Capitolul 11: "Nu o să te ating."
— Faceți loc, la o parte toată lumea!
Jace, băiatul care strângea banii de la pariuri cât și cel care se ocupa organizarea curselor, trece cu privirea peste mulțime, așteptând să se liniștească. Lola se dezlipește de Rainer și se întoarse la prietenii ei, ștergându-și buzele de urmele lăsate de el în timp ce se împiedică. Încerc să îmi abțin rasul dar în zadar când Jess încearcă să mă facă să mă uit.
— Ascultați, se pare că avem o veste proastă. Jace face o scurtă pauza pentru a amplifica suspansul apoi continuă: Cursa s-a terminat la egalitate.
Țipete și înjurături se auzeau din mulțime. Se făcuseră pariuri, iar oamenii păreau foarte supărați. Pe lângă mulțime, Rainer și Blake păreau și ei la fel de nervoși.
— Însă, știm cum să ieșim din acest impas, continuă el.
Privirea lui arogantă mă speria. I-am dat drumul la mâna lui Jess ca să mă apropii puțin, iar acum eram în mijlocul mulțimii, mult mai aproape de Rainer și Blake. Blake își trecea privirea încruntat peste cei din mulțime, în timp ce Rainer își fixase privirea spre pământ, stând cu mâinile în sân.
— Spune naibii odată, Jace, se răstește Rainer făcându-mă să tresar.
— Îmi pare rău, amice. Tu, la fel ca toți cei de aici o să aflați la următoarea cursă, spune Jace lăsându-ne pe toți cu gurile deschise de uimire. La naiba! Trebuia să aștept până sâmbătă să aflu dacă Rainer va câștiga sau nu.
După minute bune pe care Jess și Nick le-au petrecut împreună, Lilly Jameson vine direct spre noi în secunda în care Jess și cu mine ajungem la focul în aer liber din mijlocul mașinilor.
— Felicitări Jess, spune îmbrățișându-mi prietena.
— Mulțumesc, Lilly, spune Jess.
Ei bine, asta a fost cam neașteptat.
De obicei, după ce cursele se germinau era o petrecere în aer liber întreținută de Hunter, unul dintre prietenii lui Trevor, lângă un foc uriaș, ce îmi amintea de focul de tabără.
— Ce pot sa spun, mă bucur că te-am văzut concurând, deși nu știam de ce ești în stare. Tu ce spui Rylee? Mă întreabă Hannah trezindu-mă din trasă.
— Cred ca am cea mai tare prietenă, îi răspund zâmbind. Mi-a afișat și ea un zâmbet reținut, după care s-a întors și s-a făcut dispărut fără ca măcar să își ia rămas bun.
Eu și Jess ne-am găsit loc exact lângă focul de tabără și am decis să rămânem acolo timp de câteva minute, până urma să ne facem dispărute și să ne întoarcem acasă.
— Jessica. Am auzit din spatele nostru. Ne-am întors în același timp și, pentru a doua oară l-am văzut pe Nick venind spre noi. Mi-a afișat un zâmbet apoi și-a întins mâna spre Jess. Ea s-a uitat la mine de parcă îmi cerea aprobare, i-am zâmbit la rândul meu și i-am privit îndepărtându-se.
Grupuri de oameni roiau în jurul focului în timp ce alții se plimbau. Nu îi vedeam nici pe Lola și nici pe Rainer și nu înțelegeam de ce încă îi căutam prin mulțime. Poate doar dperam să nu ajungă aici împreună.
Stăteam în picioare stingheră, negăsindu-mi locul în mijlocul mulțimii. Lola și Rainer. Lola si nemernicul de Rainer. Mi se repeta în minte ca o poezie la grădiniță. Dau ușor din cap ca să îmi limpezesc gândurile și privirea mi se îndreaptă spre grupul de fete de pe cealaltă parte a focului când Trevor și Hunter ies din casă mergând direct spre ele.
Am pufnit întorcându-mă cu spatele șoptind câteva înjurături. Nu știam că urma să îl văd pe Trevor aici, dar mă bucuram atâta timp cât el nu mă observa aici.
— Ce tot zici acolo?
Mi se înfioară tot corpul în timp ce mă întorc să dau nas în nas cu Rainer. Deși știam că mie îmi adresase întrebarea, nu părea să fie deloc atent la mine. În schimb, părea să scrie cuiva un mesaj în timp ce aștepta să îi răspund la întrebare. Își vâră telefonul în buzunarul blugilor și își ridică privirea spre mine. Un fior mi-a trecut pe șira spinării făcându-mă să îmi frec brațele în sus si-n jos privind spre foc, încercând să mă întorc cu spatele și să îl ignor.
— Ți-e frig, spune Rainer și se apropie de mine. Deși jacheta de piele îmi acoperea corpul iar pe sub ea aveam o bluza subțire, eram la sfârșitul lui ianuarie, normal că îmi era frig, și mă deranja faptul că el venise aici cu Lola iar acum era preocupat de starea mea.
