Capitolul 1: " Fii atentă la străini."
"Rylee! Te-ai trezit?" O aud pe mama strigând de la parter.
La naiba!
Abia când reușesc să îmi deschid ochii, o aud strigându-mă din nou. Parcă eram captivă într-un coșmar deși strigătele ei erau cât se poate de reale. Obișnuia să mă trezească în felul acesta destul de des, și știam că dacă nu îi răspundeam acum, următoarea mișcare era să vină și să bată la ușă.
Stau pe marginea patului în timp ce îmi dau părul de pe față și afișez zâmbetul de îngeraș cu care o convingeam de obicei că nu făcusem nimic greșit, sau că, în sfârșit mă trezisem la timp.
— Fața de îngeraș nu mai funcționează de când aveai zece ani, Rylee, spune mama intrând direct in cameră. Mă așteptam să bată dar m-a surprins total. Ce ai făcut aseară? continuă în timp ce îmi ridică bluza roșie de pe podea.
— Am învățat până târziu, apoi m-am uitat la un film și am uitat să fac curat, spun sec, în timp ce adun celelalte haine și caiete de pe jos.
— Trebuie să te odihnești când ai școală, Rylee, nu să stai până târziu, spune ea în timp ce deschide larg geamurile, lăsând lumina să îmi intre drept în ochi.
Poate că predicile ei mă aduceau la disperare uneori, dar erau cât se poate de folositoare când le luam în seamă.
— Știu mamă, dar am preferat să îmi petrec seara învățând pentru orice surpriză nasoală: un examen, un test, orice, spun ridicând din umeri.
Evident, nu cred că am convins-o spunând de examen, mai ales după vacanta de iarnă.
— Ai putea să lași predica pentru mai târziu, cred că am întârziat și chiar trebuie să mă pregătesc, spun în timp ce îi deschid ușa. Iese, dar se oprește pentru două secunde în fața mea și mă privește cu veșnica expresie de "Trebuie să mă asculți pe mine ". Era mama mea, îmi puteam da seama că știa mai multe decât mine, dar nu trebuia să o ascult ca să îmi dau seama dacă ce făceam era greșit sau nu. Preferam să aflu pe pielea mea.
Slava domnului!
Mă rezem de ușă si oftez.
Imediat ce ea a ieșit, m-am îmbrăcat simplu, cu o pereche de blugi și un tricou alb. Mi-am prins părul într-un coc care arată mai mult ca cuib de vrăbiuțe ce stătea să cadă și am ieșit din cameră luându-mi geanta de pe scaun.
Cum mama era mult prea ocupată cu manichiura ei, am presupus că nu făcuse micul dejun. Nu îl mai făcea de când aveam cincisprezece ani, însă pentru moment m-am gândit să îmi încerc norocul.
— Mamă, ai făcut ceva pentru micul dejun? strig în timp ce mă încalț cu cizmele negre.
— Scumpo, ai niște cereale în cutie și lapte în frigider. Cred că ști ce trebuie sa faci.
— Îmi ajunge un măr. Ne vedem mai târziu! Strig la rândul meu în timp ce îmi iau geaca apoi ies pe ușă.
Afară era destul de însorit pentru sfârșitul lunii ianuarie iar zăpada se topise chiar mai repede decât mă așteptam, însă căldura încă nu se întorsese. După aproape jumătate de oră de mers pe jos ajung în fața liceului, mă uit in jur apoi trec prin parcarea plina de adolescenți și intru în clădire. Nu aveam prea mult timp să explorez școala, însă în secundele în care mi-am plimbat privirea peste exteriorul clădirii observasem cât de grandioasă părea.
M-am plimbat buimacă pe holurile lungi de la parter doar pentru că auzisem câțiva elevi cum vorbeau de biroul directoarei de la capătul holului. Nu îmi permiteam să întârzii în prima zi, iar când am zărit biroul directoarei și eram pregătită să intru, vocea din spatele meu m-a făcut să mă întorc alene și să îl observ pe băiatul șaten, îmbrăcat cu pantaloni negri și un tricou polo de aceeași culoare cu mânecile scurte ceea ce scotea la iveală micile tatuaje pe care le avea.
