Îmi petrecusem multe nopți gândindu-mă la ce ar fi cel mai bine să fac în legătură cu Liam. De fiecare dată ajungeam la concluzia că e spre binele tuturor ca eu să renunț la el, așa că încercam să găsesc o altă variantă. Una în care noi să fim împreună. Și nu înțelegeam de ce naiba nu există.
Liam era destul de greu de evitat, mai ales că apărea mai tot timpul când vorbeam să ieșim mai mulți. Știam că Raine era cea care îl aducea, iar asta mă enerva; deși Raine nu știa absolut nimic legat de mine și el. La lucru era și mai rău: eram nevoită să petrec mult prea mult timp cu el, iar şatenul, când vedea că devin distantă, încerca să mă facă să râd sau cel puțin să zâmbesc. Partea proastă? Îi reușea mereu.
Soneria se făcu auzită din plin, iar eu am coborât în grabă pentru a-i deschide lui Billie. Bruneta, toată un zâmbet, intra în casă și îmi spuse imediat ce mă văzu:
— Trebuie să îți povestesc ceva!
— Bună și ție, i-am zis eu, urmând-o către propria mea cameră.
— Draga mea Mackenzie, începu ea entuziasmată, ghici a cui iubită o privești acum. A lui Dylan!
Mi-am mărit ochii la auzul vorbelor ei, aproape țopăind de încântare. Abia dacă îmi venea să cred că după atâtea speranțe și atâtea dezamăgiri, Billie era în sfârșit, fericită. M-am aruncat în pat și am rugat-o să îmi povestească totul, de la început.
***
— Așa că, la finalul cărții mi-am dat seama că Medelane, deși era îndrăgostită de Zane, nu era potrivită pentru el, rosti Ivy, privind melancolică coperta cărții. Pentru că uneori ai impresia că i-ai dăruit unei persoane întreaga lume, dar nu e așa. Uneori lumea ta...nu e și lumea lui.
Ivy puse cartea pe o bancă, chiar înainte să se sune. Ceilalți membrii au plecat imediat după ce au auzit sunetul clopoțelului, iar eu am rămas să strâng cărțile pentru a le duce din nou la bibliotecă, gândindu-mă în același timp la concluzia lui Ivy.
— Mack, spuse Raine, sprijinindu-se de tocul uşii.
— Hei, am salutat-o. Ce e?
— Voiam să vorbesc cu cineva despre un lucru...şi cred că tu ești cea mai potrivită persoană. Fiindcă tu ești cea deșteaptă.
Am râs încet auzindu-i complimentul, apoi m-am așezat pe scaunul de lângă ea, îndemnând-o să înceapă.
— Săptămâna viitoare ar trebui să plec pentru câteva zile, să văd o facultate din Los Angeles. Îmi doresc chiar...foarte, foarte tare să intru acolo. Dar simt că nu pot să plec...din cauza lui Liam. Simt că dacă plec, chiar și pentru câteva zile ne vom răci și mai mult.
Am privit-o pe blondă cum se tânguia, făcându-mă să mă simt și mai vinovată. Raine chiar îl iubea pe Liam și era în stare să renunțe chiar și la facultatea din Los Angeles pentru el. Ce căutam eu în ecuația asta?
Pauza se termină, iar în începutul orei de istorie mă salvă de o discuție ciudată cu Raine. Am oftat, apoi mi-am luat rucsacul și m-am ridicat de pe scaun, spunându-i prietenei mele:
— Nu știu ce să spun, Raine. Uneori...ai impresia că i-ai dăruit unei persoane întreaga lume. Dar lumea ta nu e aceeași cu lumea lui.
***
La sfârșitul orelor, am pornit spre cinematograf cu capul plin de gânduri. Aveam în minte o grămadă de finaluri ale poveştii ăsteia stupide, dar niciunul nu mă făcea să îl aștept cu nerăbdare. Acum, nu mai eram de părere că ar trebui să las pur și simplu viața să mi se întâmple, ci să mă urc eu la "volanul" ei. Pentru că dacă las lucrurile așa, totul o ia razna.
Ajunsă la cinematograf, l-am salutat scurt și sec pe Liam, apoi am încercat să mă prefac ocupată, pentru a evita orice discuție cu el. Vorbeam exagerat de mult cu clienții, îi întrebam de o sută de ori ce doresc, dacă le place modelul de pe punga de popcorn sau alte idioțenii penibile, care mă ajutau într-un fel la planul meu deloc ingenios. Cred că Raine s-a înșelat; nu sunt deloc "cea deșteaptă". Mai degrabă sunt cea laşă, care fuge de sentimentele ei în loc să le facă față sau să le pună capăt.
— Mack, mă făcu Liam atentă. Oprește-te, a spus, punându-şi mâna peste a mea pentru a mă opri să mai fac suc. E timpul să luăm pauză.
— Ia tu, am spus repede, concentrându-mă doar la mâinile noastre. Eu n-am obosit deloc.
Şatenul se uită la mine confuz, apoi râse. Îmi luă paharul de suc din mână și mă târî după el până în spatele cinematografului, pe o bancă. El se așeză, dar eu am rămas în picioare. Încă mă ținea de mână, încercând să mă facă să stau jos.
— Termină, am spus rece. Am zis că nu-s obosită!
Mi-am retras mâna din strânsoarea lui caldă, apoi mi-am încrucișat-o la piept împreună cu cealaltă. Liam se ridică lent și se poziționă în fața mea, despletincindu-mi brațele.
— Ce e cu tine?
Am privit în ochii lui, chinuită. Mi-aş fi dorit să mă apropii de el mai mult, apoi să-l sărut, dar aveam principii: nu-i puteam da lui Raine sfaturi de relații, ca apoi să-i sărut iubitul.
— Cred că pauza s-a terminat, i-am răspuns lui Liam, depărtându-mă de el.
N/a: Țin să vă anunț că de acum voi posta doar miercurea și duminica, fiindcă nu fac față cu scrisul și corectatul capitolelor. Mai am o carte de proză scurtă la care încerc să postez zilnic, deci mda :)) lăsând asta la o parte, ce credeți, am făcut bine că i-am adus pe Billie și Dylan împreună?