Capitolul 33. "Încălzește-mi patul."
RAINER
Deja o a patra asistentă a intrat și a ieșit din camera anostă în care mă aflam doar ca să mă întrebe cum mă simțeam. Îi spusesem doctorului că mă simțeam cât de bine puteam să mă simt după ce nemernicul de Seth Jameson a intrat în mașina mea, de parcă nici măcar nu gândise înainte să o facă. Dar, încă eram obligat să rămân aici până mine dimineață. Pe naiba. Rylee și cu mine trebuia să ajungem acasă și nu era nimic ce îmi doream mai mult decât să o văd la mine în pat, purtând nimic altceva înafară de pijamalele ei caraghioase, cu părul răvășit, obrajii roșii și buzele întredeschise, dormind lângă mine de parcă nu ar fi avut nicio grijă.
Sau poate ar fi dormit goală și mi-ar fi răspuns în sfârșit la întrebare. Dumnezeule, cum îmi doream să o simt, să o ating. Deja îmi jurasem că nu voi mai atinge altă femeie înafară de ea, fie că mă voia sau nu. Nu mă puteam gândii la altcineva. Poate, acesta fusese motivul pentru care ajunsesem să mă masturbez singur în baie, gemându-i numele ca un prost, sau motivul din spatele erecției mele chiar în acest moment.
— Rainer? Vocea ei a răsunat în cameră, și atunci realizasem că nu era doar în mintea mea. Am aruncat o privire spre Rylee, iar când observasem că înainta spre mine, mi-am luat perna de sub cap și mi-am acoperit erecția pe care o căpătasem din cauza ei.
M-a privit pe sub geme, sceptică pentru un moment înainte să se așeze pe fotoliul de lângă patul meu.
— Este trei dimineața. De ce nu ești acasă? Am întrebat-o. Câștigasem un pariu până la urmă, iar să o văd pe Rylee la mine acasă era premiul cel mare.
— Nu aveam cheile, a mormăit ferindu-și privirea. Dacă nu o cunoșteam mai bine aș fi spus că era onestă, însă o știam pe Rylee mai bine ca oricine deși niciunul dintre noi nu ar recunoaște-o vreodată. Ascundea ceva.
— Sunt în jachetă, am spus făcând semn spre jacheta mea de piele, pe care spre surprinderea mea, încă o purta.
— Bagajele mele sunt în mașina ta, a adăugat ceva mai tare, dar mie îmi suna a altă scuză.
— Am fost îngrijorată. A spus într-un final ridicându-și privirea spre mine. M-ai îngrijorat ca naiba în seara asta, Rainer.
Aveam un sentiment că își dorea cu ardoare să mă plesnească și să mă sărute în același timp. Cu puțin noroc, le-ar fi făcut exact în ordinea asta, iar eu nu m-aș mai fi oprit la un simplu sărut. Nu îmi dădeam seama dacă era sau nu greșit că tocmai luasem parte la un accident, iar singurul lucru la care mă gândeam era Rylee. Dar sincer să fiu, nici nu îmi păsa. Ea era singurul lucru pe care îl aveam în minte toată ziua, în fiecare zi.
— Sunt bine, am mormăit aruncându-i o privire. Mai bine acum că te văd.
— Asistentele care au fost aici ne-au spus că mâine dimineață vei fii externat. A făcut o pauză, apoi s-a întors spre mine privindu-mă printre gene. De ce ai avut nevoie de patru asistente, Rainer? M-a întrebat.
Drace. Era geloasă, ceea ce însemna că îi păsa de mine mai mult decât mă lăsa să văd. Gesturile ei mici, ce probabil pentru ea erau neînsemnate, nu puteau trece neobservate. Exact ca acum, când privirea mi-a picat pe degetele ei care se jucau într-un mod anxios cu inelele pe care le purta, în timp ce aștepta să îi răspund la întrebare.
Mi-am întins mâna spre ea și mi-am plimbat ușor degetele pe bărbia ei înainte să îi ridic privirea spre mine. S-a conformat și și-a adus corpul mai aproape de mine, iar eu am sărutat-o, ca răspuns la întrebarea ei. Dacă Rylee credea că eu aveam nevoie de cele patru asistentele se înșela amarnic. Eu aveam nevoie doar de ea și de acel ceva pe care nu îl puteam găsii în nicio altă femeie înafară de ea. Aș fi putut fii celibatar pentru tot restul vieții mele dacă ea mi-ar fi cerut-o.
— Du-te acasă și încălzește-mi patul, i-am șoptit pe buze. Ca o reacție la cuvintele mele, s-a îmbujorat și m-a împins în umăr. Nu îi plăcea să fie tachinată, dar nu mă puteam oprii când reacțiile ei erau al naibii de adorabile.
— Sunt strict afaceri, Rainer. Am pierdut pariul și ăsta este singurul motiv pentru care voi dormii cu tine.
