"Tell me about you, tell me your secrets
Tell me and tell nobody else
'Cause I can be jealous or I can be selfish
I can be more than you could bare"
Racer
Mama Seiyei a sunat-o să se asigure ca poate veni cu Antonia înapoi acasă. Din fericire tatăl ei e la lucru încă. Eu cu Seiya le așteptăm îmbrațișati pe canapeaua din camera de zi, în al nouălea cer, sărutându-ne ca doi adolescenți, așa cum ar fi trebuit s-o facem încă din liceu. Nu mă pot dezlipi de iubita mea.
Bagajele ei sunt făcute pentru aeroport și așteaptă enervant în fața mea.
— Micuțo, astea vin la mine acasă chiar azi, da?
— Da, Anthony. De câte ori vrei să-ți confirm că nu e un vis?
— Până ajungem acasă. Știi că am cumpărat balansoarul acela doar pentru că îți place ție? Și câinele la fel.
— Pe bune? Am fost într-adevăr surprinsă de coincidențe. Chiar nu credeam că mai ai sentimente pentru mine când m-am întors.
Seiya își pune picioarele peste ale mele și se joacă cu degetele noastre împreunate. E încă o copilă, dar pe care o ador și care acum radiază de fericire, și care mi-a oferit un copil minunat.
— Ce crezi că vor spune părinții tăi despre mutare?
— Mama vrea sa fiu fericită. Ea te place. Mi-a povestit ca te-a mai văzut prin oraș. Te lăuda că ai ajutat-o cu plasele de cumpărături. Spune că nu te vorbește nimeni de rău și că ești un băiat bun. Ii părea chiar rău că nu știi despre Antonia. Și ea voia să-ți zic adevărul. În schimb, tatăl meu sigur nu va fi de acord. Cu el, nici măcar nu pot deschide acest subiect.
— Are nevoie de timp, ca să ne vadă fericiți împreună. Se va convinge apoi.
— Posibil... Mai avem multe de recuperat și de lămurit, spune temătoare.
— O să facem asta după ce doarme Antonia diseară. E ok?
— Da. Încă nu-mi vine să cred că facem pasul ăsta. Sunt atât de fericită.
Seiya îmi ia mâna și o duce la inima ei.
— Ești sufletul meu pereche, îmi spune pe un ton drăgăstos.
— Eu știam asta, micuțo. Credeam că tu nu știi.
Seiya mă sărută tandru și apoi se cuibărește strâns în brațele mele. E aproape urcată cu totul peste mine. O sărut pe colțul gurii, apoi îi trasez linii umede pe buze. Sunt topit după ea și nu sunt obișnuit s-o știu la dispoziția mea. Mi-e teamă c-o voi sufoca.
— Trebuie să-i arăt Antoniei tatuajul cu numele ei.
— Chiar te-ai tatuat?
— Da, îi spun și-mi ridic tricoul să vadă.
Nu l-a observat până acum deoarece e pe coasta dreaptă, în lateral. Când am făcut sex azi noapte, era aproape beznă. N-aveam cum să-l vadă.
— Wow. O să fie încântată. Dar de ce ți-ai tatuat numele meu?
— Pentru că am vrut să te iau cu mine. Am vrut să-mi amintesc zilnic că o parte din mine e la tine. Și pentru că te iubesc ș-am suferit cumplit când am crezut că e posibil să te pierd definitiv. Așa, am avut senzația că ești cu mine mereu. Dar tu?
— Pentru că mi-a spus Ayan despre tatuajul tău, și am fost pe deplin surprinsă și compleșită de faptul că tu ești donatorul meu.
— Trebuie să mă aduci la zi cu toate problemele tale de sănătate. Cum te simți acum?
— Mă simt bine momentan, dar, în câțiva ani, boala o să termine și acest rinichi și voi avea nevoie de un alt transplant, îmi spune privind în gol.
— Iubita mea, vom găsi altul. Voi face tot posibilul să fie bine pentru tine.
— Dar nu vreau să rămân fără rinichiul tău.
