—Copile, te mai intreb o data, ce cauti la mine in debara?
Nu indrazneam sa ridic privirea la el, tot ce faceam era sa stau cu capul plecat, sperand sa scap odata de urlatoarea bosorogului din fata mea.
— Daca nu imi raspunzi, mergem iar la director, auzi?!
Speram sa intru in pamant, sa pot sa ma arunc de pe cladire, sau sa am o criza aici si acum, poate am noroc si cad pe fereastra, nu ca ar cauza prea mult rau, suntem la etajul unu, in cel mai rau caz am vacanta in spital.
Am oftat in sinea mea, uitandu-ma pe fereastra si dorindu-mi sa sar prin ea. Am aruncat o privire cu coada ochiului spre bosorogul turbat din fata mea, inaintand putin spre fereastra, dupa care marind pasul si aproape sarind, cand m-am lovit de ceva mare si pufos.
Mi-am ridicat capul, observand ca intrasem cu fata intre sanii asistentei medicale a scolii, Erika Heaven. Domnisoara- inca nu e casatorita- isi tinea halatul alb descheiat, lasat sa fluture in toate directile atunci cand mergea, parul roscat lung era prins intr-o coada in varful crestetului, ochii caprui ii erau conturati cu un eyeliner negru, iar buzele sorii ii erau curbate intr-un zambet.
In ciuda zambetului, imi puteam da seama ca este extrem de ingrijorata pentru ce urma sa fac.
— Abel, ai noroc ca i-am vazut pe baieti cand te-au inchis aici, cine o fi lansat zvonul cum ca esti schizofrenic, nu stiu. a inceput sa vorbeasca cu mine, de parca eram singuri, prezenta ingrijitorului devnind o umbra.
— N-am ce face, mai am cateva luni si scap.
— Abel... e finalul lui Octombrie, mai sunt cateva saptamani si se termina luna, mai ai o groaza, uite, o sa vorbesc eu cu ingrijitorul sa-i explic ce se intampla, e bine asa?
" Nu e bine";" Te rog sa faci orice, dar doar asta nu.";" Nu-i spune!" as fi vrut sa spun atunci, dar umbra de pe chipul ei, si zambetul plin de ingrijorare m-au oprit.
Fiinta asta minunata, impreuna cu Sofi si Ryu sunt singurii care mi-au fost alaturi in ultimii zece ani, in care am fost constient de mine, chiar daca erau tineri, Sofia si Ryu inca in liceu, iar Erika la facultate, chiar si asa, isi faceau mereu timp sa vina la mine, ba la spital, ba la scoala, roscata hotarand sa vina la mine la scoala.
O iubesc enorm, si doar ca sa nu-i mai vad expresia ingrijorata de pe chip, as putea sa fiu de acord cu tot ce-mi spune, poate vorbeste depresia din mine, dar as putea si sa ma arunc intr-o fantana daca o face fericita.
— Acum, hai, sa te condul in clasa, o sa vorbesc cu ingrijitorul imediat, e bine?
Am dat din cap atunci cand mana ei inuta a facut contact cu spatele meu, indrumandu-ma sa merg spre clasa.
Toate capetele colegilor erau intoarse spre mine, atunci cand Erika ne-a scuzat de deranj, de parca sunt vr-o celebritate, vr-un copil popular, sau vr-un profesor.
" Sunt un nimeni." mi-am spus atunci cand m-am asezat in manca mea- penultima banca de pe randul de la fereastra.
Lectia era ceva ecuatie urata la matematica, n-am fost bun in viata mea la matematica. Din cauza bolii mele am multe goluri pe care nu le pot umple, stiu bazele, dar de aici se pierde tot, de cand am intrat in liceu, de cand am devenit constient. Stiu ce e o ecuatie matematica, stiu cum sa scot pe x si y intr-un sistem, vectorii, dar aici se opreste totul, asta e tot ce am putut recupera in doi ani de zile. Totul din cauza ca parintii mei au vrut ca eu sa ma vindec de aceasta boala atunci cand au aflat de Levy si viata lui aparent perfecta. Pe vremea aia eram in clasa a saptea. Am intrat la liceu pe pile si bani, totul din cauza ca am fost internat intr-un spital de psihiatrie pentru schizofrenia mea, acolo am ajuns anorexis cu depresiv, pentru ca mi-au platit un salon separat de restul. Din cauza ca am avut unul separat, toti si-au dat seama de pozitia sociala a familiei mele, si au profitat de asta ca sa stoarca banii de la tata. Pana la nouasprezece ani am tot mancat, dar, dupa un an jumate petrecut in spital, cu zile in care, primitul a trei mese, sau a unui copanel sau o bucaa de gratar cat o papiota, erau zile de sarbatoare, astfel am ajuns la nouasprezece ani— din care, doi mancand extrem de mult— am ajuns sa am un metru si saizeci si doi de centimetrii si cincizeci si sapte de kilograme— azi de dimineata m-am cantarit. Am inceput din nou sa slabesc atunci cand au inceput si ei sa se ia de mine.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de clopotelul ce anunta inceputul pauzei.
