Capitolul 9: "Pe locuri. Fiți gata. Start!"
Dau buzna in dormitor și mă trântesc în pat. Nu pot sa nu mă gândesc la ce s-a în mai devreme. Zâmbetul lui Rainer și expresia panicată de pe fața lui Trevor îmi tot dădeau târcoale. Felul în care îmi mângâiase pielea și faptul că plecase brusc. Nu puteam face nimic să nu mă mai gândesc la Rainer deși încercam din greu.
Sunetul telefonului mă readuce cu picioarele pe pământ așa că îl iau de pe noptieră si încep sa citesc mesajul de la Jess:
"Vin sa te iau în 30 de minute."
Închid telefonul, nu înainte să îi răspund afirmativ la mesaj. După ce am plecat de la locul întâmplării mai puțin plăcute de mai devreme, începusem să o bat la cap pe Jess încercând să o conving să îmi spună unde trebuia să ajungă în seara asta, așa că într-un final s-a lăsat convinsă și a început să îmi povestească despre un circuit de curse, ce se afla la ieșire din oraș. Pentru câteva minute, mi se păruse interesant, după ce îmi spusese să merg cu ea, începusem să dau înapoi.
Pun telefonul de unde l-am luat și mă ridic în căutarea a ceva cu care sa mă îmbrac. Mă hotărăsc să scot o pereche de blugi negri, alături de o bluza gri, iar după ce mă îmbrac repede, mă dau cu rimel și un creion de ochii negru apoi îmi pieptăn părul și îl las pe spate. Mă uit pentru ultima oară în oglindă apoi cobor scările și dau nas în nas cu mama.
— Bună mamă, în seara voi rămâne la Jess, trebuie să învățăm pentru un test la biologie.
— Unde îți sunt cărțile? mă întreabă așezându-se pe canapea.
— Sunt în cameră, o să învățăm de pe ale ei, îi spun fâstâcindu-mă.
— Bine, Rylee. Distrează-te! Spune revenind la treburile ei.
Jacheta mea de piele îmi acoperea cu puțin corpul în timp ce mergeam spre o altă mașină pe care Jess o conducea. Un Chevrolet Corvette roșu cu câteva dungi negre, era parcat în fața casei mele, așteptând ca eu să urc.
— Asta e nouă? întreb urcând în mașină.
— Cu ea concurez în seara asta, spune și își aseaza mana pe bord arătând cât de mândră este de mașina ei.
— Nu știam că o să concurezi, am spus eu.
— Da, de obicei sunt doar două curse pe zi, iar a mea e programată azi, îmi explica ea.
Am încuviințat din cap și i-am spus cât de tare mi se părea, apoi m-am lăsat pe spate dând radio-ul mai tare.
Circuitul de care îmi povestise Jessica se afla undeva la ieșire din oraș, pe terenul unei ferme abandonate sau ceva de genul ăsta. Înainte să se mute din oraș, unul dintre proprietarii fermei a pornit o întrecere acolo, iar după ce a plecat prietenii tipului și-au continuat ritualul de a organiza curse pe terenul lui, primind acordul lui.
Eram deja pe drumul lung și prăfuit care ducea la fermă. Nu îmi dădeam seama cât de mult ne îndepărtasem de oraș din cauză că era destul de întuneric pe drum, dar cu cât ne apropiam mai mult luminile farurilor făceau ferma să iasă în evidență.
Mașinile erau aliniate pe marginea drumului iar în fața noastră circuitul se împărțea în două părți: una la dreapta și cealaltă la stânga. Jess merge prin mulțime apoi oprește mașina la linia de start lângă un Chevrolet Camaro, negru.
— Asta nu e mașina lui Nick? Am spus, arâtând cu capul spre mașina de lângă noi.
— Surpriză! Îmi spune agitând mâinile prin aer.
— Serios? Te întreci cu Nick?
— După câte se pare, spune agitată, dând târcoale mașinii.
Dintr-o dată am început să privesc prin mulțime după Rainer. Dacă Nick concurează în seara asta, cu siguranță și Rainer se afla pe undeva, doar că eu nu îmi putea da seama unde este.
— Rainer e aici? într-un final o întreb pe Jess.
— Cred că e cu Nick, probabil îi ține o predică.
— De ce trebuie să îi țină o predică? Oricum sfaturile lui nu sunt de ajutor nimănui, mă trezesc spunând.
— Asta spun si eu, mă îmbrâncește cu cotul din joacă iar privirea ei pică pe Nick imediat ce acesta coboară din mașină.