— Ești nouă pe aici? M-a întrebat el.
Am ezitat pentru câteva secunde, apoi i-am răspuns:
— Da, m-am mutat aici din Chicago, dar nu mă gândeam că e așa de evident, i-am spus eu.
— Toată lumea cunoaște pe toată lumea pe aici. Totuși, nu e cam ciudat să te transferi în ultimul semestru de liceu?
— Ști ce e mai ciudat decât asta?
— Ce? Mă întrebă de parcă urma sa îi zic unde e comoara.
— Să dau detalii despre viața mea personală unui străin, spun și îmi ridic umerii în timp ce bat la ușa biroului directoarei. Spun un politicos "Bună ziua" si mă așez pe scaunul din fața biroului.
— Domnișoară Pirce, sunteți gata de cursuri? spune femeia din fața mea care scoate din birou câteva foi pe care mi le înmânează. Ai istoria prima ora, ai face bine sa te grăbești, continua ea.
Îmi spusese că nu voia să îmi mai rețină din timp, așa că îi mulțumesc apoi mă ridic de pe scaun si ies pe ușa biroului citind fiecare rând scris pe prima foaie. Capătul holului, a doua clasă pe dreapta. Dulapul B56, codul 1209 si alte informații care m-ar putea ajuta. Îmi caut dulapul pe holul principal și când in sfârșit îl găsesc aud aceiași voce de mai devreme.
— Ce coincidență să ne vedem din nou, Domnișoară Pirce, spune băiatul șaten rezemându-se de unul din dulapurile de lângă al meu.
— Nu se numește coincidență dacă mă urmărești și nu e frumos să tragi cu urechea, spun în timp ce introduc codul dulapului. Îl deschid apoi îmi las geanta și păstrez afară un caiet în care să îmi scriu notițele la următoarea oră.
— Și dulapul meu e aici. Sunt Jackson, apropo.
Întinde mâna spre mine. Îi strâng mâna si mă prezint la rândul meu."Rylee" Spun scurt, închizând dulapul.
Mi-a afișat un zâmbet scurt apoi mi s-a alăturat în căutarea clasei de istorie iar pe drum am vorbit despre unde urmă sa se ducă la facultate și despre iubita lui, Olivia, care fusese plecată la New Jersey și urma să se întoarcă. Două subiecte care nu mă interesau atât de mult, însă era plăcut să port în sfârșit o conversație cu cineva care nu se termina cu "Ți-am spus să mă lași în pace.". După câteva minute se oprește în fața altei clase.
— Succes la istorie, spune si intră în clasă.
Zâmbesc apoi îmi dau ochii peste cap si îmi continui drumul spre clasă. Ajung in dreptul ușii și bat, apoi o deschid.
— Intră! se aude din fața clasei. Intru rapid și mă așez într-una dintre băncile de la fereastra lângă o fată cu parul de culoarea piersicii.
— Bună! O salut încet fără să deranjez profesorul. Sunt Rylee.
— Ești nouă aici? Întreabă ea părând neinteresată.
Am mormăit un "mhm" iar ea s-a întors spre mine.
— Sunt Jessica, dar poți să îmi spui Jess, se prezintă fata de lângă mine, iar în clasa se face liniște.
Ora a trecut repede, iar Jess s-a oferit să îmi arate restul liceului. Imediat ce am ieșit din clasă, am așteptat ca Jess să își i-a adio de la câteva fete, încă râzând de la ultima glumă pe care o făcuse.
— Ar fi trebuit să îi vezi fața profesorului când își dăduse seama că a uitat testele pentru astăzi, a spus Jess râzând. Aproape că îmi părea rău pentru el, a continuat ea.