— Sunt lângă foc, Rainer. Îmi este cât se poate de cald, i-am spus făcând un pas spre dreapta mai departe de el.
— Ai pus praf de pușcă în cerealele tale dimineață? Mă întreabă el.
— Sincer, ești un ticălos, îi spun plecând de lângă foc.
Mâna lui mă prinde de braț și mă trage înapoi lipindu-mă de pieptul lui. Să strig la el să îmi dea drumul ar fi fost stupid. Era mult mai înalt decât mine și între noi nu erau mai mult de câțiva milimetri, iar eu puteam să îl simt în totalitate. Mirosea a vânt, furtună și foc. Puteam să simt cum privea în jos spre mine, dar eu refuzam să îmi ridic privirea spre el.
— Nu țipa, Rylee, îmi spune în timp ce își pune brațele în jurul corpului meu, încercând sa mă încălzească. Mă topisem din nou. Ajunsesem exact la ceara unei lumânări în brațele lui și uitasem să mă mai gândesc că toată lumea din jurul nostru avea să mă vadă în brațele lui.
— Și dacă iubita ta vede că te dai la alte fete? Întreb încercând să mă împac cu gândul că Rainer mă ținea în brațe exact în mijlocul mulțimii. Știam că trebuia să îi spun să mă lase să plec dar îmi doream să îl simt.
— Nu e iubita mea, și chiar crezi că mă dau la tine? Rade. Am standarde, Rylee, vocea lui joasă și aspră tăia ca un cuțit în carne.
Bineînțeles. Unde îmi era capul? Doar cu o zi înainte îmi spusese că nu îi pasă dacă trăiesc sau mor, iar acum mă ținea în brațe interesat de faptul dacă îmi era frig sau nu. Probabil uita numele fetelor cu care se culca imediat după ce își scotea prezervativul, și cu siguranță, ce făcea acum cu mine, pentru el nu însemna nimic.
Rainer respiră în urechea mea lăsându-mă să îi simt respirația mentolată pe piele.
Încercam să mă uit cu coda ochiului la Trevor dar nu îl vedeam absolut deloc. O parte din mine voia ca el să vadă asta.
— Chiar vrei să ști dacă nemernicul de Trevor ne vede? Îmi spune Rainer întorcându-mă spre el. Își ținea mâinile pe brațele mele iar eu mă uitam în jos. Singurul lucru pe care mi-l doream era să îi întâlnesc privirea. Am dat din cap în semn că da făcându-l să zâmbească.
— Fi serioasă, Rylee. Ce ai face dacă te-aș săruta? Chiar acum?
Bună întrebare. Era mult mai bine dacă aveam și un răspuns pe măsură. Însă, mi se pune un nod în gât când aud întrebarea asta dată naibii. Tonul lui era jucăuș și mă făcu să îngheț. Voiam să îmi scot telefonul și să o apelez pe Jess ca să ies din situația asta dar știam ca Jess era cu Nick, iar el ce putea face? Doar nu îmi înșfăca telefonul din mână. Am ridicat ochii cât să îi văd privirea și zâmbetul ăla afurisit.
— Dar nu o să o fac. Nu o să te ating, decât dacă o să mă lași, îmi șoptește Rainer apropiindu-se de buzele mele.
Puteam să îl las. Voiam să îi spun da. Voiam să știu cum ar fi fost să îl simt pe buzele mele, dar nu îi spusesem nimic, ci doar rămăsesem stingheră de parcă așteptam să treacă direct la următoarea mișcare.
— Ești un mare nemernic! O voce masculină întrerupe momentul.
Nu mai suportam încă o secundă!
Eu și Rainer de desprindem din orice a fost între noi și privirile ni se îndreaptă spre Nick care lovea un băiat ca pe un sac de box. Din el sarea sânge cât colo atunci când pumnul lui făcea contact cu falca băiatului. Jess era agățată de brațul lui Nick încercând să îl oprească din bătaia pe care i-o dădea băiatului. Îl privesc pe Rainer care se îndreaptă spre Nick.
Alerg la rândul meu spre Jess care stătea în spatele lui Nick, tremurând și de frig și de frică. Rainer intervine imediat și îl aruncă pe băiat cât colo înainte ca Nick să îl omoare.
— Ce s-a întâmplat? îl întreabă Rainer.
— Ticălosul ăla mi-a sabotat mașina înainte de cursă doar pentru ca el și Jess sunt la un curs stupid de geografie, îi explică Nick ridicând manșetele murdare de sânge ale cămășii. Voia ca ea să câștige, a strigat el.
—Jessica mergem acasă, chiar acum, spun împingând-o pe Jess spre mașină. Puteasa vorbească cu Nick mâine, când era calm, deși cred că nu o să o facă, iar eunu îmi doream sa îl mai văd pe Rainer prea curând.