— Pariul era să te muți cu mine, îngeraș. Dar dacă tu vrei să îl duci la nivelul următor și să dormi cu mine, crede-mă, nu am nimic împotrivă.
Și-a dat ochii peste cap și a pufnit ridicându-se de pe fotoliu de pe fotoliu. Am lăsat-o să plece, fără să mai adaug altceva.
Două ore mai târziu, pe la cinci dimineața mi-am scos perfuziile și mi-am schimbat hainele înainte să ies pe hol. Mă simțeam bine. Îndeajuns de bine încât să plec acasă. Însă când am ieșit pe ușile duble ale spitalului, telefonul mi-a vibrat în buzunarul pantalonilor.
O interjecție iritată mi se scurge de pe buze când îi văd numele mamei mele pe ecranul telefonului. Nu mai sunase de luni întregi, după ce mă asigurasem că avea toate lucrurile de care avea nevoie ca să nu mă deranjeze cu alte rahaturi, și plănuiam să nu îi răspund. Însă în seara asta mă simțeam plin de compasiune, așa că i-am răspuns.
— Rainer, la naiba, cât timp a trecut de când nu te-am mai auzit. Mă încrunt când aud vocea groasă la telefon și îmi dau seama că probabil era Liam, unul dintre tipii pe care Reyes îi trimiseseră să mă urmărească zilele trecute când eram cu Rylee.
— Unde este? Am întrebat.
— Roxbury, Barul lui Jai, mi-a răspuns, iar eu i-am închis fără să mai aștept alt răspuns.
Am urcat într-un taxi în timp ce înjuram în gând. Nu îmi doream să fiu decât într-un singur loc și acesta era în patul meu, lângă singura persoană care mă putea face să uit de toate lucrurile oribile din viața mea. Până la urmă, ăsta era motivul pentru care plecasem de la spital la cinci dimineața. Voiam să îmi petrec timpul cu ea. Îmi plăcea să îmi petrec timpul cu ea. Era lumina de care nu credeam că o să am vreodată nevoie și singura persoană care putea umple golul pe care îl simțeam în mine. În schimb, în aproape jumătate de oră, ajunsesem să mă amestec prin mulțime în barul lui Jai în căutarea mamei mele.
— Clara e ocupată, vocea lui Liam a răsunat din spatele meu, îngânată de strigăte și muzica de pe fundal. Cine-i tipa care stă la tine acasă?
Mă întorc alene spre el într-o poziție relaxată, exact opusul felului în care mă simțeam când am auzit că o adusese în discuție pe Rylee. Gândul că i s-ar putea întâmpla ceva mă transforma într-o fiară sălbatică.
— Nu-mi dau seama când a devenit treaba ta cu cine mă văd eu.
— Poate pentru că nu credeam că ai gusturi atât de bune. Să fim serioși, nici verișoara mea nu o splendoare, dar nu mă așteptam să îți îmbunătățești gusturile.
— Spune-i Clarei că o aștept la bar, i-am spus întorcându-mi spatele la el. Eram dispus să iau o decizie impulsivă și să îl opresc din vorbit, dacă nu se oprea singur, dar am ales să îmi las partea mai bună să decidă în seara asta, și m-am îndreptat spre bar, fără să creez o scenă în mijlocul barului.
— I-a atras atenția unchiului meu. Conduce bine, ca să nu mai menționez că arată uimitor. Ar trebui să lucreze pentru el.
Mi-am simțit degetele amorțite în timp ce îmi strângeam pumnii dar asta nu m-a oprit din a îmi lipii pumnul de falca lui Liam. S-a dezechilibrat pentru un moment și a scos câteva strigăte îngrozite de la fetele din spatele lui.
Știam că era complet nebun, doar era nepotul lui Reyes, dar nu mă așteptam să apuce scaunul de la bar și să îl rupă pe spatele meu. Rămăsesem fără aer pentru o secundă, însă nu îmi făceam griji. O vânătaie în plus nu s-ar fi făcut observată, așa că mi-am îndreptat spatele și l-am apucat de gulerul tricoului decolorat pe care îl purta. L-am lovit din nou, și din nou, și din nou, până când mâinile mele erau murdare de sânge și vocea tremurândă a Clarei răsuna ca un suspin din spatele meu.
— Rainer, scumpule, am auzit-o spunând înainte să ies din bar, știind că o să mă urmeze.
Iese din bar împleticindu-și picioarele din cauza stării de ebrietate constantă în care era, și se îndreaptă spre mine strângând în mână o sticlă de whiskey și o pungă de carton pe care o strângea la piept. I-am oprit un taxi, din moment ce mereu simțeam povara constantă de a avea grijă de ea chiar și după tot ce îmi făcuse.
Când s-a apropiat de taxi, i-am deschis ușa iar înainte să urce pe bancheta din spate și-a ridicat privirea spre mine și mi-a înmânat sticla de whiskey.
— Preferatul tău, mi-a spus, apoi a urcat în mașină.