Mai am putin si scap si de ziua asta, apoi vine gradina zoo sau academia de politie pus teologie, depinde in ce stare sunt parintii mei, pentru doua zile.
— Salutare, clasa blestemata! a rasunat o voce din usa clasei.
" Ow nu..." mi-am spus in timp ce eram cu capul trantit pe banca.
" Sper doar sa nu fi venit pentru mine" mi-am spus in timp ce m-am afundat intre brate si mi-am intors capul spre geam.
— Hei, Cas, nu uita pentru ce suntem aici. s-a auzit o alta voce din spatele lui.
— Da, da, care o creta?!
— Pleaca, dracu d-aci! s-a auzit un baiat din fata clasei.
— Ce vream amicul meu sa intrebe este, daca aveti sa ne dati si noua doua bucati de creta, avem biologie cu Greaureanca, si a zis ca daca mai e o ora fara burete si creta ne rupe capetele in teste.
— Deja am dat doua intro saptamana, nu ami vrem altul.
— Hah, ha' ca va dau eu, baieti, a spus o fata.
— Serios?! Mersi, mersi mersi!
— De asemenea...
Am crezut ca vor pleca imediat ce au luat creta, dar mi-am amintit ca eu sunt un ghinionist in momentul in care ceva tare s-a trantit pe banca mea. Am tresarit, ridicandu-ma in capul oaselor si privindu-l pe cel din fata mea. Chipes, cu par portocaliu ciufulit, fara sa fie tuns dupa ultima moda, ochii maro fumosi, patrunzatori, corp frumos, inalt, puternic, perfect. Langa el, alta perfectiune, tot inalt, roscat, parul lasat lung pana la mijlocul gatului, ochii negrii acoperiti de breton.
" Ce naiba?! Sunt modele de arata atat de perfect?!"
— SciSci, ce ai de mancare? Mi-e foame. a spus cel roscat— Castiel.
— Ti-am spus de dimineata sa-ti iei mancare.
Nu sunt ei cei mai rai, sau cei care au inceput totul, nu, cel care a inceput totul e si cel care ii" conduce"fara jena. Nu, tipii astia sunt— poate— cei mai nu—vreau—sa—te— sinucizi—din—cauza—mea tipi din brigada asta.
— SciSci, la ce te uiti?! a spus cel cu par portocaliu, apucandu-ma de guler.
— Asa! Da-i!
—Da-i una si din partea mea!
" Orice da' nu asta, voi nu aveti ce face decat sa va uitati la mine?!" mi-am spus in timp ce vocile colegilor mei au rasunat prin clasa. A inceput cand am fost prima data inchis in debaraua ingrijitorului, atunci s-au adunat toate clasele pe la usi sa ma vada cum ma scald in mizerie si in precipitatiile ingrijitorului.
—Saracul nebun, o sa te duci cu ochiul vanat sa plangi la mama?
— Deja esti nebun, mai esti si prost, si urat, ce mai vrei? Du-te si omoara-te!
— Hei, Satan, da-i drumul, daca se iau pe tine germenii lui?!
— Chiar, Satan, da-i un pumn mai repede pentru ca a indraznit sa se uite la tine, cat mai repede si tare.
—Lasa-l, poate se duce si plange la sortul mamei acasa.
—Daca si aia l-o accepta.
—Fac pariu ca asta doarme in beci, ca nici parintii lui nu vor sa-l vada, la cat de urat e.
—Da' chiar, cum o sta aia cu el?
—Da, ba, stiai ca are o iubita?!
—II maicuta aia in devenire, las-o dracu, e o baba mai mare decat alea care te vad cu tigarea in mana.
—Fac pariu ca si aia l-o da afara din casa daca s-or casatori.
—Ce sa se casatoreasca?! Peste doua saptamani o sa-i dea papucii.