— Micuțo, spun și o sărut tandru.
Mama Seiyei și Antonia ajung acasă iar fetița vine fugind spre noi. Se urcă pe pat apoi îmi sare în brațe.
— Taaati! Maaami!
— Prințeasa mea dragă, cum a fost plimbarea?
O sărut pe frunte și o așez comod pe genunchiul meu drept.
— Ca olice plimbale. Am vlut înapoi la voi, îmi spune bosumflată.
Observ că Antonia are ceva bine ascuns în mânuță.
— Antonia, ce ai acolo?
— Nimic, îmi spune și își duce mâna la spate.
— Antonia, sper că nu ai adus iar dopuri de afară, o atenționează Seiya.
Seiya se întinde să deschidă mânuța fetiței, care renunță tristă la dopul de plastic.
— Da' maaami, ăsta e loz! Și nu știi ce gleu se găsește unul loz!
Găsesc foarte amuzantă precuparea Antoniei față de dopuri.
— Faci colecție de dopuri? o întreb jucându-mă cu buclele ei.
Seiya stă pe partea mea stângă iar Antonia e călare pe partea mea dreaptă. Nu mă deranjează. Ba chiar sunt euforic să primesc atâta afecțiune și căldură dintr-odată. Mă simt măgulit.
— Da. Am o colecție maleee acasă!
— O să poți face o colecție și la mine acasă. Ce spui?
— Sigul că da!
— Am două surprize pentru tine, îi spun Antoniei iar ea bate din palme. Prima surpriză este camera ta care este gata și mergem imediat să o vezi. Iar a doua surpriză este aici, îi spun ridicând tricoul să vadă tatuajul cu numele ei.
—Uau, tati ești sulplinzătol de lapid. Te iubi mult!
Antonia își plimbă mânuțele pe tatuajul proaspăt, încă pansat cu folie și se minunează de culori.
— Dal nu e loz! eu am vlut numele meu loz! spune micuța bosumflată iar eu mă crispez, apoi o privește pe Seiya atent, în mintea ei sigur dospind ceva.
— Mami, acum e lândul tău să ai numele meu!
Seiya se ridică de pe pieptul meu și redevine serioasă.
— Am și eu o surpriză pentru tine Antonia. Nu mai plecăm astăzi cu avionul. Ce spui dacă rămânem aici, cu tati?
— Cu tati? pentlu totdeauna? Daaa!
— O să locuim împreună cu tati. O să mâncăm împreună cu tati. O să dormim cu tati. O să ne distrăm cu tati...
Am impresia că Seiya îi enumerează lucrurile Antoniei să înțeleagă că e ceva serios. Dar mi-e teamă că o spune nu doar pentru micuță, ci și pentru mine, căci trage cu coada ochiului ca să-mi vadă reacția. Și chiar dacă vom fi non stop împreună, asta nu mă mai sperie. Ba chiar mă umple de fericire.
— O să ne mutăm cu tati, am înțeles, maaaami!
Antonia se aruncă pe pieptul meu cu mânuțele strâns după gât și oftează.
— Nu mai pot de felicile!
— Și eu sunt fericit că suntem toți împreună.
— Mami acum o să doalmă cu tine?
Oh, de unde naiba le scoate fetița mea?
— Da, dar și tu dormi cu noi, iubita mea, îi spun asigurând-o că nu-i voi răpi mama.
— Asta înseamnă că o să mai am o sulioală? Pentlu că eu vleau un flățiol!
Creierașul ei analizează tot și nu înțeleg de unde știe atât de multe. Seiya se lipește cu fruntea de umărul meu jenată.
— Când o să fie cazul, o să vedem dacă vine barza, îi spun amuzat.
— Căcat! știu că nu balza aduce bebelașii.
— Antonia! Domnișoarele nu folosesc cuvinte urâte, o atenționează Seiya dar eu am rămas perplex la răspunsul micuței.
— Mami, tati, faceți voi ial buuum de iubile și iese bebele. Simplu!
Pufnesc în râs dar și Seiya o face. De ar fi atât de simplu.
