Capitolul 4:"Delicvenții sunt la închisoare."
Rainer s-a întors cu spatele la mine și și-a reluat locul la masă mormaind ceva ce speram să nu fie înjurături la adresa mea.
Îmi adun toate forțele ca să spun ceva dar în situații ca aceasta, nu îmi venea nimic în minte. M-am înșelat cu "prietenii lui Trevor sunt de treabă" și asta îmi era clar. Anturajul lui nu era bun de nimic.
— Vrei ceva de băut? L-am auzit pe unul dintre băieți spunând ridicând băutura lui spre mine. Am strâmbat din nas încercând să îl refuz și am putut observa cum Rainer rânjea.
— Ea nu bea, spune Trevor aprinzându-și o țigară.
Trevor mi-a tras un scaun la masă lângă ceilalți băieți iar eu m-am așezat. L-am privit pe Rainer care stătea în fața mea cu privirea în jos, mult prea preocupat de telefonul lui.
Mă ridic de pe scaun si plec în căutarea Jessicăi, dar când ies din bucătărie sunt lovită în umăr de o fată blondă, machiată destul de strident cu negru pe pleoape, slăbuță și vizibil enervată. Se oprește pregătită să îmi spună ceva dar se răzgândește și merge mai departe, spre Rainer, așezându-se în poala lui.
Aș fi putut să o însoțesc pe mama si pe Oliver, dar în loc de asta, mă trezesc înconjurată de adolescenți beți, la o petrecere la care nu mi-am dorit sa vin.
Când într-un sfârșit o găsesc pe Jess, o văd dansând cu un băiat în mijlocul sufrageriei. Trec pe lângă ea fără să o deranjez și sper doar ca găsesc o baie pentru a-mi verifica machiajul. Urc scările mă opresc înainte să intru pe holul lung. Neştiind unde e baia intru în prima cameră și pot sa jur ca mi-a picat fața când o văd pe fata blonda peste Rainer în pat.
Îmi las privirea în jos rușinată iar fată se uita la mine atât de urât încât pot să îi simt aburii care îi ies pe nas. Mi-am întors spatele vrând să ies din cameră, când i-am auzit vocea lui Rainer.
— Vrei sa ni te alături, Rylee?
— Nu. Eu căutam baia, am spus fără să mă întorc spre ei.
— Cu siguranță nu e aici! Am auzit-o pe fată strigând la mine.
— Cum nici neuronii tăi nu sunt la locul lor, îi răspund apoi ies pe ușă ca un vârtej.
Oare mai am chef sa caut o baie acum? Nu cred că machiajul meu poate arata mai rău decât al blondei. Si cine știe peste cine mai dau.
Cobor scările în grabă și dau nas în nas cu Jess care de data asta dansa, singură prin sufragerie.
— Ce ți s-a întâmplat? Zici că ai văzut o fantoma! exclamă mergând pe lângă mine.
— Vreau să mă duc acasă, Jess. Băiatul ăla e idiot, nesimțit, needucat, egoist, orgolios, nemanierat, ticălos, rău, diavolesc, pervers, fals și toate celelalte cuvinte care nu îmi vin acum în minte din cauza nervilor, scuip cuvintele și merg spre mașina ei. S-a oprit la aproape un metru de mine și și-a închis ochii. Așteptam să mă felicite pentru cât de multe adjective reușisem să spun despre Rainer.
— Uitee Rylee, calmează-tee. Totul o să fie bineee, încercă să spună dar se vede clar că îi se încurcă limba.
— Vino acasă cu mine, îi spun în timp ce întind mâna după cheile de la mașină.
Jess scoate cheile din jacheta cu care era îmbrăcată și mi le înmânează, apoi se întoarce în casă fără să mai adauge altceva. Mă sprijin de mașină, luând o gura mare de aer. Da, aș fi plecat acasă cu prima ocazie care mi s-ar fi oferit, dacă nu i-aș fi spus mamei că dorm la Jess.
— Pe cine încerc să păcălesc? I-am spus mamei că dorm la tine. Nu pot să te las aici.
Îmi înfig picioarele în pământ ca niște rădăcini în speranța de a nu mai intra înapoi acolo, dar nu o puteam lăsa singură.
— Rylee, ce cauți aici? Vocea lui Jackson îmi inundă auzul.
— Jackson? M-am întors spre el și chiar puteam spune că deși nu ne cunoșteam nici măcar de douăzeci și patru de ore, era singurul pe care mă bucuram să îl văd în momentul de față.
— Fostul meu iubit m-a invitat la petrecere, am venit cu Jessica și încerc să stau aici până se gândește ea că ar fi bine să plecăm acasă, îi spun.
Îmi așază jacheta lui pe umeri apoi intrăm împreună în casă. Poate dacă reușeam să mai petrec câteva minute vorbind cu el, timpul avea să treacă mai repede. Însă, Trevor apare în fața noastră uitându-se urât la Jackson.
— Rylee, cine mama dracului e tipul ăsta? Spune Trevor în timp ce mă trage de braț înspre el. I-am îndepărtat mâna de pe brațul meu și am făcut un pas înapoi.
— Jackson, colegul meu de clasă. Mai ai nevoie de alte detalii? Îl întreb. A dat din cap în semn că nu, iar eu i-am înmânat jacheta lui Jackson, i-am mulțumit apoi l-am împins pe Trevor înapoi în bucătărie.
— Ce e în neregulă cu tine? Îl întreb sprijinindu-mă de masă. Nu știu la ce se aștepta când mă invitase aici și nici nu știu cât a băut încât să creadă că voi rămâne lângă el pentru restul serii.