—Satan, cat il mai tii?!
— Da-i un pumn!
—Ii dau eu unul daca nu o faci tu, moaca lui ma face sa-l bat mar in fiecare dimineata, asa ca da-i odata!
Mi-am lasat capul moale pe spate, fara sa ma gandesc sa-l ridic, desi ma durea, nu indrazneam sa tin capul drept. Stiam ca daca fac asta, se vor revolta si o sa fiu cu adevarat luat la bataie. Sa indur putina umilinta si un pumn nu e cine stie ce.
—Oare ce boli mai are inafara de schizofrenie?
—Daca are rabie?!
—Daca nici el nu stie ce boli are? La cat de prost e, avand in vedere ca a ramas un an repetent.
Toti au inceput sa rada, niste rasete care te zgariau pe urechii, iar eu stateam si nu indrazneam sa ma uit la nimeni, ma uitam doar la tavan, in oglinda plasata pentru examene imi puteam vedea perfect reflexia, un nimeni uitandu-se la un nimeni. Aceeasi ochii goi, acelasi par rosu fara lumina, si acelasi las prost, caruia ii e frica sa zica ceva. Ce facea Levy daca era in locul meu? Il chema pe Lucifer sa-l scape? Cauta o modalitate sa scape? Cerea ajutorul cuiva? Dadea un pumn si apoi fugea cat il tin picioarele?
Rasetele colegilor au fost oprite de Erika, care, imediat cum aintrat in incapere, a fost intampinata ba cu huiduieli, ba cu fluieraturi. Totul s-a facut liniste cand, in spatele roscatei si-a facut aparitia o figura inalta, bruneta, inspaimantattoare pentru elevi, supranumita si" directorul".
—Salut copii, nu va suparati daca il rapesc putin pe Abel, nu? a rasunat vocea calda a asistentei.
Satan mi-a dat drumul, doar pentru ca, imediat dupa ce directorul si-a disipit prezenta, Castiel sa-mi dea un sut in fund. L-am ignorat, si mi-am facut drum spre iesire, in drum, niste mingi de hartie si gunoaie au continuat sa se loveasca de mine.
Cea mai mare surpriza a fost atunci cand, in biroul sau, directorul m-a pus sa ma asez pe scunul sau, unul mare, pufos, din piele.
M-am asezat, fara sa protestez prea mult, in timp ce Erika s-a asezat pe o canapea din birou, iar directorul in fata mea, pe cealalta parte a biroului.
— Deci... Zaharia Abel, cum vrei sa-ti zic? m-a intrebat acesta.
—Abel, am raspuns cu jumatate de glas.
—Perfect, Abel, spune-mi, ce s-a intamplat in clasa?
— Nimic. am spus fara sa ridic privirea spre el.
—Nimic?! Pentru ca atunci cand am intrat, erai cu capul pe spae, iar acel derbedeu mai avea putin si te sufoca, la cum te tinea de guler.
—Da, nu s-a intamplat nimic.
—Abel, poate ti se va parea necugetat ce a facut Erika, si ca eu iti transmit si tie, dar mi-a povestit tot, acum, vrei, e rog, sa-mi raspunzi la intrebari, incat sa se potriveasca povestile? Deja am auzit ce s-a intamplat, dar vreau sa o au de la tine.
—Eu... voiam doar sa plece, sa scap odata, sa ajung acasa, sa ma blochez in camera, nu mai era mult, dar, au vent ei doi dupa creta, credeam ca voi scapa, dar... Doar mi-am ridicat privirea la ei... atat...
—Ai vrea sa-mi dai nume?
Am clatinat din cap. Nu puteam nici sa ma gandesc la ce mi-ar face daca i-as spune directorului cine sunt vinovatii. Mi s-a mai intamplat sa ma lase fara haine in baie, si nu vreau sa se mai repete, a trebuit sa astept pana Erika si gardianul scolii s-au gandit sa ma caute in baie.
—Deci... nu vrei, nu? E bine, avem camere.
La auzul ultimei replici, mi-am ridicat automat ccapul si l-am privit fix, uimirea citindu-mi-se pe fata. Am uitat complet de camere.
—Acum, Abel, hai sa ne intoarcem la ziua in care a inceput totul, vrei? Ce s-a intamplat atunci cant ti-ai revenit din criza?
—Au... Toti... Toti au inceput sa rada de mine, pentru ca Levy a spus ceva de anime, si ca nu isi are parintii langa ei, ca e intr-un loc strain.