— Atunci, eu zic că bum-ul acela de iubire va apărea curând pentru că eu o iubesc tare mult pe mama ta.
Seiya mă privește cu o sprânceană ridicată. Știe deja că nu va mai scăpa de gura Antoniei. Și dacă scapă de gura Antoniei, sigur nu scapă de mâinile și de gura mea.
— Mami, mami! Faceți buum de iubileeee!
Râd cu lacrimi. Și iubesc asta. Iubesc familia mea. Iubesc fetele mele.
Mama Seiyei reacționează destul de bine la aflarea veștii că fetele se vor muta cu mine. Privirea ei spune cât de ușurată este să vadă că Seiya și Antonia sunt fericite cu mine.
Plecăm de la părinții Seiyei fără să mai apucăm să vorbim cu tatăl ei căci se făcuse seară iar el se află încă la serviciu. Seiya insistă că trebuie să-i lăsăm puțin timp de acomodare cu ideea că s-a împăcat cu mine. Îl anunță rapid și pe Ralph că nu mai e nevoie să o ia de la aeroport și tare mi-aș dori să-i văd moaca de data asta.
După ce luăm cina și ne uităm toți trei la desene animate, adormim destul de repede, în același pat, pentru prima dată ca o familie. Antonia refuză să doarmă singură acum că e entuziasmată de prezența mea și, deși aș vrea s-o simt pe iubita mea iar goală sub mine, nu mă deranjează deloc că fetița se înghesuie și ne lovește toată noaptea cu piciorușele ei micuțe.
Dimineața, fetele s-au trezit înaintea mea și le găsesc în bucătărie pregătind micul dejun. Din fericire, s-au instalat destul de repede în casa mea. Antonia fuge prin toată casa și o personalizează cu amprentele ei și lipește bilețele cu inimi, iar când se satură obosește câinele alergându-l prin grădină. Dar ea nu obosește niciodată.
Seiya își tot face de lucru în bucătărie pentru că Antonia nu mânâncă orice, iar eu profit de ocazie și merg să ridic mașina pe care am comandat-o pentru Seiya. E ca a mea, dar roșie.
E prima dată când Seiya gătește pentru mine și e prima dată când mănânc vegan. Nu m-am așteptat să fie atât de bun, dar totuși pentru mine nu e consistent. Dar Seiya știe asta pentru că are de rezervă gătită și niște carne. Iar surpriza e desertul meu preferat, plăcintă cu mere. Exact ce-mi făcea mama. Gestul său mă face s-o iubesc și mai tare.
Antonia insistă s-o ajut doar eu cu soldățeii care trebuie pregătiți în farfurie, iar Seiya mă urmărește amuzată și se așteaptă să nu mă descurc. Dar eu cred că pot lua notă de trecere.
După o zi plină de energie și întâmplări noi pentru toți trei, la ora zece Antonia doarme dusă în camera ei. I-am montat o cameră web și mi-am instalat o aplicație pe telefon cu care pot vedea mereu ce face. Seiya e încântată de ideea mea.
După ce am făcut amândoi un duș cald împreună, lucru care a fost destul de greu pentru că mie îmi stă capul doar la sex, ne cuibărim îmbrățișati în pat. Știm amândoi că trebuie să avem o discuție importantă dar eu nu știu cum să încep. De fapt, prefer să ne terminăm mai întâi, dar dacă i-aș spune, m-ar plesni peste ochi.
Seiya își așează capul pe umărul meu și mă privește drăgăstos. Ochii îi sclipesc. E atât de senină și liniștită încât aș prefera să amân discuția doar ca să n-o mai văd tristă vreodată.
— Mi-ar plăcea foarte tare să nu mai existe secrete între noi, Anthony, deschide ea discuția.
— Sunt de acord.
Îi mângâi spatele încercând s-o încurajez să spună ce are pe suflet. E vizibil îngândurată.
— Lucrurile între părinții mei n-au fost întotdeauna roz, spune privind prin televizor. Mariajul părinților mei n-a fost ceva dorit. Eu nu am fost dorită. Adică, am apărut întâmplător, dintr-o aventură. Mama mea îl iubea pe tata dar el iubea altă femeie...
