Îmi pare bine că mi-ai lăsat cerere, sinceră să fiu, că o aveam p-a ta în bibliotecă de ceva timp, însă la cât de amețită și ocupată sunt eu (sanchi!), mai treceau câteva luni bune până s-o deschid.
Mboon. Mi-ai spus că multă lume are probleme cu cantitatea de personaje din carte. Ei, când am dat la prima parte și am văzut clanurile alea, nu mi s-a părut cine știe ce. Era clar, având în vedere subiectul abordat, că nu ai cum să te folosești de 3-4 personaje toată cartea. Am continuat, dar, să citesc, iar ce m-a luat pe mine de picioare și m-a trântit în cap a fost cantitatea de nume pe care le înșiri deodată. Cred că, de fapt, asta e problema tuturor, nu musai numărul total de personaje. Ai pasaje când pur și simplu înșiri nume, prezentând niște personaje despre care nu spusesei mare lucru înainte. E greu să zici doar „Gigică, fratele surorii lu' soția șefului clanului" și să speri că noi o să reținem care e treaba cu Gigică. Plus, o altă problemă e că îi prezinți pe toți deodată. Ne scufunzi pur și simplu într-o ciorbă de personaje pe care nu le prezinți atât cât ar trebui și după mai introduci și altele.
În legătură cu personajele astea chiar nu știu ce sfat să-ți dau, pentru că știu cum e să ai nevoie pur și simplu de ele, deci de scos nici nu se pune problema. Mă gândeam poate să nu intri chiar atât de brusc în acțiune și să păstrezi câteva capitole la început strict pentru introducere. Gen câte un capitol (chit că e mai scurt) pentru fiecare clan în care să vorbești despre membrii ei, despre formarea grupului, ierarhie și toate cele. Așa măcar știi că ai o introducere și cititorii tăi sunt mai familiarizați cu numele. De altfel, te-aș sfătui să adaugi în arborele ăla genealogic toți membrii, nu doar pe cei pe care-i folosești mai des, pentru că sunt unele nume în poveste pe care nu le regăsești în primul capitol. Sau nu le-am văzut eu...?
Despre acțiune... Cum să zic eu. Hm. Când citesc ce scrii tu acolo am impresia că mă uit la un spectacol cu artificii, dar nu unul de Anul Nou, care e ordonat. Acțiunea e interesantă, conceptul și mai și, dar modul tău de a nara mi se pare foarte... dezordonat, mi-e greu să urmăresc conflictul principal fără a mă pierde în ce se întâmplă pe lângă. Iar acel lângă, din păcate, îl cam reprezintă personajele multe. Mi-e clar că trebuie să le rețin, ca să nu citesc doar niște nume și să pot să faclegătura dintre indicii and stuff, dar fiind atât de multe, în capul meu sunt numai niște fire de ață care leagă numele unele de altele, iar acțiunea nu mai are loc.
Mi se pare că ai multe de zis și încerci să bagi câte puțin din fiecare și uite așa amesteci ideile. Uite, de exemplu, eu n-am priceput nimic din faza cu Ailah (parcă așa o chema). Cine e Iurian, cine era vampir, despre ce dinastie e vorba, ce legătură aveau mundanii cu Iurian și cu secretul aducător de moarte, de ce erau cuțitele alea atât de speciale și cum au ajuns în canapeaua clanului cu V. Am înțeles până la urmă de ce l-a omorât Chaidall pe Van, dar asta după ce am spionat comentariile, căci dacă nu ar fi întrebat altcineva înaintea mea, aș fi făcut-o eu. Nu ai lăsat nici cel mai mic indiciu în legătură cu motivul pentru care i-ar fi tăiat ăluia gâtul. Să nu mai spun că mi se pare cea mai mare idioțenie să omori tatăl pentru ce a făcut fii-su, da' aici e vina personajului, nu a ta. De altfel, mi s-ar fi părut logic să-i fie recunoscător lui Civet că făcuse ceva ce fundu' magic al lui Condra nu fusese în stare să facă.
Acum că scriu asta și mă gândesc mai serios la ce am citit, cred că, de fapt, o introducere ar rezolva tot. Ai o acțiune prea complicată, cu prea multe ramuri care necesită explicații ca să intri direct în conflicte. O descriere mai detaliată a clanurilor, o scurtă istorie a rasei. Ce naiba e ăla Vohxfadar! Că și aici m-ai băgat în ceață. Inițial ai zis că e un tărâm în care locuiesc oamenii gheparzi, apoi ai zis că e ceva dimensiune creată de Chaidall. Îmnțelesesem că e un tărâm al șerpilor, dar în care puteau locui doar prinții ghepard, you see? Da' după o aruncă pe Ailah acolo și... I just stared at my screen trying to understand what the hell had just happened :))
Nu știu dacă înțelegi ceva din ce încerc să spun aici, că nici eu nu cred că am o coerență-n gânduri *sigh*. Cred că am să continui s-o citesc, totuși, poate mă lămuresc. Și cred, de altfel, că am încep să comentez, că e mai simplu s-o iau pe bucățele decât așa.