—Si tu unde erai atunci?
—Eram cu parintii lui. Aveau o sarbatoare, asa ca, acestia au profitat si au plecat la o plimbare.
—Si... Inapoi aici, la scoala?
—Am mers in clasa, pe drum m-am lovit de cineva, si mi-am cerut scuze fara sa ridic capul. Cateva pauze mai apoi, a venit la mine, cu mai mult baieti, cinci, si mi-a cerut banii pe care ii am la mine, la inceput, am refuzat, dar unul dintre baietii cu care era tipul ala m-a tras de maneca pana in spatele scolii, unde primeam cate o lovitura pentru fiecare raspuns negativ pe care il dadeam, nu am observat cand tonul vocii mi-a ridicat si lacrimi mi-au impaienjenit ochii, pana la urma, le-am dat banii, ei incepand sa-mi spuna" SciSci" si sa ma numeasca nebun, am inceput sa plang acolo, pe asfalt—si acum aici, in biroul directorului— si sa lipsesc de la ore. Apoi, am mai lipsit cateva din primele ore in zilele urmatoare, si diriginta a sunat-o pe mama.
" Iar acasa am fost batut pana am inceput sa sangerez, pentru cateva absente" era cat pe ce sa spun, dar m-am oprit, fara sa vreau sa-mi bag familia in asta.
—Si mama ta ce a facut?
— M-a intrebat unde am fost, am inceput sa mint, si i-am explicat ca am avut alte planuri in zile diferite, intr-una din ele, am fost cu Hera, in alta, a avut loc o intalnire a clasei din gimnaziu, alta data, am fost prins de privelistea dintr-un parculet, si in ultima, i-am spus ca am avut alta criza.
—Si mama ta nu a aflat de criza de la scoala?
— Nu.
" Si nici nu o sa afle" mi-am completat in minte.
Pana la urma, directorul m-a lasat sa plec acasa, cu conditia de a-mi motiva el absentele, si de a avea grija de mine.
Acasa, i-am spus mamei ca ne-a dat profesoara drumul mai devreme, dar mi-a facut morala ca" de ce ai plecat? Daca iti pune absenta?!" asa ca am plecat la mine in camera.
Am inchis usa, apoi am aruncat ghiozdanul undeva prin camera si, in cele din urma, m-am trantit pe pat, urmand un somn delicios de meritat.
Nici nu mi-am mai facut griji de cina, sau de faptul ca se va lua si tata de mine pentru ca am plecat mai devreme— desi, in minciuna, toti colgii au plecat. Tot ce am facut in dupamiaza de vineri a fost sa dorm, gandindu-ma ca maine, poate, o sa ma trezeasca cu noaptea in cap, doar ca sa fie pedeapsa pentru ca nu am stat pana la finalul programului.
In schimb, m-am trezit pe la unsprezece noaptea, cand bazaitul intermitent al telefonului mi-a fost ca o alarma.
Am deschis telefonul, si am citit mesajul, fata picandu-mi imediat cand am vazut ce scrie:
" Salut, SciSci, aici Satan." 22:58
Am crezut ca e o gluma, deruland mesajele:
" Ce faci?" 22:59
" Deja dormi?" 22:59
" Te las un minut sa te trezesti" 22:59
" TREZESTE-TE" 23:01
" Te" 23:01
" Trezesti" 23:01
" Sau" 23:02
" Iti" 23:02
" Fut" 23:02
" Telefonul" 23:02
" Pana" 23:03
" Uita" 23:03
" De" 23:03
" El" 23:03
Ultimele mesaje au ajuns in timp ce citeam.