— Toți tipii ăștia în jurul tău, Rylee. E doar foarte derutant, spune desfăcând o altă sticlă de alcool.
— Mă vezi cu Jackson și ți se pare derutant? Trei fete, Trevor, nu doar una. Amintește-ți momentul în care te-am văzut cu ele, următoarea dată când vrei să faci un comentariu despre persoanele din jurul meu. Și-a întins mâna spre mine vrând să mă tragă spre el iar eu mi-am retras mâna lovindu-i sticla care cade pe podea, spărgându-se în bucăți.
— Rylee, îmi spune numele de parcă ar vrea sa înceapă o poezie fără rimă.
— Am nevoie de o cameră liberă, l-am întrerupt eu.
— Camera mea. Ultima de pe partea dreaptă, spune și își mai aprinde o țigară apoi îmi dă cheia camerei. Dacă mă trimisese în camera lui, urma să doarmă pe singurul scaun liber din bucătărie, nicidecum să mi se alăture.
Mă grăbesc să trec prin mulțime în speranța de a ajunge cât mai repede în cameră. Muzica încă se aude dar prefer să închid ochii și să o ignor.
După ceva timp, mă trezesc brusc din cauza telefonul care vibrează. Era întuneric în cameră și nici muzica nu se mai auzea. Îmi verific telefonul dar nu văd nimic important așa că ies din cameră și merg spre bucătărie. Am gatul uscat și presupuneam că machiajul mi-a rămas pe pernele din patul lui Trevor.
Imediat cum ajung la parter dau de adolescenți care dorm pe unde apucă, unii stau pe telefoane sau întinși pe jos așa că mă chinui să îi ocolesc ca să ajung unde îmi doresc.
Când am intrat în bucătărie mi-am trecut privirea prin cameră și am dat ochii cu Rainer. M-am întors cu spatele vrând să ies din bucătărie, la fel de repede cum ajunsesem aici, dar până să mă îndepărtez, i-am auzit vocea din spatele meu.
— Nici tu nu poți să dormi? Mă întreabă ridicându-și mânecile cămășii negre pe care o purta. Trebuia să recunosc că Rainer care stătea în fața mea acum era diferit de cel pe care îl văzusem până în momentul ăsta. Însă, nu mă făcea să îl urăsc mai puțin.
— Îmi era doar sete, dar cine poate dormii în casa asta, îi explic, încet si rar, așa cum se vorbește cu străinii, în timp ce îmi iau un pahar apoi îl umplu cu apă.
— Dacă eram în locul tău, plecam acasă imediat după cearta cu iubitul tău. Și când credeam că are ceva frumos de spus, el aruncă vorbele spre mine ca într-un sac de box. Până la urmă, o parte din mine merita asta după ce încercasem să aprind focul. Presupuneam că se referea la Trevor, dar era de față când el spusese că este fostul meu iubit.
— Dar tu nu ești în locul meu, iar el nu este iubitul meu. Nu știam că îți face plăcere să tragi cu urechea la conversațiile oamenilor, i-am spus sprojinindu-mă de marginea chiuvetei că să mă întorc spre el.
— Nu ști nimic despre ceea ce îmi provoacă mie plăcere. A făcut o pauză, apoi s-a ridicat de la masă și s-a întins spre una dintre sticlele de Pepsi de pe blatul bucătăriei, după care s-a așezat înapoi în fața mea. Fetele ca tine ar trebui să fie acasă la ora asta, a continuat el.
— Și delicvenții sunt la închisoare, dar se pare că tu ești încă aici, îi replic.
— Încerc să fiu calm, dar tu, Rylee, îmi forțezi nervi, spune el. Avea sincera mea apreciere pentru că își amintise cum mă cheamă.
— Ști ce cred că ar putea să te calmeze acum? spun în timp ce mă sprijin de masă afișând un zâmbet.
— Vrei să mă calmezi tu? întreabă ridicându-și o sprânceană.
— Uită, Rainer. Prietena ta blondă cred că s-ar descurca mai bine, spun zâmbind fals, deși nu făceam asta de obicei.
— Ai cam mult chef de glume nu crezi? Ce ar fi să te duc acasă?
— Înțeleg că ai de gând să scapi de mine, dar te sfătuiesc să îmi adresezi întrebări inteligente, nu fără sens. E destul de clar că nu o sa mă urc cu tine în mașină, așa beat cum ești, îi spun punând accent pe ultimele patru cuvinte.
— De unde ști de Max și Rogers? M-a întrebat el încercând să schimbe subiectul.
— Veștile circulă repede, am șuierat eu.
— Nu-mi vinde rahatul ăsta. Mi-ai ascultat conversația cu Parker?
— Nu, Rainer, i-am pronunțat numele rar. Nu de acolo știu că îți place să te bați, am continuat cu un zâmbet.
A ridicat o sprânceană spre mine și s-a ridicat de pe scaun, dar înainte să îmi spună ceva în bucătărie își mai face apariția încă o persoană, desigur, singura care lipsea era blonda de mai devreme.
— Rainer, iubitule! Strigă blonda aruncându-se în brațele lui.
Stomacul mi se întoarce pe dos când îi văd sărutându-se iar în următoarea secundă mă trezesc deasupra chiuvetei încercând să nu vomit tot.
— Rylee! aud din stânga mea.
Nu îmi pot ridica privirea dar sunt sigură că era vocea lui Jackson.