— Micuțo, nu trebuie să-mi dai explicații.
— Vreau să-ți explic de ce sunt eu așa, și de ce e tatăl meu e așa cum e. Când am venit eu pe lume, ei s-au văzut obligați să se casătorească. Numele este ales de tatăl meu după femeia asiatică pe care o iubise. Mama a fost îndurerată dar nu i-a reproșat niciodată nimic. Între timp, au ajuns să țină unul la celălalt și să se înțeleagă. Dar nu erau deschiși unul față de celălalt. Cred că ăsta este exemplul pe care l-am avut în familie și poate de asta niciodată nici eu nu am avut curajul să-mi deschid sufletul și să-ți spun în față tot ce simt. Preferam să mă ascund undeva și să plâng. Când am rămas însărcinată cu Antonia, m-am gândit că nu vei fi interesat de ea. Nici măcar nu am încercat să aflu adevărul pentru că eram o lașă. Iar tatăl meu cred că retrăiește drama lui proprie, pentru că e prea afectat de tot ce se întâmplă.
— Da. Trebuia să ne mărturisim multe.
— Vreau ca Antonia să învețe asta de mică. Chiar dacă ne va pune întrebări grele sau indiscrete, va trebui să găsim o modalitate să-i oferim explicații. Vreau să știe să comunice, să știe să iubească și să nu fugă de probleme, așa cum am făcut-o noi.
— Ai dreptate, îi spun și o sărut pe față.
Aproape că nu-mi vine să cred că suntem aici după atâția ani. De la primul sărut când eram doar niște copii în parc cu mamele la joacă, până în acest moment în care avem propria familie.
— Familia ta cum era? mă întreabă pe un ton apăsat, știe că e un subiect sensibil pentru mine.
— Nici nu mai știu cum eram noi ca familie, dacă am fost vreodată cu adevărat o familie. Tot ce țin minte este iubirea mamei. Pe tata îl țin minte dintodeauna venit acasă băut, lovind-o pe mama iar eu încercând mereu să mă bag între ei. Am crescut în violență, am învățat violență. Mama era un om bun, dar s-a dus prea devreme. Am rămas pe capul meu cu tata până în liceu. Ajunsese atât de rău încât ne băteam până la sânge. Unchiul meu încerca să intervină dar nu reușea să-l schimbe pe tata. De nenumărate ori am adormit pe bancă în parc pentru că deseori mă închidea afară pentru că acasă avea vreo curvă, cu care bea în neștire. Am fost nevoit să văd chestii legate de sex de mic și a fost îngrozitor. Acum că-mi amintesc asta, poate că ăsta este motivul pentru care sexul a fost prioritar pentru mine multă vreme.
Încerc să-mi alung imaginile scârboase din minte.
— Chiuleam de la școală pentru că nu doream să mă vadă nimeni bătut. Mă pretindeam tare și nu-mi arătam slăbiciunea, dar viața mea era un chin. Mă agățam de orice distracție pentru a mai uita. Știam că arăt bine și de asta mi-o luasem în cap. Pentru că era singura mea calitate. Singurul motiv pentru care m-am mai chinuit să termin liceul este pentru că nu voiam sa-i dau dreptate tatalui ca sunt un ratat fără viitor. Mama era în fază terminală când eu aveam doar opt ani și eram singurul prezent când s-a dus... Am rămas singur cu ea ore întregi până am fost capabil să-l anunț pe unchiul meu că mama nu mai e printre noi.
— Dumnezeule, Anthony. Niciodată nu mi-am imaginat că tu ai trăit așa ceva. Am bănuit că ai răni dar nu credeam că sunt atât de profunde, îmi spune și mă strânge tare în brațele ei.
Dacă tot am deschis cutia pandorei, Seiya merită să știe pe cine iubește. Merită să știe tot adevărul.