Nu voiam ca aparatul asta sa continue sa bazaie in miez de noapte— nu vreau alta morala de la parinit— asa ca i-am raspuns:
" Aici, m-am trezit, m-am trezit" 23:04
La nici zece secunde, am primit alt mesaj:
" Buun~" 23:04
Speram sa fie gata, sa fie doar maniacul asta, care vrea sa-mi strice somnul, dar m-am trezit cu un altul, care mi-a facut inima sa bata de teama:
" Vin-o maine pe la mine acasa, o sa fie si Cas, Cristi, Domn, Andre si Lucifer" 23:04
" O sa ne uitam la ceva frumos" 23:05
" E o poveste lunga, o sa-ti explic maine" 23:05
" Deci, vii, da?" 23:06
" De ce nu raspunzi?!" 23:06
Am tresarit cand am citit ultimul mesaj, tastand repede o scuza ieftina:
" Nu vreau sa-mi trezesc parintii" 23:07
" Ow, am uitat ca-i unspe, oricum, vin-o maine in centru, o sa ne intalnim acolo la unspe jumate si o sa te aduc la mine acasa" 23:08
" Sa nu crezi ca vrem sa te omoram, e doar o poveste foarte, foarte lunga, pe care nu pot sa ti-o spun chiar acum" 23:09
" Ce pot spune e ca, in clipa de fata, sora-mea ma ameninta cu sucitorul sa fiu cat mai dragut posibil" 23:10
" Au, deja a dat in mine T^T" 23:10
" De ce nu raspuunzi?? ( 'A')/" 23:11
" Bine, presupun ca te-ai culcat, noapte buna" 23:12
Am mai aruncat o data ochii peste mesaje, gandinu-ma ca in momentul de fata chiar vreau sa mor. In urmatoarea zi o sa intru in cusca leilor, de unde o sa ies probabil cu salvarea sau falit.
Intr-un final, am adormit plangand, si facandu-mi planuri de inmormantare.
Dimineata, nu m-am gandit ca mama poate sa se uite in mesajele mele cat timp ma trezeste, si a fost extrem de incantata ca mi-am facut un prieten—dupa ce i-am explicat ca pe baieti nu ii cheama chiar Satan si Lucifer, ci sunt niste porecle pentru faptul ca sunt total opsusul personajelor, Lucifer un om bun, care ajuta copii neajutorati duminica, trebuia sa inventez si eu ceva, si Satan, cineva care te tine fericit mereu— si culmea, m-a crezut.
Da' tot a ajuns sa-mi masoare garderoba si sa ma imbrace intr-o camasa alba, cu cravata, blugi si un hanorac tot alb. De parca nu era suficient, m-a mai si dus cu masina pana in centru- asa s-a dus planul meu de a ma arunca in fata autobuzului.
L-am intalnit pe Satan, mai bine spus, el m-a tras de gluga hanoracului pana intr-un loc mai retras, unde mi-a spus, cu aceeasi raceala in glas:
—Vin-o dupa mine, si nu te apropria prea mult, nu vreau sa creada lumea ca esti cu mine. a spus privind intr-o parte si in alta.
Pana la urma, l-am urmat pana la un bloc de apartamente, la intrarea caruia mi-a spus sa-mi pun gluga in cap, si sa o trag cat mai pe fata. Cand a vazut, in lift, ca tot mi se vede fata, si-a dat jos jacheta si mi-a pus-o pe fata.
Parfumul scump ce se simtea in toata jacheta m-a facut sa uit unde sunt, si cand liftul a ajuns la etajul dorit, de aceea aproape m-am impiedicat cand am iesit.
A urmat un drum scurt printr-un coridor, pana am ajuns la apartamentul sau, a scos cheile din buzunar si a descuiat usa, pasind inauntru si ragandu-ma de maneca ca sa intru si eu. Mi-a spus unde sa-mi dau jos incaltaminte, ca sa...
" Nu trebuiasca sa ma obosesc sa ti-o iau" l-am inganat in minte.
Dupa ce am scapat de incaltaminte, m-a ghidat printre mai multe obiecte, ca sa ajungem al destinatie— camera lui.
Imediat cum am intrat, acesta a respirat usurat, luand jacheta de pe fata mea, eu fiind orbit de bruscul contact cu lumina. M-am frecat putin la ochii, apoi am incercat sa ma obijnuiesc cu lumina, fiind orbit din nou de mizerie. Peste tot, mizerie, mai era si restul brigazii aici, Castiel era pe jos, langa pat, butonand o telecomanda si schimband posturile, altul, Andrei— cel m ai scund din brigada, blond spre portocaliu, cu ochii negrii migdalati, trasaturi perfecte de model, corp frumos...—era la birou, cautand ceva pe un laptop. Sprijint de tablia patului, butonand un telefon, singurul din grupa care chiar e model, Dominic— brunet, cu pielea deschisa la culoare, ochii albastrii, sa nu ami vorbim si de corpul bine lucrat, cu sase patratele si muschii proeminenti— altul era tot pe jos, langa alt colt de pat, spunandu-i lui Castiel daca ii place sau nu postul— Chrisitan, cel mai feminin dintre toti, cu parul pana la umeri, cu bretonul impletit, si aruncat intr-o parte, rimel, haine decoltate— si, cel mai rau, Alexandru, poreclit si Lucifer, pentru cat este de crud, era intins pe spate, pe pat, cu picioaele pe perne, citind de zori o nu—stiu—ce—revista. Doar uitandu-ma la el mi se facea frica de ce va urma, cand te priveste cu ochii rosii patrunzatori, si isi si ridica o spranceana gaurita, te face sa te dai din calea lui, cel mai rau e atunci cand il vezi ca isi trece mana prin parul tuns dupa ultima moda, cu suvite din breton decolorate—asta e un tic la nervi.