Ne-a aruncat o privire care presupuneam că era menită să ne intimideze și să ne trimită înapoi acasă, apoi Rainer și-a pus brațul pe umărul lui întorcându-l cu spatele.
— Sunt sigură că o să câștigi, încerc să o încurajez apoi deschid portiera mașinii dar îi aud vocea lui Rainer de undeva din spate și mă întorc.
— Îngeraș! Îl aud spunând în timp ce se sprijină de mașina lui Nick.
— Rainer, pufăi în vânt.
— O să pierdeți, a spus privindu-mă serios. Mi-am dat ochii peste cap și m-am întors cu spatele la el.
Urcăm în mașină apoi ne punem centurile așteptând să se dea startul.
După aproape cinci minute, o fată cu o fusta neagră și o bluza roșie își lua poziția în fața mașinilor.
— Pe locuri!
Motoarele se turară făcând mulțimea să aclame plină de entuziasm.
— Fiți gata!
Își ridică brațele mai sus.
— Start! strigă fata ce își flutura mâinile într-o parte si alta.
Apăsând brusc și tare pedala de accelerație am zburat de pe loc. În timp ce muzica încărca momentul, mâinile lui Jess se împingeau în volan. Nu îmi dădeam seama dacă o să ieșim în viață de aici, sau nu. Însă, era un moment de adrenalină de care nu mai avusem parte până acum și îmi propusesem să mă bucur de el.
— Se apropie curba, o avertizez continuând să analizez interiorul mașinii.
Tata mă învățase aproape totul despre mașini înainte să plece. Era unul dintre puținele lucruri folositoare despre care mă învățase. Mă învățase să conduc și să îmi repar singură mașina. Îmi spusese tot în cel mai mic detaliu, iar acum ajunsesem să îi analizez mașina Jessicăi aproape la fel de bine ca un specialist.
Volanul era căptușit în cauciuc negru iar scaunele erau din piele neagră, accesorizate cu câte două centuri de siguranţă. Bordul era plin de LCD-uri de toate mărimile cu multe butoane, leduri si câteva ceasuri. Era chiar si o stație, prinsă în colțul din dreptul lui Jess. La naiba! Avea propriul canal de comunicații. Cu el știau tot ce mișcă. Mașina asta era dotată cu de toate, era o mașină pregătită pentru o cursa de zile mari.
Când atenția îmi revenise asupra întrecerii dintre cei doi, începusem să observ că Jess și Nick nu erau niciodată la egalitate. Ori era Nick în urma lui Jess, ori Jess se afla la distanță față de el. Nu îl văzusem pe Nick conducând până acum, dar se descurca al naibii de bine și deși îi spusesem lui Jess că o să câștige, acum nu mai eram atât de sigură.
Jess a lăsat frâna și a trecut peste a doua curbă, care era aproape linia de sosire. Praful întunecă pista iar inima îmi ajunsese în gât. După ce a trecut de curbe Jess bagă în viteza a treia în speranța de a ajunge prima la linia de sosire când de nicăieri mașina lui Nick apare lângă noi.
— La naiba! exclama Jess sărind direct la viteza a cincea.
Praful se așază pe parbriz imediat după ce Jess trece de linia de sosire, iar eu începusem să mă mișc din nou, desfăcând centura de siguranță.
Imediat ce coborâsem din mașină, l-am observat de la distanță pe băiatul ce venea spre noi ținând în mână teancul de bani. I i-a înmânat Jessicăi iar mulțimea a început să aclame.
— Ai câștigat! Am strigat spre ea zâmbind.
A așezat bancnotele pe bancheta din spate apoi a venit lângă mine și m-a îmbrățișat.
— A avut noroc, am auzit o voce aspră spunând în timp ce trecea pe lângă noi.
M-am întors în grabă înainte să se facă pierdut în mulțime și l-am strigat făcându-l să se întoarcă.
— Nu a avut noroc, tâmpitule! A meritat să câștige! I-am strigat în față apropiindu-mă de el. Auzeam cum Jess mă striga din spate încercând să mă facă să mă întorc spre ea si să plecăm pentru a sărbătorii.
— Folosește-ți gura asta curajoasă pentru altceva, a șuierat el. Pot să îți propun pentru ce?
Ce mi-aș fi dorit să îl lovesc drept în față, însă deja toată mulțimea își îndreptase privirea spre noi.
— Îți propun să dispari din fața ei, Jones, l-am auzit pe Rainer spunând din spatele meu.
M-am întors spre el pentru o secundă, însă înainte să mai adauge ceva s-a întors cu spatele urcând în mașina neagră.