— Am fost mereu un băiat revoltat, violent, vagabond, curvar... până la operația ta. Te-am iubit dintotdeauna dar nu am știut să te apreciez până m-am panicat că ai putea muri. Abia atunci m-am retras și m-am regăsit. Am încercat să mă desprind de influențele trecutului meu, să aflu cine sunt eu cu adevărat. Și mi-am dat seama că nu sunt gunoiul care am fost. Nu sunt tatăl meu! Am citit multe cărți, am învățat să renunț la orgoliu și am mers la un psiholog. Am început să mă cunosc. Mi-am dat seama târziu că orgoliul distruge vieți, îmbolnăvește oamenii de gelozie, de egoism și de răutate. Acum știu toate astea, dar atunci era mai ușor să urmez exemplele negative din viața mea. Regret extrem de tare cât te-am rănit.
Seiya mă privește cu lacrimi în ochi, strângând tot mai tare în pumn tricoul meu.
— Erai tânăr. Nu aveai de unde să știi, Anthony... Dar ai învățat din toate. Ai învățat atât de mult și ai devenit un exemplu demn de urmat. Sunt extrem de mulți oameni care iubesc și care n-ar dona nici pentru bani un rinichi! Tu ai făcut transplantul și ai dispărut. Nu ai avut pretenții la nimic.
— Dar tu ești salvarea mea. Tu ești acel loc de siguranță pe care l-am căutat de mic copil, îi spun așternându-i un sărut tandru pe buze. Știi de ce am plecat? Pentru că mă rugam în capela spitalului, că dacă suntem compatibili pentru transplant, voi ieși din viața ta și nu-ți voi mai face rău.
Lacrimile Seiyei curg tot mai intens și mă strânge tare în brațe. O ridic peste mine și o lipesc de pieptul meu.
— Nu plânge, micuțo, îi spun și îi ridic bărbia ca să-i pot șterge lacrimile.
După ce se liniștește, Seiya mă privește cu o privire care mă face să simt că valorez mult pentru ea.
— Ai o fotografie cu mama ta?
— Da.
Îi arăt fotografia cu mama mea pe telefon iar ea face ochii mari.
— Racer! Chiar arăt izbitor de tare ca mama ta. Ayan mi-a spus asta dar nu l-am crezut. Susține că îți amintesc, inconștient, de ea.
Nu m-am gândit la asta niciodată dar poate că are dreptate. Seiya este gingașă, așa cum era mama. Are părul blond cu bucle, ca mama. Vorbește într-un fel alintat, ca mama. Își plimbă des mâna prin păr, ca mama. Și e veselă din fire, exact ca mama.
— Ai spus că nu mai dorești secrete între noi, iubito... Trebuie să-ți fac câteva mărturisiri.
— Ok, spune ea serioasă dar trădează o urmă de teamă.
— După despărținea noastră, am rămas cu jurnalul tău și așa am aflat că mă iubeai. Acolo am citit că am fost primul pentru tine. Iar din telefonul tău am aflat despre Ralph și despre bani, și imediat m-a clarificat Ayan cu problemele tale de sănătate.
Seiya mă privește cu ochii mari dar nu-i descifrez gândurile.
— Ești supărată? întreb îngrijorat.
— Nu. Mă bucur că știi totul. Credeam că ascunzi ceva mai îngrozitor, îmi spune și răsuflă ușurată.
— Ar mai fi ceva, spun precaut iar ea iar mă privește crispată.
— Banii pe care îi ai din așa-zisele asociații, fonduri pentru persoane cu probleme de sănătate și tot ce mai născocea Ralph, sunt de la mine. Ți-am trimis bani lunar.
Seiya mă privește blocată.
— În toți anii ăștia? De ce?
— Pentru că îmi era teamă de mor că s-ar putea să te pierd din cauza problemelor tale de sănătate. Voiam să ai o viață normală, să poți absolvi, fără să te îngrijorezi că n-ai bani pentru tratamente sau întreținere.
— Anthony..., spune iar cu lacrimi forțând irișii ei verzi cu pete galbene. Tu m-ai iubit chiar atât de mult?
