Trebuie să încep prin a spune faptul că îmi place tare mult titlul. Da' mult.
Bun, tu ai spus că ai vrea să mă axez pe personaje și fir narativ. Ideea e următoarea, povestioara ta nu are momentan decât două capitole, dintre care unul este prolog. În două capitole nu prea am ce dezvoltare a personajelor să văd, mai ales că nu-s prea lungi. Iar firul narativ...
I mean, abia a început povestea, nu am ce să spun despre direcția pe care a luat-o, pentru că momentan nu s-a întâmplat mare lucru. Am să spun, totuși, ce mi-a sărit mie în ochi.
În primul rând, nu prea-mi place Astrid. În prolog era o fetiță speriată, iar în capitolul unu i se adresează maestrului mai rău ca unui boschetar, iar femeii care trebuia s-o ajute îi trântește o scatoalfă de-i mută maxilaru' din loc. Ok, să zicem că ar fi crescut, s-ar fi maturizat, acu' e adolescentă și e rebelă. Dar... totuși. E cam exagerat, din punctul meu de vedere. Sau, măcar, mi s-ar fi părut normal ca femeia aia să nu o ierte atât de repede, ci să-i întoarcă și ea, la rândul ei, ochii la spate.
Altă treabă care nu prea mi-a plăcut - sau, mă rog, pe care n-am înțeles-o - a fost faptul că nenea maestrul a renunțat prea repede. Adică inițial îi spune „Nici nu mă gândesc", iar apoi „Ok, vino mâine". Ce a fost asta? Părea să aibă un motiv bine întemeiat pentru a-i refuza cererea, și oricât de beat ar fi fost, tot trebuia să muncească Astrid mai mult pentru a primi ce voia.
Spring? Care-i treaba cu Spring? Ce caută un câine într-o școală?
Ce caută ea acolo, de fapt? Cine era Oliver? Unde a dispărut Oliver? De ce a luat-o? Ce s-a întâmplat cu părinții ei? De cât timp se afla Astrid la institut? Ce poziție ocupa ea - pe lângă cea de ajutor de dascăl - de își permitea să fie nesimțită cu lucrătorii de acolo fără să fie mustrată? De ce nu voia maestrul să îi permită să fie studentă la Institut?
Ai spus că fata locuia acolo de mult timp, deci, teoretic, se înțelege că ar fi fost ajutor de dascăl de mult timp. Ajutor de dascăl = primește ordine de la dascăl, maestrul îi cere ajutorul în diferite treburi. Ea, când se uita în oglindă, zice că mereu și-a dorit o responsabilitate, că mereu a vrut să fie importantă, etc, etc. Păi nu fusese și până atunci? Până atunci ce făcuse, nu avusese responsabilități?
Ți-am zis, ai doar două capitole. E foarte posibil ca răspunsurile la întrebările mele să fie prezentate în niște părți viitoare, dar mi se pare că ai intrat cam repede în acțiune - acțiune care mie-mi șoptește „poveste de dragoste" - fără a explica anumite lucruri. O istorie a Institutului nu ar fi stricat, de altfel.
Lăsând la o parte povestea acum, vezi că ai multe greșeli de tastare, de gramatică, de exprimare. Mai ales la timpurile verbale. Mi-ai spus să nu mă axez pe astea, deci nu intru-n detalii, dar îți spun că există și e destul de urât la citire. Dacă dorești ajutor și cu asta, să-mi spui, pot oricând să ți le semnalez pe text.
Succes mai departe și dacă mai ai vreodată nevoie de ajutor la ceva, nu ezita să-mi ceri! :)
P.S.: Mie-mi place mai mult Kurama, decât Tomoe :p