Îmi deschid ochii umezi pentru a vedea din nou acelasi negru din camera unde mă aflăm. Nu există ferestre prin care să intre soarele. Niciodată nu am văzut soarele. Doar am auzit de el. Fiind legata de aceste lanțuri nu puteam să ies din începerea unde mă aflam. Nici măcar să mă mișc nu pot.
Încerc să nu mai dau importantă durerii pe care o simt. Însă devine din ce în ce mai greu să fac asta. Mă doare din ce în ce mai tare. Poate ar trebui să îi ascult pe mami si tati.
Ieri iar m-au pus să mă uit la așa zisele desene. Mă așteptam să văd niște oameni desenați caraghios pentru a te face sa razi. Dar nu a fost așa. Am văzut 2 oameni goi în diferite poziții iar fata scotea niște sunete ciudate. Nu mi-a plăcut așa că nu m-am uitat. Apoi am fost pedepsită. Pentru a treia oară săptămâna asta...
Pedepsele constă în bătaie. Cu picioarele, palmele, cureaua, biciul. Mami si tati spun că asta e o copilărie normală. Toți copiii sunt ca mine, iar cei neascultători sunt pedepsiți. Oare chiar așa e?
Eu îi iubesc pe mami si tati. Și ei mă iubesc pe mine, cred. Spun că fac toate astea pentru binele meu. Oare spun adevărul?
Poate ar trebui să-i ascult. Dar nu pot să mă ating în anumite zone, așa cum îmi spun ei să o fac. Nu pot să ma uit la desene animate. Nu pot să fac ce îmi zic ei. Mă simt nașpa doar când îmi trece prin gând ca fac asta.
Ușa se aude. Mami intră în camera mea cu o farfurie în mana. În urma ei lasă ușa deschisă, astfel lumina intră în cameră. Mă holbez la ea până când mama îmi atrage atenția.
- Ia și mănâncă, trebuie să arăți cât de cât bine pentru varsta ta. Imi întinde farfuria. Încep să mânanc știind că este singura mâncare pe care o voi primi azi.
- Ce vrei sa spui, mami?
- Nu mai fi atât de curioasă!
- Bine...
Mami pleacă. De fiecare dată când vorbim îmi pun semne de întrebare. De ce nu pot știi nimic? Mereu mi se vorbește în propoziții scurte și niciodată nu înțeleg ce spun. Vreau să știu mai multe! Curiozitatea mă mănâncă. Ar trebuie să controlez curiozitatea asta. Din cauza ei îmi iau bătaie.
Termin de mâncat, apoi încerc să adorm. Altceva mai bun de făcut nu am. Îmi ia destul timp să adorm. Dar cred că am reușit pentru că visele frumoase au revenit. Iubesc să visez.