Ei bine, se dovedise că am avut dreptate când îi spusesem mamei despre teste.
Am ieșit pe hol încercând să îmi abțin râsul și mi-am trecut mâna prin păr de câteva ori în speranța de a-mi îndepărta șuvițele de pe frunte, când un băiat îmi taie calea, călcându-mă pe picior și lovindu-mă în umăr făcându-mă să mă dezechilibrez.
— Uită-te naibii pe unde mergi! Se răstește brunetul la mine apoi trece mai departe înconjurat de alți tipi înainte ca eu să apuc sa îi răspund.
— Tu ai dat peste mine! Am strigat în urma lui dar în zadar, pentru că mă el ignorase complet. Îmi dau ochii peste cap si îmi continui drumul spre parcare și spre mașina lui Jess.
— Fi mai atentă la tipii ca el. Au o reputație de menținut aici. O aud pe Jess în timp ce căuta cheile de la mașină.
— Nu dau doi bani pe reputația lui, am spus eu.
Jess a râs iar eu m-am sprijinit de portbagajul mașinii în timp ce ea și-a luat cafeaua și a venit lângă mine.
Deși încă eram nervoasă după ce se întâmplase mai devreme pentru că e aproape imposibil să nu observi o persoană în mijlocul holului și totuși să dai peste ea, încercam să uit doar pentru că erau puține șanse să îl mai văd vreodată pe tip.
— Ai pe cineva? Mă întreabă Jess, sorbind din cafea.
— Ca un iubit? Am întrebat-o iar ea a încuviințat din cap. Nu, i-am spus scurt. S-a uitat la mine de parcă mai aștepta ceva, așa că am continuat: Părinții mei au divorțat și mama s-a recăsătorit iar eu nu am mai avut nici timp si nici interes pentru a căuta o relație, am spus ridicând din umeri.
— Mai ai timp oricum, continuă să spună privind atentă în direcția unor băieți.
— Totuși se pare ca tu ai pe cineva în minte. Cine e? spun uitându-mă la un băiat înalt, ce tocmai coborâse dintr-o mașină neagră. Părul lui brunet era destul de ciufulit iar tricoul pe care îl purta îi lăsa la vedere câteva tatuaje de pe brațe.
În apropierea lui erau încă două mașini pe lângă cea din care tocmai coborâse el, iar ceilalți băieți care i s-au alăturat mi-au atras atenția.
— Nick Wilder, a oftat ea întorcându-și privirea spre mine de parcă voia să schimbe subiectul.
— De ce nu vorbești cu el? întreb încă uitându-mă către băieții din dreapta noastră.
Dacă Jessicăi în plăcea de el era pe bună dreptate, pentru că aș minții dacă aș spune că Nick nu era atrăgător. L-am urmărit acoperindu-și brațele cu jacheta de blugi apoi mi-am întors privirea câteva secunde spre Jess.
— Zvonurile circulă repede, iar majoritatea persoanelor de pe aici spun că este destul de periculos. Oricum, Nick face pericolul să arate bine însă el stă doar cu Rainer care definește pericolul în adevăratul sens al cuvântului, continuă să spună până când băiatul cu părul negru de mai devreme apare lângă presupusul Nick, apoi se sprijină de mașină.
Îmi dau ochii peste cap dar continui să îl privesc. Puteam observa cât de înalt era iar înălțimea conta când voiai să intimidezi pe cineva. Probabil el o făcea des, părea genul căruia îi plăcea să intimideze lumea. Și-a trecut o mână prin păr plimbându-și privirea prin parcare, când i-am simțit ochii oprindu-se asupra mea.
— Nu vrei sa intrăm? Trebuie sa ajung la următoarea oră, i-am spus Jessicăi îndepărtându-mă de mașină. A încuviințat din cap apoi ne-am îndreptat spre intrare când aud o voce destul de cunoscută strigându-mă.
"Rylee" se aude din spate iar eu și Jess ne întoarcem în același timp.