Încă i se pare ireal că sunt capabil să o iubesc cu adevărat?
— Da. Ești singura care mi-a învins singurătatea.
— Te iubesc, Anthony! îmi spune și mă sărută pe buze.
— Mărită-te cu mine atunci, îi spun făcând-o să se desprindă din sărutul apăsător doar ca să-mi privească ochii.
Îi zâmbesc asigurând-o că sunt serios. Sunt convins că e prea șocată de tot ce i-am spus.
— Da, îmi spune cu ochii încă inundați în lacrimi. Dar dacă vreodată mă trădezi, ți-o tai, Racer!
Mă avertizează în stilul nostru tipic adolescentin de acum câțiva ani, lucru care mă face să zâmbesc și mai tare. După numele pe care-l folosește, realizez că iubita mea mă place răzvrătit. O întorc pe spate mușcând-o de gât.
— Mi-e foame de tine, îi spun și o acopăr cu săruturi. Ce spui, lucrăm intens de pe acum la următorul copil? Cunosc niște poziții perfecte pentru a face copii.
— Sunt convinsă că știi, spune ea și-mi trântește o perină în față.
Relația mea cu Seiya a fost un drum lung de parcurs, presărat cu multe lacrimi și bucurii. Dacă până acum am acuzat karma că e nedreaptă cu mine, mi-am dat seama că, într-un final, m-a răsplătit mult. De fapt, a făcut-o cu mult timp în urmă, când mi-a oferit-o pe Seiya dar am fost prea tânăr și prea prost ca s-o apreciez.
Seiya și cu mine încă ne comportăm ca doi adolescenți îndrăgostiți care învăță zilnic să fie împreună. Suntem norocoși că ne avem acum unul pe celălalt și, treptat, ne obișnuim unul de altul. Am învățat să mă temperez și să fiu un exemplu pentru familia mea. Seiya e rațiunea mea de a trăi. Motivația mea. Respir Seiya. Dorm cu Seiya. Mă hrănesc cu Seiya. O iubesc la nebunie și nu mi se mai pare nimic absurd sau penibil în dulcegării și alinturi.
Am de gând s-o duc în fața altarului cât mai curând, și o să-i fac o cerere așa cum merită. Mă rog să mai putem fi binecuvântați cu încă un copil pentru că ador enorm de tare glasul fetiței mele în casă.
Vindecarea mea a fost dintodeauna la un pas de mine și se numește Seiya.
THE END
Bună prieteni-iubitori de cărți,
Dacă nu am fost destul de clară prin povestea lui Racer și a Seiyei, atunci o s-o spun pe șleau: Orgoliile ne f** viețile! Și dacă Osho, un filozof-guru-învățător spiritual, ne spune că ar trebui să renunțăm la orgoliu să putem fi fericiți, de ce naiba să n-o facem?
Propun mai multă iubire, comunicare, compasiune, înțelegere, și... fără orgolii, prieteni!
Sănătate și virtute, să avem ce bea, mânca și minte "multe"!
Peace up! :)
My point of view. Am vrut sa redau povestea unui Antiexemplu, cu mizeriile pe care le face, cu slăbiciunile și fixațiile pe care le are, fără menajamente. Da, neplăcut! Dar cărți de iubire previzibile sunt destule. :) Ăsta e și motivul pentru care nu am lungit capitolele atunci cand ei au fost fericiți și îndrăgostiți. Mesajul e altul aici și ăsta este motivul pentru care am insistat pe karma: Racer nu-și asumă niciodată nimic! Doar iubirea pentru Seiya l-a făcut să renunțe la egoismul strigător la cer (și la victimizare) și asta abia în ultimul ceas, forțat de o situație extremă (viața ei). Iar tranziția de la un Antiexemplu la un Exemplu de om, e presarată cu întâmplări specifice unui infatuat arogant care știe că arată bine, care are un comportament sexual compulsiv (multiplele scene de sex), și care este inspirat din realitate! Cum am mai spus și în descrierea cărții: You'll love it, you'll hate it and then you'll love it even more.