Toti erau aruncati prin camera, Satan plecat—nu—stiu—unde cu jacheta, iar eu, eu eram inca in usa, intrebandu-ma la ce etaj suntem, si daca pot sa ma arunc pe fereastra daca se intampla ceva.
— Heei~ SciSci, de ce inca stai in usa, si cu hanoracul pe tine? E foarte cald aici, da-l jos si vin-o. a spus Dominic, lasand telefonul, si facandu-mi semn spre un loc langa el.
—Ai stricat tot cand i-ai spus" SciSci" a grait cel mai rau dintre ei.
— Daca nu stiu cum il cheama.
—Da' chiar, nu ne-am intrebat pana acum care e numele tau. a afirmat Satan, venind in incapere pe o alta usa alba.
—Cum, nu e SciSci?! striga Castie.
" Nu pot sa cred" mi-am exclamat in timp ce m-am intors si mi-am dat jos hanoracul. Cum mai trebuia doar sa scot mainile si capul afara, nu am putut vedea cine m-a apucat de solduri si m-a intors o suta opzeci de grade, astfel, cand hanoracul a fost inlaturat de pe corpul meu, eu eram cu fata spre toti baietii.
—Asa, mai bine, suntem toti baieti pana la urma, a spus Satan, mai mult ca sigur, tot cel care m-a rasucit, luand hanoracul si aruncandu-l pe un morman de haine. Woah, fata ta e mai rosie decat parul lui Cas.
—Acum, daca Satan a terminat cu hartuiala, care e numele tau? intreaba diva grupului.
—E—Eu... E Zaharia Abel.
—Serios?! Taica-tu' a venit sa se ia de direcotr pentru ca ne trebuie uniforme si pentru ca ne lasa sa stam de miercurea in saptamana mare acasa?! a spus Andrei de la laptop, in timp ce eu am afirmat putin stanjenit de ceea ce a facut tatal meu.
—Mi mila de tine, daca tre' sa stai cu astfel de specimene, a spus Lucifer, luandu-si ochii din revista, care acum a ajuns pe podea, cum Andrei a venit cu laptop-ul la plasma din fata patului.
—Hai Abel, stai langa mine, a spus Dominic, facandu-mi loc sa ma strecor printre el, pe pernele libere dintre el si Lucifer.
M-am coctat fara sa mai scot o vorba, facandu-mi griji ca nu cumva sa-i supar si sa ma aleg deja cu sangerari intestinale.
—Deci, copilasi, a inceput Satan, Sci- A-Adica Abel, inca nu stie povestea, asa ca nu stricati nimic, o sa i-o spunem la final, da? Perfect, acum sora mea ne-a recomandat" Puella Magi Madoka Magica" a zis ca daca noi credem ca anime-urile sunt pentru copii, sau sunt pline de hentai, porn cu tentacule, e un pas bun de inceput, iar acum, Andrei se straduieste sa conecteze laptop-ul meu la plasma, ca sa ne uitam linistiti, intelegeti?
Toti au dat din cap, iar Satan s-a asezat pe burta, intre mine si Lucifer, si ridicandu-si picioarele in aer, iar Andrei, undeva pe jos, intre Castiel si Christian.
"Mereu am auzit cuvinte urate despre anime-uri de la toti cunoscutii mei, desi n-au vazut, si nu am vazut pana acum vr-un episod din vr-unul, dar lui Levy ii plac foarte mult, deci sunt gata sa dau o sansa anime-urilor." mi-am spus, privind ecranul.
A ramas extrem de surprins— in sensul bun— dupa primul episod, a fost uimitor atunci cand totul s-a schimbat, de la cat de adorabil si fluff era inainte, la gore, si moartea personajului blond aproape iti sfasie inima.
Au trecut trei episoade, si nimeni nu s-a luat de mine, nu mi-a facut nimeni nimic, nu m-a lovit, sau vr-un comentariu sarcastic, era prea frumos sa sfie adevarat.
