Lizzi
-Cum a fost în liceu?
Logan își strânge mai bine brațele în jurul meu și privim amândoi spre oraș:
-Liceul a fost...bun. A fost foarte bun.
-Fratele meu mi-a spus că își aduce aminte de tine. A spus că erai popular.
Simt cum zâmbește:
-Ei bine, eram căpitanul echipei de fotbal și în ultimul an am fost votat președintele consiliului elevilor.
Râde:
-Dar încă nici acum nu îmi dau seama cum naiba s-a întâmplat asta. Adică acolo sunt elevii care stau toată ziua cu nasul în cărți și învață, iar eu...să spunem doar că nu eram genul acela. Făceam multe chestii. Intram intr-o multime de belele.
-Povestește-mi ceva amuzant ce ai făcut.
-Ceva amuzant zici?
-Ihm.
-Ia să vedem...ah, gata știu! Odată, când eram intr-un cantonament cu echipa de fotbal, am ieșit în oraș și să spunem că am băut cam mult, toți. Am pierdut un pariu iar eu și Jeff McAdams, a trebuit să alergăm dezbrăcați pe stradă.
Chicotesc:
-Nu ai făcut așa ceva!
Logan râde și el:
-Ba am făcut-o! Și întâmplarea nefericită a făcut ca o mașină a poliției să fie acolo. Ne-au arestat pentru disturbarea liniștii publice și consum de alcool când încă suntem minori. Antrenorul a trebuit să vină să ne scoată. Nu ne puteau ține mai mult de o noapte deoarece aveam sub 18 ani dar o amendă a fost destul. Să nu mai pomenim de faptul că am fost mult prea mahmuri ca să puteam să mai jucăm a doua zi și astfel am pierdut campionatul din acel ani.
-Oh, Doamne! hohotele mele de râs îmi cutremură corpul
-Antrenorul a avut grijă să ne pedepsească. A trebuit să spălăm vestiarele, băile și toate echipamentele după fiecare meci și antrenament din tot restul anului.
Logan râde iar eu zâmbesc însă imediat simt un junghi de tristețe. Mă așez mai bine in brațele sale:
-Acestea sunt lucrurile pe care regret că nu o să mai apuc să le experimtez niciodată.
Logan mă strânge de mână dar apoi adoptă o mină glumeață:
-Ce? Liceul? Pffui! Eu ți-am prezentat doar partea ,,drăguță", adică gândește-te la toate testele, examenele, profii nasoli. Regulamentele. Activitățile în folosul comunității și băile oribile. Și cel mai oribil, dubioasa mâncare de la cantină.
Logan se cutremură iar asta mă face să mă simt mai bine.
Mă întorc cu fața spre el și îmi ridic capul.
Îmi pun mâinile pe obrajii săi și îi mângâi ușor:
-Incă nu imi vine să cred ce se întâmplă?
-Ce să se întâmple?
-Asta. Noi. Incă nu îmi vine să cred că te-am intalnit pe tine!
Logan pare total mișcat de cuvintele mele. Degetele sale se ridică și îmi mângâie blând obrazul iar vocea lui e aproape șoptită, de parcă dacă ar vorbi mai tare, s-ar frânge:
-Oh, iubito! Eu sunt cel norocos că te-am întâlnit! Când simțeam că în viața mea lipsea ceva, ai aparut tu!
Inima mi se umflă de fericire. Logan mă mângâie pe obraz și apoi se apleacă să mă sărute.