. Reușesc să șoptesc.
–Ai niște ochii atât de albaștri, încât zici că sunt venetici de pe aștri!
Cuvintele sale au un impact puternic asupra mea. Îmi înghit, într-un final, cu greu nodul din gât, inspirând adânc și pentru prima dată în viața mea, nu mai am curajul să mai spun ceva. Pur și simplu, sunt fără cuvinte!
–Ce-mi faci tu mie? Șoptește parcă pierdut în ochii mei, dar și eu eram, de-altfel, într-ai săi.
–Xander..
Acest moment de "rătăcire" se sfârșește mai de repede decât a și început. Se ridică de pe mine și fără să-mi mai rostească vreun cuvânt, își ia cheile de pe birou și iese din cameră, lăsându-mă în urmă cu o mulțime de întrebări.
El chiar a plecat sau tot ce s-a petrecut mai devreme a fost un vis?
O parte din mine își dorea să afle ce gust au buzele sale, dar partea mea rațională striga neîncetat să revin la realitate. Și totuși...la un moment dat, puteam să jur că am simțit un sentiment de căldură în marele meu pumn de gheață, ce ține locul inimii.
–Hei, ce i-ai făcut de a ieșit ca o tornadă?
Mark e cel care da buzna în camera mea, făcându-mă să tresar speriată.
–Tu nu știi să bați? Mă rățoiesc la el.
–Nu mi-ai răspuns la întrebare!
Și acum ce să-i spun? Să-i spun că Xander s-a panicat mai rău decât o virgină speriată, doar din cauza unui "aproape sărut"?
Aleg să mint și ridic din umeri indiferentă:
–Nu i-am făcut nimic.
–Serios, Avril?
–Încetează! Nu s-a întâmplat nimic.
–Fața ta spune altceva! Rânjește. V-ați tras-o?
–Nu!
–I-ai făcut un oral?
–Nu! Țip din nou, dar după două secunde, se uită din nou la mine cu acea față de idiot.
–Ți-a făcut un or-
Începe să vorbească, iar eu ca să îl opresc, îl plesnesc peste ceafă.
–Mark! Strig revoltată. Ești idiot? Nu s-a întâmplat nimic, așa că revino-ți în fire!
–Sunt doar surprins, atâta tot! Se apară.
–Și mă rog de ce ești surprins?
–Pentru că semeni atât de mult cu ea, iar Xander te vede în fiecare zi și e...înfiorător.
–Vorbești despre Lucy?
–Ți-a spus? Mă întreabă șocat și tot ce fac e să dau aprobator din cap. Se pare că cineva începe să se atașeze aici! Afirmă zâmbind slab, în timp ce mă strâmb.
–Uite, Mark, nu știu ce filme îți imaginezi cu mine și Xander în rol principal sau pe ce pastile ești, dar nu e nimic între noi! Suntem doar colegi de cameră, în majoritatea timpului dușmani, iar în unele momente prieteni.
–Serios, Av? Voi sunteți singurii care nu văd că ceva se întâmplă!
–Cum adică singurii? Cine mai crede prostia asta?
–Ăm...restul persoanelor care au ochii să observe asta? Xander e diferit când ești prin jur. Se comportă diferit cu tine. Nici măcar nu te strigă pe nume. Chiar, de ce?
–Pentru că Starr e al doilea prenume al meu. Acum le poți spune și celorlalți că nu e nimic între noi doi. Până mai ieri, eu și Xander nici măcar nu ne înțelegeam. Nu sunt sigură nici acum că o facem!
–Ai să vezi, Avril, într-o zi o să-mi dai dreptate!
–Putem să schimbăm subiectul și să plecăm odată?
***
După ce am terminat tot ce era de făcut la garaj, Sam mi-a spus că pot pleca acasă, dar am preferat să rămân și să-l ajut să strângă.
Nu aveam nici un chef să mă întorc în cameră. Pot pune pariu că Xander nu era acolo și nu îmi doream să fiu singură.
În cele din urmă, am sunat-o pe Bree și am întrebat-o dacă vrea să ne întâlnim, prietena mea anunțându-mă că era deja în drum spre garaj, împreună cu băieții. Aparent aici locuiesc, doar că au avut treabă în oraș.
Cât timp îi așteptam pe ceilalți, am avut ocazia să mă împrietenesc mai bine cu Sam. Prietenul meu mulatru are 22 de ani și s-a născut în L.A., dar a primit o bursă sportivă aici, în New York, la care din păcate, a fost nevoit să renunțe când a suferit un accident în urmă cu 3 ani.
10 minute de la conversația mea cu Bree, aceștia au ajuns împreună cu Xander, desigur.
Și eu cum ar trebui să mă port în preajma lui? Să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic? Sau să mă duc să vorbesc cu el? De fapt, cred prima variantă îmi surâde mai mult! Până la urmă, am și eu orgoliu, iar vechea Starr m-ar pocni dacă m-ar vedea atât de agitată.
–Hei, Av! Vine Bree cu zâmbetul pe buze ca de obicei și mă strânge în brațe.
–Hei, Bree!
–Hei, Avril! Mă salută băieții, mai puțin el.
–Hei, băieți!
–Cum a fost prima ta zi? Întrebarea mi-a fost adresată de către Zayn, care se îndrepta spre micul frigider din cameră.
–A fost bine! E tot ce răspund.
Deși am zâmbetul pe buze, încă mă simt prost și nu știu de ce. Iar faptul că nici măcar nu se uită la mine, mă scoate din sărite. Am ajuns de unde am plecat! Dacă la început era un îngâmfat, acum e un îngâmfat care mă evită total. Agh, la dracu cu tine, Black!
Așa a fost pe tot parcursul serii. Se poartă ca un copil, iar eu chiar nu vreau să mă duc la el. Am și eu orgoliul meu până la urmă! Și încep să devin nervoasă și pe mine, însămi, pentru că începeam să mă gândesc obsesiv numai la asta. Ce era în neregulă cu mine?
–E timpul să mergem sus! Ne spune Zayn și se ridică împreună cu Bree.
–În sfârșit! Exclamă Sam exasperat de faptul că nu mai aveam de gând să plecăm.
–Și eu urc, îmi e foame! Se plânge Ash.
–Ție îți este foame mereu! Mormăie Josh în barbă, dar îl urmează.
–Te duc eu, Av? Se oferă Mark și când să spun ceva, îl aud pe Xander.
–Nu e nevoie, o duc eu! Intervine brunetul și nu mă pot abține din a-mi da ochii peste cap.
Nu vorbește cu mine toată ziua și acum vrea să mă ducă acasă?
–Ah, ok, atunci! Răspunde roșcatul stânjenit, frecându-și ceafa.
–De fapt, mi-ar plăcea să merg cu tine!
Ha! Joac-o p-asta, Black!
–Nu cred că e cazul să-l punem pe Mark să bată atâta drum degeaba! Mârâie brunetul.
La naiba!
–Are dreptate! Poate data viitoare! Și nu uita ce am vorbit! Îmi face acesta cu ochiul, zâmbind ștrengărește.
–Mersi, Mark! Îi răspund acestuia, ca mai apoi să-mi întorc privirea spre îngâmfat și să-mi dau ochii peste cap.
–Să mergem, Starr! Mă strigă și îmi iau din nou rămas bun de la ceilalți, plecând în cele din urmă împreună spre motor.
–Ești un idiot! Murmur supărată și mă abțin să nu-i trag vreo două, în timp ce mă ajută să mă urc.
–Știam! Rânjește și accelerează puternic, motocicleta plecând puternic de pe loc, lăsând în urmă numai fum și praf.