" Prea frumos..." mi-am spus.
" Asta e! Vor sa ma faca sa le cedez increderea, fiind draguti cu mine, si spunandu-mi pe nume, clar, asta e, o sa ajunga sa continue sa-si bata joc, pana nu mai ramane nimic, si o sa ma urc pe acoperisul cladirii astea, ca ma apoi sa scap de tot."
Fara sa-mi dau seama, lacrimi au inceput sa-mi umple ochii si sa se rostogoleasca pe obraji in jos. Nu voiam asta, nu-mi place sa patesc asta, doar gandul ca las in urma atatia oameni suparati ma face sa plang.
Am incercat cat mai subtil sa-mi sterg lacimile, bin spus" incercat":
—Abel, de ce plangi!? a spus brunetul de langa mine.
Toate privirile s-au intors catre mine, Satan ridicandu-se si venind spre mine, apropiindu-si mana periculos de mult de mine. Nu voiam sa ma atinga, sa ma uit la el, sa ma vada ca plang, sa le dau satisfactie. Mi-am cuprins trupul cu bratele, dandu-ma tot mai departe.
De la tot datul meu mai departe m-am trezit pe jos intr-o camera intunecata.
M-am uitat spre geam, observand ca e noapte. M-am uitat prin prejur, observand ca nu mai sunt in aceeasi camera de mai devreme.
Ceva miscare in pat m-a facut sa tresar si sa ma uit intr-acolo.
—Sa ghicesc... Esti Abel, nu? o voce groasa s-a auzit dinspre pat.
M-am uitat, observand in lumina lunii o silueta mult prea cunoscuta, acelasi par albastru inchis, aceeasi ochii negrii frumosi.
Am cautat curajul de a ma ridica si l-am intrebat:
—Unde tine Levy pastilele? Am avut o criza in cel mai prost moment.
Mi-a aratat o masuta de cafea din fata patului, unde se afla un tub colorat, cand ma indreptam spre masuta, i-am auzit vocea ragusita de somn:
—Cat de prost era momentul?
—Dupamiaza cu agresorii de la scoala.
—Ceva ca ai nostrii?
—Te rog, ai vostrii erau mici copii, ei nu ii luau unui mic schizofrenic anorexic economiile, am spus luand pastilele alaturi de o gura de apa, si bagandu-ma la loc sub patura. Eh, macar, cand Levy se intoarce, nu o sa se trezeasca pe jos.
—Te-ai maturizat, inainte strigai si zgariai tot cand era sa dormi cu mine.
—Eram si depresiv, si anorexic, si schizofrenic, sa nu mai zic ca familia mea e homofoba ca naiba, ce voiai sa fac?!
Cand am redevenit constient, nu mi-am deschis ochii, dar simteam ca stau pe ceva moale, si era cald, iar o usoara presiune se simtea pe stomacul si buzele mele. Cand mi-am deschis ochii, am fost intampinat de ochii maro de zilele trecute, abia peste doua secunde dandu-mi seama ce e presiunea de pe buzele mele.
Am incercat sa ma smucesc din sarut, fara folos in momentul in care una din mainile sale calde mi-a prins obrazul, facandu-ma sa stau locului, in timp ce el isi preseaza buzele mai mult peste ale mele. In momentul in care n-am mai putut face fata presiunii mi-am deschis involuntar gura, lasandu-l sa-si faca de cap in cavitatea mea bucala. Si-a introdus liba in gura mea, dand drumul unui obiect mic, ce se dizolva usor pe limba mea, si pe care a trebuit sa-l inghit odadta cu saliva noastra. Credeam ca va inceta cu sarutul odata ce am inghitit pastila, dar acesta a continuat sa" se ia de mine" prin a-mi dezmierda gura cu limba lui si a-mi invita limba la joaca.
Era primul meu sarut de genul asta, si se simtea extrem de bine, si atunci cand doar si-a presat buzele de ale mele, s-a simit minunat, mai bine decat astfel de saruturi pe care le am cu Hera. Involuntar, mi-am scos mainile de sub patura, bagandu-le in parul sau si continuand sa-i raspund la sarut, in timp ce ochii mi se inchideau incet la cat de mare era placerea acestui sarut.
Nu-mi pasa ca e primul meu sarut cu limba, la nici... mai am atat de mult pana la casatorie, si ca e cu un baiat, si de toate pecatele pe care le fac acum, ce e important e ca se simte bine.
