Lizzi
Durerea pe care o simțeam în piept...durerea pe care o simțeam la fiecare inspirație și expirație era atât de puternică încât nu o pot descrie în cuvinte.
Durerea aceasta e singurul lucru care mă face să îmi dau seama că nu am murit, deoarece așa mă simt pe interior.
Goală. Fără viață.
Primele două săptămâni trec încet și dureros.
Nu fac nimic altceva decât să stau în pat și să privesc un punct fix întrega zi.
Uneori privirea mi se duce spre pachetul de pe birou. Cel pe care l-am primit de la doamna Cole.
E de la el , a spus ea.
Mă mai uit o clipă la pachet apoi îmi mut privirea pe un alt punct din cameră.
***
M-am trezit urlând.
Nu din cauză că am avut un coșmar.
Visasem intr-adevar că e din nou beznă, dar era cel mai plăcut intuneric deoarce el era cu mine.
Am strigat deoarece m-am trezit și era lumină iar el nu mai e aici.
Cum se poate ca întunericul să se transforme în cea mai plăcută lumina, iar lumina să devină cel mai îngrozitor întuneric?
***
Frunzele colorate cădeau peste iarba care începea încet să se veștejească.
Îmi foșnaiu sub pantofi atunci când înaintam spre mormântul lui Logan.
Cimitirul era un loc liniștit. Veneam aici destul de des și mă holbam la piatra funerară unde era scris numele lui.
Logan Cole
Buzele îmi tremură și mă aplec să dau la o parte o buruienă care a crescut prea aproape.
Il iubesc.
Încă îl iubesc.
Il urăsc.
Urăsc cât de mult îl iubesc:
-Cum ai putut să îmi faci așa ceva? Cum ai putut?
Însă ca de fiecare dată singurul răspuns pe care îl privesc, sunt șoaptele vântului.
În momentul acela, realizez ceva.
Adevărata tragedie nu constă în actul morții. Ceea ce urmează după moarte, aceea e partea oribilă.
Trebuie să te împaci că el nu o să mai calce niciodată pământul. Că plămânii săi nu or să se mai umple niciodată cu aer. Mâinile sale nu o să se mai implestească niciodată cu ale tale.
Nu o să îi mai aud niciodată bătăile inimii. Muzica mea preferă din întrega lume.
Buzele mele nu or să le mai întâlnească niciodată pe ale sale.
Toate acestea...ei bine, toate acestea sunt adevărata tragedie!