Din pacate, sunetul unor pasi pe hol ne-au facut sa ne despartim, din sarut ramanand doar un firicel de saliva ce ne lega gurile. Satan s-a aplecat peste mine, mai presandu-si o data buzele peste ale mele, doar pentru o secunda, prea scurt dupa mine.
— Ti-ai revenit din criza?
"... Ups, stiam ca am uitat ceva"
M-am ridicat in capul oaselor, socul, uimirea putand fi citite pe fata mea. Uitasem complet ca am avut o criza seara trecuta, iar acum, acum totul e colorat in rosu si galben, stau in patul unuia dintre agresorii de la scoala, care doar ce m-a sarutat mai devreme—si s-a simtit foarte bine.
—E sapte dimineata.
—P-Poftim?! Sapte?! Si... Si parintii mei?!... Hainele mele?! am spus, uitandu-ma in jos, si observand ca sunt imbracat doar in boxeri si intr-un tricou mult prea mare pentru mine.
—Da, sapte, I-am sunat eu de pe telefonul tau, si le-am spus ca ai avut o criza si ca o sa petreci noaptea la mine, hainele sunt acolo, mi-a aratat nonsalant spre un morman de haine.
—Da, da, bine, si aseara?! Cum a fost cu criza?
—Ai facut destul de urat, m-ai si muscat, ai si zgariat, ai fugit prin casa, strigand ca vrei sa mori, si sa te duci dupa nu stiu cine, ceva Scarlet cred... si inapoi la Lucifer, cine mai e si el.
—Da, da, da, el e Leviathan Heavenswheel, iar iubitul lui e Lucifer Blackwing.
—Aha, deci... baieti, asta explica reactia de mai devreme.
Obrajii mi s-au colorat in rosu la auzul cuvintelor lui.
—N-Nu-i adevarat... am spus evitandu-i privirea.
—Deci... nu vrei sa-l mai repeti? a spus ridicandu-mi barbie cu degete.
" A-Am spus eu asta?! Te rog eu, saruta-ma!" mi-am spus in timp ce mi-am inchis ochii si il simteam cum se aproprie de mine.
Eram la un firicel de par distanta atunci cand taraitul intermitent al telefonului meu ne-a intrerupt.
Cautam cu privirea telefonul, atunci cand Satan a raspuns la el, peste o secunda dandu-mi seama ca e mama, la cum a tipat de s-a auzit pana la mine.
—Nu, doamna, acum s-a trezit, da, e bine... nu, nu pot sa vi-l dau acum, e destul de ragusit si morocanos...da, a fost morocanos noaptea trecuta, nu, acum e mai cuminte... sunt original din Sud-Estul tarii, asa ca ii povesteam cum e pe la noi... da, sigur o sa va povesteasca si dumneavoastra. Bine, o zi buna, vi-l aduc deseara.
A inchis telefonul si l-a aruncat undeva pe niste haine.
—Mama ta isi face griji. a spus intinzandu-se.
—De unde ti-ai dat seama ca e cu traditiile?
— Am auzit-o vorbind cu o femeie la o sedinta la scoala, cand m-am dus sa o spionez pe mama, o sa trebuiasca sa-ti zic cate ceva de prin zona mea, da' nu-i bai.
—Stai, tu chiar esti din partea cealalta a tarii!?
—Da, si primul lucru de povestit e cum sarutam noi, asta o sa experimentezi pe pielea ta.
" Haleluia!" Mi-am spu cand s-a napustit asupra mea, eu cazand pe perne, cu el deasupra, profitand de ocazia ca aveam gura deschisa, pentru a proceda la fel ca la primul sarut
TATA!! BABO!!!( vara-mea de 2 ani zise asa la" Gata! Vravo!"
Ii 2 noaptea, si eu stau sa termin un capiol pe care ma tin de o saptamana.
Sper ca va sunt suficiente peste 5000 de cuvinte, ca mie sigur mi-s.
App, aici, Levy si Abel au 19 ani, ceea ce inseamna ca actiunea din" Asta ar trebui sa fie scoala?!" e deja gata, d-asta Levy si Lucy dormeau impreuna intr-o camera straina.
Ei copeluti, acum, sper ca o sa se posteze tot capitolul, si Ella o sa poata dormi linistita.
Oyasumi, Ella va iubeste, si o sa stau eu maine sper sa corectez greselile.
— Ceva din greseli, corectate, poate mi-au mai scapat, da' nu-i bai, mai am eu timp, in momentul de fata, o musca imi distruge timpanele—